Nici nu știi cum e mai bine să procedezi cu fostul președinte. Să fie lăudat în permanență, poate i se face și lui scârbă de el, sau să îl iei la palme continuu, sperând că va lăsa România în pace. Oricum, bate toate recordurile cu rădăcinile lui înfipte adânc în nesimțirea politică.
Copii, nepoți, o situație materială înfloritoare, ce-i mai lipsește? Teoretic, nimic. Practic, îl macină dorința de a face rău în continuare manevrând jocuri, trăgând de sfori pe care alții nu le văd, improvizând scandaluri și construind scheme și intrigi care nu ajută la nimic. Îl dai afară din casă, intră pe fereastra din dos. E ca apa. Se strecoară pe sub ușă, te trezești cu el la masă și, cu tupeu, îți bagă mâna în farfurie și-ți spune că mâncarea nu e bună. Se insinuează în băiatul deștept care are mereu să-ți propună ceva. Dar asta este numaiîn folosul lui, căci abia la sfârșit vezi unde și cât ai pierdut, în timp ce el și-a înșfăcat deja folosul.
Amestecul lui în politica din care ar fi trebuit să se retragă definitiv după ce a dus țara de râpă nu e întâmplător. Alegerile locale l-au inspirat și l-au făcut să miroasă cărarea către ciolan. Amenințările, insultele, ironiile de mahala și veșnicul damf de cinzeacă intelectuală au fost armele lui. Suficiente cât să prostească peste 70.000 de alegători care au trăit degeaba, uitând toate relele pe care le-a făcut unei țări întregi. 70.000 de alegători care și-au dovedit fie incultura politică, fie fanatismul pentru un primar care, la final de mandat, nu mai avea loc de el în țară, darmite în primărie.
Cu un aplomb pe care l-ai fi crezut vindecat, Traian Băsescu face jocurile de la distanță. Vrea pentru partidul pe care l-a născut nu din dragoste de români, ci doar din interes, ei bine, vrea un post de viceprimar la Capitală. De ce? Pentru că știe că se poate și încă mai are mușterii pe care să-i ducă de nas. Vrea un post de viceprimar pentru că e conștient de câtă osânză are Bucureștiul și e păcat să nu se înfrupte din ea. Dacă nu el, măcar partidul lui, forța aceea politică zdrobitoare despre care nu o dată am scris că încape într-un lift, cu tot cu șoferi. Iar dacă postul e deja dat, nu e nicio problemă. Să se mai facă unul, special pentru el sau pentru partidul lui. Știa de la început că va ajunge aici sau i-a venit ideea când a dat pe gât ultima gură de tărie?
