Campania împotriva Alianței pentru Unirea Românilor se întețește. Apar noi atacuri, tot mai virulente, cerându-se inclusiv scoaterea partidului în afara legii. Motivele se desfășoară pe o plajă largă, de la discursuri rasiste și până la atitudini antisemite. Câte au, însă, un suport real? Tonul pare că a fost dat de „incidentul Morgenstern”, când actrița evreică a dat publicității un mail în care era amenințată cu moartea și se proferau amenințări la adresa colegilor ei din Teatrul Evreiesc de Stat. Semnatarul își încheia epistola cu „din partea AUR”, suficient cât toată lumea să facă explozie.
Cu puțin înainte, însă, Maia Morgenstern strecura în presă un episod despre care spunea că a îngrozit-o. Într-un grup de oameni de artă, de oameni de cultură, s-ar fi folosit expresia „s-o facem jidănește”. Nu știu la ce se referea. Culmea este că din investigația unor jurnaliști cunoscuți a reieșit că niciunul dintre ce prezenți nu a auzit de momentul neplăcut. Prea târziu, căci în presa occidentală vestea deja apăruse și se vorbea despre România antisemită. Era ca și cum totul ar fi fost pregătit, rămânând doar ca Maia Morgenstern să dea semnalul.
România nu e antisemită
Sincer, nu cred că o actriță de cotă maximă în România și bine apreciată dincolo de granițe, cu o ținută intelectuală și morală ridicată, s-ar fi pretat la niște jocuri necurate. Dar nici atragerea ei sau folosirea numelui într-o diversiune, fără știrea ei, nu ar fi excluse. Parlamentul a reacționat cu promptitudine și, printr-o declarație comună, a condamnat amenințările la adresa actriței și ieșirile antisemite.
Politicienii s-au înghesuit la acuzații și vorbe grele, singurii mai ponderați fiind UDMR și minoritățile, care au declarat că România nu este antisemită, iar xenofobia nu reprezintă un fenomen general. Există răbufniri, există derapaje, dar nu acestea caracterizează România în totalitatea ei.
Artileria grea a PNL
Acuzațiile au fost îndreptate spre AUR doar pentru simplul fapt că finalul mail-ului indica, într-un fel, partidul ca expeditor. Greul canonadei însă nu venise. A apărut Alexandru Muraru, deputat PNL și reprezentant special al Guvernului României pentru Promovarea Politicilor Memoriei, Combaterea Antisemitismului și Xenofobiei, care s-a dezlănțuit. Într-un interviu acordat postului Europa Liberă a declarat că AUR este un „partid care face apologia persoanelor condamnate pentru crime de război, înalți funcționari ai regimului Antonescu, care au participat la implementarea deciziilor genocidale care au dus la exterminarea a aproape jumătate din comunitatea evreiască din România, este o formațiune extremistă, radicală, reacționară, dintre cele mai toxice și cu potențial mare de iradiere”. Pentru întregirea imaginii mai trebuie spus că Alexandru Muraru este fratele geamăn al lui Andrei Muraru, consilier prezidențial și viitor ambasador al României la Washington.
A lansat „Jos guvernul!”
Cum de a ajuns AUR ținta atacurilor, dincolo de nefericitul mail adresat Maiei Morgenstern? Partidul a fost luat la ochi încă de la începutul intrării în Parlament. Campania electorală dusă a fost diferită de cea a celorlalte partide. A fost singura formațiune politică ce spunea românilor lucrurile pe care voiau să le audă și de care toți ceilalți se fereau.
A călcat mai apăsat pe pedala naționalismului, arătând că fără istorie, fără tradiții, fără cultură, fără valori autohtone autentice, un popor nu există. În Parlament, luările de poziției ale senatoarei Diana Iovanovici-Șoșoacă, atâta vreme cât a reprezentat AUR, au fost cât se poate de iritante. De la stânga la dreapta, fără deosebire, aceasta a mitraliat totul. Coincidență sau nu, AUR, chiar și după plecarea ei din partid, a continuat linia naționalismului. Apoi, AUR a fost singurul partid care s-a alăturat protestelor din stradă, cerând demisia guvernului pentru proasta gestionare a problemelor României.
Nu deranjați somnul președintelui
Ce se întâmplă acum cu AUR nu este decât o acțiune concertată pentru compromiterea definitivă a acestuia și anihilarea ca singură voce a opoziției. PSD nu poate fi luat în considerare, e moale, e șters și nu mai are nimic de spus de multă vreme. Își urmează foaia de parcurs așa cum i-a fost scrisă. Nu va ieși în stradă și nu va striga niciodată „Jos Iohannis!”. În schimb, AUR deja avansează ideea că nu numai guvernul va trebui să plece, ci și Klaus Iohannis, apreciind că de la acesta ni se trag toate relele. În Parlament, AUR nu se poate mișca decât în perimetrul permis de cei 10 la sută cu care a câștigat. Forța lui, însă, este în stradă, alături de populația nemulțumită. În Parlament, degeaba ar striga „Jos Iohannis!”, nu s-ar bucura de aplauze. În stradă, în schimb, ar genera o mișcare care s-ar termina prost și pentru guvern, dar și pentru Cotroceni. Și atunci, nu e mai simplu să-l scoți în afara legii, ca Iohannis și camarila să doarmă liniștiți?
