Știți ce se va întâmpla cu România peste cinci sau 10 ani? Cum va arăta, se va redresa, o vom duce mai bine? Când spun mai bine nu mă refer la datele pe care le vântură Cîțu acum. Ceea ce face el este doar propagandă pentru un sistem căruia nu vrea să-i recunoască falimentul apropiat. Doar n-o să spună adevărul, e dependent de propriile minciuni prin care încearcă să se mențină la suprafață. Pe de altă parte, credeți că USR știe? Nici ea habar nu are, pentru că nu se gândește la asta. Și de ce s-ar gândi, din moment ce pentru ea politica presupune altceva?
Nici noi nu vom ști ce va fi cu noi, nici măcar peste trei luni, darmite peste trei sau cinci ani. De regulă suntem mințiți, și există suficiente exemple pentru a se demonstra asta. Dar cel mai simplu este să nu ni se spună nimic, iar în cazul ni se dă vreo informație trebuie cosmetizată înainte, pentru că guvernul lui Iohannis trebuie să iasă în fața națiunii numai cu lucruri bune. Așa se închide cercul, de fapt, pentru că tot la minciună ne întoarcem.
Spectacol eșuat în grandomanie
PNL nu face politică. Are cu totul altă treabă, nu politica pentru țară. Se apropie alegerile pentru șefia partidului și beligeranții își pregătesc armele. Cîțu e într-o tabără, Orban în cealaltă. Cetățenii în numele cărora spun ei că guvernează nu sunt de găsit nicăieri. Iohannis, zice-se, nu mai este mulțumit de prestația lui Ludovic Orban și de aici a plecat și râca dintre ei. Cred, mai degrabă, că este un basm. Nimeni nu a văzut nicio sprânceană ridicată la Iohannis sau o încruntare pe fața liderului PSD.
Și chiar dacă Atotștiutorul de la Cotroceni ar strâmba din nas, ce ar putea să-i reproșeze lui Orban? Că a gestionat foarte prost pandemia? Păi nu și-a asumat el și victoria, și răspunderea? În toată vânzoleala asta apare și fățarnicul Rareș Bogdan, al cărui unic scop este să se bage în față, să emită opinii pentru a fi luat în seamă. Inclusiv când vorbește de la Bruxelles o face cu pretenția că este cel mai autorizat să spună lucruri. În realitate, lansează fumigene că ar fi preocupat de soarta noastră, căci de asta a intrat în politică. Spectacol eșuat în lamentabil și grandomanie, căci pe Rareș Bogdan îl interesează numai politica proprie. Nu are treabă cu țara. Poate la viitoarele europarlamentare să-și aducă aminte de noi, având nevoie de voturile cetățenilor. Asta e politică?
Cetățenii, lăsați pe dinafară
USR nu are nicio treabă cu politica, în sensul strict al acesteia. Atâta vreme cât este preocupată de meciurile ei, când să mai aibă timp și pentru politică? Scandaluri pe tema demiterii lui Vlad Voiculescu, scandaluri pe seama spitalelor din București, șmecherii pentru infiltrarea în instituțiile statului a celor care nu au reușit la prima tură, scandaluri cu dosarul lui Dan Barna, replici de neica nimeni ale unora ce au pretenții de ștaif în gândire, ce să mai, o sumedenie de lucruri care le mănâncă timpul.
Vreun cuvânt despre cei 1.700.000 de români trăitori din salariul minim? Nu. Vreo soluție de redresare a vieții lor? Tot nu. Iar asta tot politică se numește? UDMR stă dosit de parcă ar fi în ilegalitate. Nu-i auzi gura. Are un stil propriu de a juca în politică. Nu se avântă în inițiative, așteaptă momentul în care ceilalți ar avea nevoie de un sprijin. Și îi ajută până îi scoate datori vânduți. Poate o fi politică, Dumnezeu mai înțelege, dar ce simte cetățeanul de rând din ea?
Mușchi umflați și promisiuni
Nici PSD nu excelează. De vreo jumătate de an tot amenință cu o moțiune de cenzură. Șansele de a schimba guvernul sunt minime spre deloc. Nu va reuși să strângă numărul necesar de voturi.
Mizează pe minorități, dar toată lumea a văzut că minoritățile au stat mereu în siajul puterii. Nu știu ce socoteli și-au făcut social democrații, poate că și din partea coaliției vor primi niște voturi. Sigur că e bine să visezi, mai ții de vorbă oamenii la televizor, îți mai umfli mușchii, mai promiți una alta, dar cam atât. E și acesta un mod de a face politică. Dar în final tot ajungi să te întrebi, asta e politică?
