AcasăPoliticaAroganța, adevărata miză a lui Macron?

Aroganța, adevărata miză a lui Macron?

Criticii președintelui francez îl consideră arogant, egoist și un lider dispus să pună în pericol stabilitatea țării

Decizia președintelui francez Emmanuel Macron de a convoca alegeri anticipate –  după ce partidul de extremă-dreapta Rassemblement National (RN) a obținut mai mult decât dublul voturilor alianței sale centriste Renaissance(RE) –  a fost întâmpinată cu surpriză și consternare.

De asemenea, a reapărut o critică de lungă durată la adresa lui Macron, potrivit CNBC,  în special din partea comentatorilor și adversarilor politici, care îl consideră arogant, egoist și, poate mai îngrijorător în ochii lor, un lider dispus să pună în pericol stabilitatea Franței în ceea ce este văzut ca un „joc politic uriaș”.

Bun de gură

În timp ce își anunța decizia de a dizolva parlamentul, Macron, bun de gură, le-a spus alegătorilor că le-a „auzit” preocupările și că „nu le va lăsa fără răspuns”. Primul tur de scrutin va avea loc pe 30 iunie, iar al doilea pe 7 iulie.

Analiștii au declarat că decizia lui Macron a fost probabil un pariu tactic, președintele sperând că 1) înfrângerea din alegerile europarlamentare a fost rezultatul unui vot de protest și nu al unei nemulțumiri mai profunde față de conducerea sa și 2) că perspectiva unei preluări a puterii de către extrema dreaptă va mobiliza electoratul centrist să voteze pentru partidul său în a  împiedica RN să obțină o majoritate absolută în Adunarea Națională, camera inferioară a parlamentului.

Decizia lui Macron îl face să pară agorant, spun criticii săi, o acuzație care i-a fost adusă și în anii precedenți – un politician dispus să joace la zaruri viitorul țării.

Liberation a descris convocarea alegerilor anticipate drept un „risc extrem”, Les Echos „un joc de poker”, în timp ce Le Figaro a titrat „Șocul”.

În 2017, un Macron îmbrăcat într-un costum scump a stârnit controverse prin faptul că i-a descris pe opozanții reformelor sale în domeniul muncii drept „leneși” (a devenit un strigăt de raliere pentru protestatari) și a fost văzut ca fiind departe de preocupările alegătorilor cu privire la locuințe și costul vieții.

El a fost acuzat frecvent că este un apărător al celor bogați și un „președinte al bogaților”, o acuzație care a alimentat protestele „vestelor galbene” din 2018 și 2019.

De două ori aroganță

Fie că este meritată sau nu, reputația de arogant a lui Macron este greu de înlăturat. Robert Ladrech, profesor emerit de politică europeană la Universitatea Keele, a declarat că ultimul apel electoral al lui Macron „ar putea fi considerat arogant din două motive – atât personal, cât și instituțional”.

„În primul rând, el a interpretat votul pentru Parlamentul European ca pe o insultă personală, ca pe o respingere a direcției sale de politică internă.(…). În al doilea rând, un  alt președinte francez, Laques Chirac,  a mai dizolvat parlamentul după doar câțiva ani de mandat pentru a convoca noi alegeri, în speranța de a-și mări majoritatea. A ratat-o în stil mare, fiind forțat să coabiteze cu un prim-ministru de stânga, Jospin. În orice caz, este un pariu din partea lui Macron – aroganță dacă el crede că poate câștiga și aroganță dacă crede că o victorie a RN ar putea să-i ia vântul din pânze până la alegerile prezidențiale din 2027.”

author avatar
Radu Jacotă Redactor