Armate fără soldați. Occidentul, patriot de operetă

Politica occidentală a ajuns de râsul lumii. Pe de o parte, liderii NATO strigă în gura mare că zilele de pace s-au terminat și că acum trebuie să ne pregătim pentru un război cu Rusia, mai ales. Pe de altă parte, este mai mult decât evident că nimănui nu-i pasă.

În toată Europa și în America, politicienii își îndeamnă acum în mod deschis populațiile să simtă un patriotism justițiar și să răspundă la chemarea datoriei, dar toate acestea  nu duc la nimic: armatele occidentale se micșorează din cauza lipsei de recruți,  sondajele de opinie arată un dezinteres masiv față de spiritul militar. Iar tinerii, în special, rămân complet indiferenți.

Cum s-a ajuns la această stare de fapt? Cele mai multe „analize” încep și se termină cu o mică scriere despre decăderea morală a tinerilor, relatează UnHerd. Dar asta nu explică lipsă de patriotism la nivelul întregii societăți și dezinteres pentru apărarea țării.

Mai util, poate, este modelul furnizat de istoricul britanic Arnold Toynbee, în special ideea „proletariatului intern”, un grup de oameni care tind să crească în număr atunci când imperiile încep să stagneze și să decadă.

Proletariatul intern nu este un termen marxist (atât Marx, cât și Toynbee au preluat cuvântul „proletariat” de la proletarii romani, numele celei mai sărace clase de locuitori ai orașelor). Tonybee desemnează un grup de cetățeni care trăiesc în interiorul unui imperiu, dar care, din diverse motive structurale, nu mai beneficiază de pe urma acestuia – și, prin urmare, este puțin probabil să se grăbească să-i ia apărarea.

Refuzul de a “servi patria”

America se confruntă astăzi cu o situație similară. Își varsă banii în Ucraina și Israel, o mișcare care, în lumea corporatistă, ar fi considerată drept o dezmembrare a activelor. Alegătorii americani obișnuiți încep, fără îndoială, să simtă ceea ce au simțit romanii supărați: imperiul nu mai lucrează pentru ei. Refuzul europenilor de a se alătura forțelor armate urmează același scenariu.

Marea problemă a Occidentului este că cetățenii refuză să își facă „datoria” față de lideri care par să fi abandonat orice idee de a le oferi ceva în schimb. Cu cât societatea devine mai puțin valoloasă, cu atât mai puțini oameni sunt dispuși să se ridice și să lupte pentru ea.

Ceea ce face ca această situație să fie atât de dificil de rezolvat este faptul că elitele occidentale s-au făcut mai mult sau mai puțin imune la consecințele negative ale propriilor politici.

Nu își cer scuze pentru greșeli și nici nu își asumă responsabilitatea pentru ele. În schimb, cheamă tinerii sub arme  în cel mai josnic patriotism de operetă: apeluri pentru ca “plebeii” să se sacrifice mai mult.

Astfel, ne aflăm într-o situație care are multe precedente istorice: o clasă conducătoare izolată și neatentă și o populație generală care se retrage cu încrâncenare din serviciul public. Blamarea tinerilor nu are sens: Occidentul culege ce a semănat.