Săptămâna aceasta, Vladimir Putin a ordonat extinderea forțelor sale armate la 2 389 130 de persoane, dintre care 1 500 000 de militari. Decretul urmând să intre în vigoare la 1 decembrie, această creștere de 180 000 de soldați ar face din armata rusă cea de-a doua ca mărime din lume, după China, depășind India și SUA.
Este doar a treia majorare a efectivelor de la începutul invaziei Ucrainei în februarie 2022, ceea ce ridică întrebarea de ce Putin face acest lucru acum.
Probabil că are ambiții tot mai mari, deoarece a socotit că amenințările sale recente au contribuit la amânarea deciziei SUA și Regatului Unit de a permite Ucrainei să folosească arme occidentale cu rază lungă de acțiune pentru a lovi în interiorul Rusiei. Prin urmare, își permite să joace dur.
În iulie, surse de la Kremlin au declarat pentru Bloomberg că pierderile Rusiei au fost cele mai mari de la începutul războiului, Moscova fiind nevoită să ofere „bonusuri” ridicate după ce s-a străduit să atragă suficiente trupe contractuale voluntare pentru a le înlocui pe cele pierdute.
Statul Major ucrainean a afirmat luna aceasta că pierderile Rusiei, inclusiv morți și răniți, au fost de 1 187 pe zi în august. Și vor depăși în medie 1 000 pe zi pe parcursul lui septembrie, estimează Ministerul britanic al Apărării.
Ofensa Kursk
Kursk s-ar putea afla în spatele expansiunii armatei dintr-un alt motiv, potrivit UnHerd. Moscova susține că recuperează terenurile cucerite de forțele ucrainene. Cu toate acestea, nu o face suficient de repede pentru a preveni necesitatea unor noi evacuări ale civililor. Putin este evident iritat: a suferit o incursiune a trupelor ucrainene pe teritoriul Rusiei în timpul mandatului său.
Institutul pentru Studiul Războiului a concluzionat luna trecută că „prezența continuă a recruților ruși fără experiență în zonele de frontieră din regiunea Kursk în timpul operațiunii ucrainene amenință Kremlinul cu o potențială criză politică în ceea ce privește victimele”.
O măsură costisitoare
Putin nu are nevoie de o astfel de criză – sigur își aduce aminte de protestul mamelor soldaților ruși mobilizați în Cecenia. Și este reticent să anunțe un nou val de recrutare ”carne de tun”.
Așa că va apela la soldați voluntari sub contract pentru a umple rândurile armatei sale mărite, folosindu-i pentru a păzi frontiera cu Ucraina și a împiedica astfel forțele Kievului să încerce o nouă incursiune îndrăzneață.
Totuși, măsura se va dovedi costisitoare. Cercetările Carnegie Endowment for International Peace indică faptul că extinderea forțelor armate va necesita investiții majore în producția de noi echipamente, plata unor salarii mari soldaților profesioniști care s-au obișnuit cu beneficii generoase și noi baze. Toate acestea vin într-un moment în care forța de muncă, bugetul de apărare și achizițiile militare ale Rusiei sunt sub presiune.
După mai bine de doi ani, efortul de război al lui Putin se bazează în continuare pe aruncarea unor cantități uriașe de trupe pe front în credința că Ucraina va ceda în cele din urmă în fața superiorității numerice a Rusiei. Poate că ceea ce semnalează cel mai mult această schimbare a armatei este cât de puțin s-a schimbat în ansamblu.