Orientul Mijlociu va rămâne un puzzle complex pentru fiecare președinte american, orice mișcare putând avea consecințe profunde, nu numai pentru regiune, ci și pentru însăși ordinea condusă de SUATimp de decenii, Orientul Mijlociu a fost una dintre cele mai volatile regiuni din lume. Rivalitatea de lungă durată dintre Israel și Iran nu este doar o confruntare între două țări, ci și punctul central al unei competiții geostrategice care implică puteri globale.
De ce au ales Statele Unite să se angajeze într-un conflict ce are potențialul de a provoca un război în toată regula? Ce câștigă și ce pierd din această aventură?
America nu poate să stea deoparte
America nu poate să stea deoparte din mai multe motive. În primul rând, din cauza responsabilității de aliat față de Israel. Încă din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, SUA au protejat statul ebraic în mijlocul Orientului Mijlociu instabil, relatează Modern Diplomacy. Acest parteneriat este garantat prin pachete de ajutor militar: până la 3,8 miliarde de dolari pe an, din 2020 până în 2030, în temeiul Acordului de asistență pentru securitate semnat în timpul administrației Obama.
În al doilea rând, deoarece Iranul este principalul rival geopolitic al SUA în regiune. De la Revoluția islamică din 1979, Teheranul nu numai că a contestat ordinea din Orientul Mijlociu, dar a și sprijinit în mod activ grupurile armate din axa rezistenței antiamericane și antiisraeliene, precum Hezbollah în Liban, Hamas în Gaza și Houthi în Yemen.
În al treilea rând, datorită oportunității de a-și proiecta puterea în fața rivalilor strategici precum Rusia și China. Rolul de „garant al ordinii” ajută SUA să își mențină rețeaua de baze militare care se întinde din Golful Persic până la Marea Mediterană, precum și influența de superputere mondială în ochii partenerilor arabi pro-occidentali, precum Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Iordania.
Beneficii
Intervenția în conflictul dintre Israel și Iran nu numai că a reafirmat angajamentul Americii față de aliații săi, dar a trimis și un semnal de descurajare adversarilor. De asemenea, a îmbunătățit imaginea președintelui Donald Trump prin operațiuni reale, în loc de obișnuitele amenințări din social media.
Producătorii americani de armament precum Lockheed Martin, Raytheon și Boeing au beneficiat de pe urma creșterii cheltuielilor militare ale țărilor din Orientul Mijlociu pentru a contracara Iranul.
În plus, atunci când au loc conflicte, SUA devin un furnizor alternativ de petrol și gaze când lanțul de aprovizionare cu energie din Orientul Mijlociu este întrerupt, în special în contextul în care Europa încearcă să scape de dependența sa de energia rusească.
Riscul are prețul său
Intervenția militară într-un conflict local nu este lipsită de pericole. A lua deschis partea Israelului expun Statele Unite la riscul de a fi atrase în vârtejul conflictului din Orientul Mijlociu. Aici, Washingtonul nu își face doar dușmani din Teheran, ci și din forțele Axei de Rezistență.
O astfel de intervenție costă resursele strategice ale SUA, care sunt prioritare pentru regiunea Indo-Pacific. Menținerea forțelor și desfășurarea trupelor de răspuns rapid în Orientul Mijlociu reprezintă o povară semnificativă pentru bugetul de apărare, în special în contextul rivalității cu China.
Previziunile sugerează că, pe termen scurt, SUA vor continua să mențină un angajament indirect prin ajutor militar și descurajare strategică, dar vor evita intervenția directă, cu excepția cazului în care sunt în joc interese globale.
Orientul Mijlociu va rămâne un puzzle complex pentru fiecare președinte american, orice mișcare putând avea consecințe profunde, nu numai pentru regiune, ci și pentru însăși ordinea condusă de SUA.
