În 1993, când eram redactor-șef adjunct la „Baricada”, revista a găzduit primul interviu acordat de doctorul Arafat presei din România. Era un tip onest, care se lupta cu sistemul pentru a pune picioare primele forme de SMURD, și pe de altă parte se lupta cu Iliescu și Văcăroiu, care îl tot fentau la acordarea cetățeniei.
Arafat de atunci nu seamănă sub nicio formă cu cel de acum. Era calm, ponderat și zâmbea când o cotea pe câmp cu limba română. În cei 27 de ani scurși, doctorul s-a schimbat mult. N-o mai zbârcește cu româna, dar și-a pierdut calmul. A învățat să ridice tonul și să fie imperativ în cereri. Ca un rege pe care supușii nu mai au chef să-l bage în seamă.
Cu vorbele în vânt
O vreme, lumea l-a băgat în seamă. I-a luat chiar apărarea când Traian Băsescu îi pregătea surghiunul. Și l-a mai apărat și când liberalii se dădeau de ceasul morții să privatizeze sănătatea. Dar și când ministrul Vela voia să-l decapiteze pentru că deja avea înlocuitor. A câștigat capital de imagine și s-a fofilat aproape elegant când a fost cu accidentul din Apuseni sau când elicopterul SMURD s-a prăbușit în lacul Siutghiol. Milos, românul a închis ochii și să făcut că nu vede. Însă, de când cu epidemia lui Iohannis, lui Arafat i s-a cam suit la cap. Toți trebuie să execute ce ordonă el.
Lumea l-ar asculta, dar, de când a aflat că despre rezidențiatul lui nu se prea știu amănunte, a început să-l privească lung. Un doctor care nu are pregătire epidemiologică și nici măcar infecționist nu este nu inspiră încredere românilor. Prelegerile lui despre virus mai mult enervează și lasă impresia că își arogă merite. Doi realizatori TV l-au băgat deja în corzi și nu era nimeni prin apropiere pentru a-i sufla replica. A rămas cu vorbele în vânt, fluturându-și jalnic ridicolul care-l îmbrăca.
Acum, Arafat a ajuns rege. Peste Covid, peste epidemia pe care nici dracul nu i-o mai crede, peste tot felul de comitete de urgență, de comunicări cu morți și bolnavi care nu ies la socoteală, de departamente și situații musai naționale sau de urgență. Se simte rege, de când Senatul a hotărât că peste el nu mai e nimeni. A dispărut majordomul Rafila de la curtea Sănății, a dispărut și Moldovan spițerul. Nu se știe dacă au abdicat din funcția de vorbitor cu fața la public sau e un moft. A rămas doar regele și cred că într-o bună zi îi va da prin cap cuiva să-l verifice la portofoliu, căci, între timp, cineva îi va fi furat tronul și va fugi cu el.