Rotația prim-miniștrilor în Franța – cinci de la începutul celui de-al doilea mandat al președintelui Emmanuel Macron în 2022 – este mai gravă decât a fost vreodată în Italia.
De la căderea fascismului în 1945, Italia a avut 69 de guverne – aproximativ unul pe an. Dar Franța a avut aproape două pe an în ultima perioadă.
Macron refuză să demisioneze sau să convoace alte alegeri parlamentare anticipate. Prezidează un sistem politic aflat într-o stare de paralizie și o țară care se pregătește pentru grave tulburări sociale.
În schimb, guvernul primei femei prim-ministru din Italia, Giorgia Meloni, care se află la putere de aproape trei ani, se menține stabil.
Nici parlamentul francez, nici poporul francez nu sunt pregătiți să accepte reducerile de cheltuieli necesare pentru a combate creșterea datoriei publice a țării lor, relatează The Spectator. Franța are deja unul dintre cele mai ridicate niveluri ale impozitelor raportate la PIB.
De fapt, francezii sunt obișnuiți cu traiul bun și cu statul în rol de protector al societății. Numai că acest stat începe să strângă cureaua.
Sprijinul pentru partidul lui Meloni, Frații Italiei, este mai mare acum decât atunci când a ieșit pe primul loc la alegerile generale din septembrie 2022.
Meloni este deja al patrulea premier cu cea mai lungă vechime în funcție din istoria Republicii Italiene și, dacă, așa cum pare probabil, va supraviețui încă un an, va deveni cel mai longeviv.
Franța devine, în cuvintele Marinei Le Pen, „bolnavul Europei”. Francezii i-au tratat întotdeauna pe italieni cu dispreț. La fel au făcut și nemții.
Datoria publică a Franței (a treia cea mai mare din UE) a ajuns la 114%, față de 98% în 2019. De când Meloni a venit la putere în octombrie 2022, în Italia au fost create un milion de locuri de muncă cu normă întreagă. Rata șomajului a scăzut la un minim istoric de 5,9%, semnificativ mai mică decât rata de 7,5% din Franța.
Marți, într-un moment extrem de simbolic, costurile împrumuturilor franceze le-au depășit pe cele italiene pentru prima dată de la introducerea euro, când randamentul obligațiunilor guvernamentale franceze pe zece ani a atins 3,48%, comparativ cu 3,47% în Italia.
Popularitatea și realismul Giorgiei Meloni contrastează cu aroganța lui Emmanuel Macron. Ea a devenit cel mai important lider din UE – o distincție pe care niciun premier italian înaintea ei nu a obținut-o. Și Italia a câștigat mai mult prestigiu și influență pe scena mondială decât Franța pentru prima dată în istoria modernă.