La mai puțin de 24 de ore înaintea votării moțiunii de cenzură, nimeni nu poate spune cu exactitate – repet, cu exactitate – care va fi soarta acesteia. Din moment ce liderii partidelor anunță ba măsuri coercitive, ba strategii de sabotare, este limpede că nici ei nu știu ce se va întâmpla. Ciolacu amenință cu excluderea din partid a celor care vor lipsi sau care vor vota împotrivă. În mod evident, se teme de evadarea unora în tabăra adversă, fapt ce i-ar reduce considerabil șansele de câștig. Exact ca în noiembrie 2019, când PSD a pierdut pe mâna trădătorilor. De cealaltă parte, Orban, Barna și Tomac pledează pentru absența din sală a partidelor pe care le conduc, sabotând astfel realizarea plenului. Dar și ei se tem de intențiile nemulțumiților din propriile partide de a vota pe ascuns în favoarea moțiunii.
Cu o oră înainte de începerea ședinței se poate intui cel mai bine rezultatul. Totul ține de mișcarea pe care o va face UDMR, care a anunțat că abia atunci își va face cunoscută poziția. O înclinare a balanței către Putere va îngreuna serios drumul lui Marcel Ciolacu spre succesul dorit. Aceasta cu atât mai mult cu cât apetitul pentru trădare în rândul social-democraților a fost întotdeauna mai mare comparativ cu al celeilalte tabere. Până la urmă, va fi blat sau moțiune de cenzură?
Demis pentru a fi pus la loc
Atât din interiorul partidului, cât și din exterior, Marcel Ciolacu a fost acuzat de înțelegeri ascunse cu Klaus Iohannis. Nu se pot indica anume momentele, dar, pe de altă parte, nici nu este greu de văzut de care parte a jocului s-a situat liderul PSD. Primarii au trimis de luni de zile semnalul că nu mai pot rezista presiunilor făcute de liberali și, ca atare, moțiunea de cenzură ar trebui promovată mai repede. N-a fost. Răspunsul lui Ciolacu s-a concretizat într-o plângere la DNA, și asta foarte târzie, în care era acuzat PNL.
O mare păcăleală, căci faptele de care acesta este învinuit nu au nicio legătură cu DNA. Însă, câți știu asta? Apoi, să nu uităm că, la foarte puțin după ce PSD a acordat votul de investitură aceluiași guvern proaspăt demis, tot de către el, Ciolacu afirma că Orban nu are de ce să se teamă, că nu va fi demis. Declarația nu avea cum să fie în favoarea PSD, ci a cuplului Iohannis & Orban.
Concret? Nimic
O lungă perioadă, liderul PSD s-a mulțumit să fluture moțiunea ca pe o amenințare. În realitate, trăgea de timp. Era mai interesat de securizarea poziției în partid, motiv pentru care până la Congres nu a mișcat vreun deget. Târziu, prin luna mai, a pus pe tapet alocațiile pentru copii, care ar fi trebuit dublate de la 1 iunie. Aceeași problemă și în cazul pensiilor, care ar fi trebuit majorate cu 40 la sută de la începutul lui septembrie. Culmea este că și fără problema pensiilor și alocațiilor existau suficiente motive pentru depunerea moțiunii, generate de execrabila gestionare a pandemiei, de haosul creat în sistemul de sănătate publică sau de punerea pe butuci a economiei.
Ciolacu însă s-a complăcut în vorbe aruncate peste gardul Puterii, în replici pe Facebook și declarații de presă fără efect. Concret? Nimic. Blatul este tot mai evident. Moțiunea trebuia depusă atunci când și lui Iohannis îi convenea și putea controla PNL altfel decât printr-un Orban căzut în dizgrație și desuetudine, situație despre care am mai scris.
Cine dă premierul?
Dacă moțiunea nu va trece, și toate datele de până acum cam asta prevestesc, nu se va schimba mare lucru. Numai în tabăra PSD se vor produce câteva deranjuri. Ciolacu a declarat deunăzi că își asumă rezultatul ei. Practic, ar trebui să demisioneze. Nu o va face, pentru că va invoca faptul că, dacă nu ar fi fost trădători, aceasta ar fi trecut. Dar asumarea rezultatului, logic, îi cuprinde și pe trădătorii pe care, altminteri, îi are în gestiune. E tot o formă de blat cu stăpânirea, care are nevoie de el în fruntea partidului. PNL va avea mână liberă să-și facă de cap sub oblăduirea lui Iohannis, în privința căruia Marcel Ciolacu a anunțat deja că nu va declanșa vreodată procedura de suspendare. Însă dacă moțiunea va trece, încep și războaiele.
Primul va fi declanșat de cei peste 100 de primari PSD trecuți la PNL, care, dacă vor câștiga alegerile, vor mai primi fonduri de joi într-o marți. Vor continua însă și războaiele din PSD, căci trecerea moțiunii nu are legătură cu reformarea partidului. Social-democrații vor veni la guvernare cu aceeași garnitură prăfuită, pe care lumea o va vota la parlamentare doar ca să nu câștige actuala Putere, și nu pentru că, între timp, partidul ar fi descoperit oameni noi, care să urnească acest mamut din loc.
Situația nu se complică deloc, după cum pretind analiștii, în ceea ce privește numirea unui nou premier, dacă moțiunea va trece. Va fi unul dorit de Iohannis, după ultimele informații, pentru care președintele și Marcel Ciolacu vor bate palma. Și atunci, e moțiune sau e blat?
