Într-o țară în care independența justiției este invocată la fiecare discurs și încălcată la fiecare pas, Ilie Bolojan și-a permis să treacă o linie roșie periculoasă. Declarația sa, cum că decizia judecătorului de la Curtea de Apel Ploiești, care a anulat o hotărâre a Curții Constituționale, „compromite justiția”, nu este doar un derapaj. Este o imixtiune gravă a unui politician în actul de justiție.
Președintele PNL pare să trăiască într-o realitate paralelă: una în care el e un lider carismatic, aproape de marile puteri ale lumii, iar justiția românească ar trebui să asculte de „sfaturile” lui. Doar că, în lumea reală, partidul său se prăbușește în sondaje, iar singura lui realizare recentă e o poză făcută pe ascuns lângă Donald Trump. În vreme ce România se zbate într-o criză politică profundă, Bolojan joacă rolul omului important – doar că nimeni nu-l ia în serios.
Când un șef de partid consideră că are dreptul să critice decizia unui judecător, atunci trebuie să ne întrebăm dacă mai există, în România, o justiție independentă sau este doar un decor de fațadă. Ce caută un politician – chiar și în postura de președinte interimar – să arunce anatemă peste un act judecătoresc? Ce autoritate morală și legală are Ilie Bolojan să dea verdicte asupra deciziilor instanțelor? Justiția a ajuns o unealtă a celor care țin frâiele puterii. În 2019, Klaus Iohannis condamna „atacurile la justiție” ale lui Liviu Dragnea. Acum, Bolojan face același lucru, dar, firește, azi e „altfel”.
Ne putem imagina ce reacție isterică ar fi avut coaliția de guvernare dacă, în locul lui Bolojan, George Simion sau Elena Lasconi ar fi criticat o decizie a unui magistrat. Am fi văzut, probabil, proteste organizate în fața Palatului Victoria și apeluri patetice la „apărarea statului de drept”. Când, însă, derapajul vine din tabăra „bunilor și corecților”, se tace complice. O dublă măsură rușinoasă.
Între fantezia electorală și realitatea politică
Nu este prima oară când Ilie Bolojan demonstrează că trăiește într-o realitate paralelă. Într-o declarație cel puțin arogantă, acesta afirmă că, dacă ar fi candidat, ieșea învingător în alegerile prezidențiale. Între timp, partidul pe care îl conduce se zbate undeva la 10% în intenția de vot, după ce la ultimele alegeri abia a trecut pragul de 15%.
Pe ce se bazează această încredere nerealistă pe care o are acest vânător al statuilor înaintașilor români? Pe sprijinul imaginar al unui Emmanuel Macron tot mai slăbit în Franța? Pe susținerea unor figuri externe care în România nu mută nici măcar un procent? A visa frumos este gratuit. A insulta inteligența alegătorilor cu asemenea fantezii politice este, însă, periculos pentru sănătatea publică.
Într-un moment de pulverizare a scenei politice, Bolojan își imaginează că poate construi ceva solid doar pentru că pare „mai serios” decât alții. Realitatea e că un politician fără sprijin popular și fără o viziune clară nu poate face decât ce știu toți ceilalți să facă: jocuri de imagine și calcule meschine.
O poză goală, fără substanță, cu Trump
Cel mai recent episod de autopromovare a fost demn de o comedie politică: la funeraliile Papei Francisc, Ilie Bolojan a reușit „performanța” de a sta în spatele lui Donald Trump. Atât! Nu a discutat cu el, nu a schimbat măcar o strângere de mână cu liderul de la Casa Albă. S-a ales cu o poză făcută la doi pași de președintele american, dar și asta plină de controverse și care arată cât de mare este disperarea după imagine a lui primarului de la Oradea. Dar, pentru Ilie Bolojan, e suficient. Măcar a prins/ a fost împins într-un cadru bun.
Adevărul e că, dacă tot stătea la o așa mică distanță, putea măcar să îi curețe sacoul de scame lui Trump. Poate atunci ar fi rămas în memoria fotografică a evenimentului mai mult decât o siluetă întâmplătoare.
Această obsesie pentru imagine, această disperare de a crea iluzia unei apropieri de puterea reală spune totul despre politicianul Bolojan. Nu contează că n-a schimbat o vorbă cu Donald Trump. Contează poza. Contează percepția.
Ironia face ca, exact în aceste zile, Donald Trump Jr. să ajungă la București, într-un moment politic extrem de tensionat. După Budapesta și Sofia, Trump Jr. vine într-o Românie frământată de anularea alegerilor și de acuzații grave privind manipularea rezultatului electoral. Pe marginea acestui subiect, fiul președintelui SUA nu și-a ascuns indignarea: a acuzat public „marxiștii” și rețeaua lui George Soros în încercarea de a răsturna voința populară!
În acest context, se nasc câteva întrebări firești: Se va întâlni vreun lider politic român cu Donald Trump Jr.? Va repeta el criticile dure în legătură cu anularea alegerilor? Unde va fi Ilie Bolojan luni, când cel mai important personaj din anturajul „noului șerif”, Donald Trump, ajunge la București? În fața aparatului de fotografiat, căutând din nou un cadru favorabil, sau la masa unde se iau deciziile reale?
Răspunsurile vor veni curând. Până atunci, România trebuie să deschidă bine ochii: poza nu înseamnă putere. Și politicianul care trăiește doar din imagini este, de fapt, cel mai periculos iluzionist.
Poza e trucata, uitati-va la umbra nasului. Peneleul se afunda din ce in ce mai mult in mocirla !
Daca era in spatele lui Trump, cand si-au strans mainile, in semn de „pace”, de ce nu a dat mana cu Trump?
Sau nu era pe acolo ?
..ce fake grosolan!🤣…o femeie e înghesuită în dreapta bolovanului în prima foto , iar în a doua nu mai e!… Doamne ferește, la ce se pretează sistemul mafiot!😁
De ce vă mirați ca „marii , urmașii, etc”, penelisti l-au înscăunat pe sprâncenat ?? Păi, ei au avut numai mari nulități deovreme. Ați uitat că parcă ieri urlă pensatul, pomadatul, din toți bojocii, Catu, președinte, egal zero barat, apoi, „the great soldier” în slujba țării (care)? , și în sfârșit „după lupte seculare”, sprâncenatu . Sa nu uităm nici de marele mut cotrocean. Fiind o pastisa , cine să-l bage în seamă, ?așa că se baga singur, dar baiul e că vorbește și ia masuri în numele nostru. Opoziția e prea ocupată să-l tragă de mânecă, ca păr și minte nema ?
Cum se mai gudura Ilie Slugojan sa intre in gratiile lui Trump