Într-o țară civilizată, cu modele politice de urmat, orice televiziune cu pretenții i-ar fi închis cetățeanului Băsescu ușa în nas. Din păcate, România nu poate declara vreun star politic al ultimilor 30 de ani, iar televiziunile sunt sufocate de mediocritate și pupincurism, oscilând între șpăgile guvernamentale și interesele patronilor văduviți de bun-simț și spirit antreprenorial de presă. Este firesc, astfel, ca un Traian Băsescu să fie primit oricând cu drag pentru a-și etala opiniile politice slinoase și teoriile mai degrabă bahice, cu din ce în ce mai puțină gheață.
Cui i se adresează fostul președinte? Cine îi ascultă expunerile adesea bâlbâite, jenante pentru public, dar perfecte pentru cei care l-au trimis acolo? Refuz să cred că este invitat pentru elocința lui, pentru cunoștințele vaste și pentru felul exemplar în care a condus România vreme de 10 ani. Nu, Traian Băsescu pare a avea, mai degrabă, niște sarcini de îndeplinit, care mai întâi au fost golite de moralitate și decență.
Ignorat de Europa
Alegerile locale l-au reactivat pe farsorul unui deceniu din istoria României. Și poate nu atât alegerile, cât cei care l-au avut în soldă și i-au ghidat mișcările. Jocurile lui pe scena politică nu i-au aparținut în totalitate. Multe dintre ele au fost regizate de vechea și noua Securitate. S-or mai fi schimbat oamenii, dar metehnele au rămas aceleași. Au speculat tot ce se putea la el, de la setea de putere și până la dorința de înavuțire, de la pornirile dictatoriale și până la imaginea de lider european zonal, după cum se credea. Cât de lider european a fost s-a văzut la un summit al UE, când Traian Băsescu mergea pe lângă bordură la plimbarea de protocol, singur și distanțat de ceilalți. Lumea bună îi întorsese spatele și îl ignora cu desăvârșire.
Dacă nu el, atunci cine?
Acum, în fostul președinte a zbârnâit din nou dorința de putere. Mascată în spatele unui pretins ajutor pe care vrea să-l acorde PMP la alegeri. În realitate, Băsescu vrea să creeze haos, să vânzolească lucrurile după cum este obișnuit. Nu se zbate pentru niciun PMP, pentru că sufletul i-a rămas la fostul PDL, partenerul lui de odinioară în ticăloșii. Pretinde că intră în competiția electorală pentru Primăria Capitalei cu scopul de a reglementa procentajul PMP în consiliile locale, dar urmărește, de fapt, spargerea voturilor pe care le-ar putea obține candidații celorlalte partide.
Singur a declarat că nu se luptă cu Nicușor Dan, ci cu actualul primar general. Și atunci? Să fii gata la a renunța la Strasbourg în cazul unui câștig iluzoriu, pentru un meci contra PSD, numai o minte obosită putea concepe. Sau indicațiile serviciilor sunt de a bloca în orice chip perpetuarea șefiei PSD la Capitală? Cine ar fi fost mai nimerit, dacă nu Băsescu?
Securiștii vechi și noi
Viermuiala politică nu se rezumă doar la atât. Îi solicită lui Ludovic Orban ca fostul PDL, înglobat în PNL, să revină la denumirea anterioară. Tradusă, intenția lui sună cam așa: foștii democrați-liberali să nu-l mai voteze pe Nicușor Dan, candidatul PNL, ci pe el, Traian Băsescu. Liberalii știu și ei că șansele lui Nicușor Dan de a câștiga sunt reduse, dar până acolo să meargă scârboșenia încât să-și împrumute o bună parte din partid pentru a favoriza un altul? Probabilitatea ca Traian Băsescu să câștige este și ea destul de redusă. Degeaba agită apele Turcescu, mai mult un dubios decât un personaj politic, nu văd prea mulți amatori să voteze un informator al Securității pe post de primar. Or fi și nebuni în țara asta, nimic de zis, dar chiar atât de mulți îl vor pe distrugătorul României înapoi?
Elena Udrea a ieșit și ea pe metereze, prognosticând că Băsescu va redeveni primar. Blonda Ioana d’Arc de la Pleșcoi a considerat că e cazul să-l ajute pe fostul președinte și să contribuie cumva la succesul acestuia. Până acum tăcută și umilă, ca să nu deranjeze mediul încâlcit și delicat al combinațiilor politico-securiste, acum a prins curaj și și-a redescoperit apetitul pentru intrigi aruncate din vârful buzelor. Este tot mai evident că intenția lui Traian Băsescu de a candida la Primăria Capitalei nu are ca scop decât blocarea PSD. Iar pentru asta nu se face economie de uneltiri, de aranjamente mizerabile cărora ne-am obișnuit să le spunem politică, de jocuri în care securiștii buni se bat cu securiștii răi, iar securiștii vechi se dovedesc a fi mai mulți și mai parșivi decât cei noi. Sau e invers?
