Uniunea Europeană a prezentat un plan major de reînarmare în valoare totală de 800 de miliarde de euro. Acest plan va permite blocului să construiască apărarea antirachetă, tancurile și dronele de care are nevoie, cu prioritate pentru industriile europene.
Comunittaea Europeană pentru Apărare (CEA) a fost soluția propusă în 1950 de Franța ca răspuns la cererea SUA de reînarmare a Germaniei de Vest în fața puterii crescânde a blocului estic și a desfășurării armatei sovietice.
Dar ideea unui Wehrmacht reconstruit abia la cinci ani de la sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial a provocat un șoc în Europa și mai ales în Franța.
Deși constituția Germaniei Federale era democratică și antinazistă, a fost necesar să se asigure un cadru pentru această putere prin plasarea armatei în cadrul unor contingente europene mai mari, toate coordonate de armata americană în cadrul NATO, notează France Info.
În acest scop, francezii Pinay, Schuman și Monnet au negociat cu europenii. Ei au obținut semnarea Acordurilor de la Bonn și a Tratatului de la Paris în 1950 și 1952. Tratatul mai trebuia ratificat și instituțiile definite. Modelul a fost CECO (Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului). Armatele vor fi gestionate în același mod în care oțelul este gestionat pentru binele comun.
De fapt, a existat o opoziție crescândă față de acest acord. Comuniștii francezi l-au văzut ca pe o renaștere a militarismului german.Gaulliștii s-au opus de asemenea, considerând inacceptabil un tratat care ar înstrăina suveranitatea Franței. 1954 a marcat sfârșitul CEA.
În 1992, Tratatul de la Maastricht a instituit politica de securitate comună, un embrion diplomatic. A fost consolidată în 1999 prin Politica europeană de securitate și apărare. A fost înființat un stat major militar comun, iar începând cu 2007, cooperarea permanentă în materie de securitate a asigurat acțiunile necesare între statele membre.
Brexit-ul nu a oprit acest impuls, deoarece acordurile bilaterale au fost păstrate. Iar în 2018, Inițiativa europeană de intervenție a fost chiar menită să permită luarea de decizii rapide privind operațiunile externe, pe baza unui grup central european.
Însă coordonarea financiară și industrială necesită un acord asupra opțiunilor strategice și, prin urmare, a fost făcut un nou pas în direcția armonizării acțiunii armatelor europene.
Logica unui stat major comun este în vigoare. Europa se îndreptă spre o apărare europeană. În trecut, americanii erau în spatele proiectului. Astăzi, sunt marii absenți.