Încă de la înființarea NATO în 1949, unul dintre rolurile cheie ale membrilor europeni ai alianței a fost acela de a rezista unei invazii în timp ce SUA își adunau imensa putere și trimiteau trupe, echipamente și provizii peste Atlantic.
Porturi precum Rotterdam și Anvers ar fi trebuit să debarce oamenii și materialele și apoi să le permită să folosească drumurile și căile ferate pentru a se îndrepta spre luptă.
Dar planificatorii nu au prevăzut niciodată un NATO fără Statele Unite și, timp de decenii, logistica militară a Europei a fost construită pe sprijinul american, notează Politico. Cea mai mare parte a infrastructurii de transport a continentului – construită sau modernizată în timpul Războiului Rece – merge încă de la vest la est.
Atât moștenirea, cât și noile proiecte de mobilitate militară se bazează pe premisa că americanii vor veni – o convingere care rămâne în mare parte necontestată, chiar dacă angajamentul politic al SUA față de Europa arată semne tot mai mari de tensiune.
„Dacă Statele Unite rămân sau nu implicate în NATO sau în Europa este o întrebare legitimă”, a declarat Ben Hodges, fost comandant al Armatei SUA în Europa. „Îmi fac griji în legătură cu asta. Sper din tot sufletul să nu ne schimbăm semnificativ angajamentul față de Europa. Ar fi o greșeală teribilă pentru Statele Unite”.
Lipsurile Europei
Fără sprijinul americanilor, deplasarea trupelor în Europa ar fi mai lentă, mai costisitoare și împiedicată de o serie de blocaje logistice.
Liderii europeni au dezbătut mult timp autonomia strategică, dar au făcut acest lucru în cadrul unui sistem în care Washingtonul controlează încă instrumentele de bază ale mobilității militare – avioanele, navele, conductele de combustibil, sateliții, apărarea cibernetică și standardele de interoperabilitate care le mențin pe toate împreună.
„Există capacități importante pentru care depindem de SUA”, subliniază Kimberley Kruijver, cercetător la compania olandeză de consultanță TNO.
Europei îi lipsesc aeronavele de transport greu, navele militare de marfă și vehiculele specializate necesare pentru a deplasa tancuri și unități blindate.
Jannik Hartmann, membru al Consiliului german pentru relații externe, a confirmat că o retragere a SUA – de la baza aeriană Ramstein din Germania, de exemplu – ar lăsa Europa fără echipamente de încărcare de bază, precum rampe și vagoane cu platformă.
Realimentarea avioanelor în aer este încă în mare parte un domeniu al SUA. Apărarea flancului estic al Europei se bazează pe rețelele NATO de alimentare cu combustibil, finanțate de americani.
Dependența se extinde dincolo de logistică: Europa se bazează și pe serviciile americane de informații, apărarea cibernetică și detectarea amenințărilor hibride.
Capacitățile de securitate cibernetică ale SUA joacă un rol crucial în apărarea rețelelor militare ale Europei. Fără acestea, infrastructura continentului ar deveni o țintă ușoară pentru atacurile cibernetice, sabotaje și campanii de dezinformare.
„Dacă puneți un lansator Patriot pe un vagon de cale ferată, va putea trece prin toate tunelurile?”
Chiar și presupunând că Europa și-ar putea procura propriile mijloace, deplasarea trupelor, a tancurilor și a combustibilului pe continent – și nu neapărat pe vechea rută de la vest la est, tradițională pentru NATO – ar fi o provocare.
Hodges a numit infrastructura europeană „una dintre cele mai mari provocări” pentru mobilitatea militară. „Dacă puneți un lansator Patriot pe un vagon de cale ferată, va putea trece prin toate tunelurile? Dacă sunt într-un convoi, pot trece în siguranță pe sub fiecare pod?”, a întrebat el. „Pot podurile din Europa de Est și de Sud să suporte greutatea unui tanc de 70 până la 75 de tone?” Răspunsul, de obicei, este nu.
Rețeaua feroviară a Europei nu este proiectată pentru mișcări militare rapide pe scară largă, a scris Sergei Boeke, consilier politic la Comandamentul european comun de sprijin și abilitare al NATO într-un document privind mobilitatea militară europeană.
Spre deosebire de proiectele din perioada Războiului Rece, cea mai mare parte a infrastructurii actuale nu a fost niciodată destinată utilizării militare.