Timp de doi ani, Menachem Gida s-a luptat cu un sentiment întunecat de presimțire. Această pasionată de comunicații făcea parte dintr-o echipă de voluntari care, folosind legăturile cu sateliți în sudul Israelului, a monitorizat în mod compulsiv rețelele de comunicații din Gaza și mass-media arabe, transmițând informații armatei israeliene.
Era o relație semi-formală. Dar atunci când a avertizat în mod repetat că luptătorii Hamas desfășurau jocuri de război elaborate în apropierea graniței, spionii amatori au fost dați la o parte. Ofițerul israelian ne-a spus: „Nu sunteți importanți, nu avem nevoie de voi”, a declarat Gida pentru Financial Times.
Michael Milstein, un fost ofițer de informații militare, le-a spus foștilor săi colegi și a scris numeroase articole în presă în care spunea că abordarea Israelului față de Hamas nu funcționa – dar nimeni nu i-a dat prea multă atenție. Chiar și avertismentele din partea Corpului de informații de luptă al Israelului, care monitorizează frontiera țării cu Gaza, au fost ignorate.
Pe 7 octombrie, Hamas a declanșat un atac sincronizat care a spulberat încrederea Israelului în serviciile sale militare și de informații. Nu numai că nu au reușit să urmărească ceea ce plănuia unul dintre principalii săi inamici, dar au ignorat multiplele avertismente conform cărora gruparea teroristă pregătea o ofensivă majoră, adesea la vedere.
Israelul a suferit din cauza încrederii excesive în propriile forțe, care a dus la automulțumire, spune fostul premier Ehud Olmert. „Hamas ne-a făcut ceea ce facem noi de obicei: surpriză, inteligență, gândire ieșită din comun”.
Israelul a făcut o greșeală similară cu exact 50 de ani în urmă, înainte de războiul de Yom Kippur împotriva Egiptului și Siriei, când a crezut în mod fals că națiunile arabe nu vor ataca niciodată datorită puterii sale militare. Dar există o întorsătură istorică suplimentară în atacul din acest an, pe care Israelul l-a comparat frecvent cu atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 asupra Americii.
Raportul 9/11, raportul oficial al guvernului american despre cele întâmplate, a deplâns faptul că niciun oficial de securitate nu a prevăzut că teroriștii ar putea lovi cu avioanele clădirile mari din SUA – chiar dacă mulți dintre ei au declarat că au citit un roman al lui Tom Clancy din 1994, care culminează cu această scenă.
Ca o potrivire, înainte ca Hamas să lanseze atacul din 7 octombrie, Avi Issacharoff, creatorul serialului de televiziune de succes Fauda, a respins o posibilă intrigă pentru un episod în care luptătorii palestinieni au luat cu asalt gardul de frontieră și au atacat Israelul, considerând-o prea puțin plauzibilă. Se pare că serviciile de securitate israeliene au fost de aceeași părere.
Poate că cel mai important motiv pentru eșecul Israelului a fost ceea ce un oficial occidental a numit „aroganță tehnologică” – o credință orgolioasă că tehnologiile militare avansate ar putea depăși capacitățile mai limitate ale Hamas.
„Devenisem dependenți de tehnologie, cibernetică, big data și restul”, a spus Millstein. „Dar cele mai ieftine și mai simple informații – cum ar fi sursele deschise sau urmărirea comunicațiilor walkie-talkie ale Hamas – au fost complet subapreciate.”
Concluzia lor este că Israelul nu se mai poate baza pe serviciile de informații pentru a avertiza din timp asupra atacurilor din Gaza sau pe puterea militară a țării pentru a le descuraja. În schimb, trebuie să preîntâmpine potențialele amenințări prin eliminarea lor directă.