A fost o perioadă în care doctorul Arafat, cu sonorul dat la minim, intrase într-un con de umbră. Efectul s-a simțit imediat. Națiunea nu mai dădea banii pe medicamente, iar pulsul și tensiunea i se încadrau în valori normale. Doar Arafat nu e în cote normale dacă nu apare la televizor și nu își face numărul de iluzionism.
Vine valul trei al pandemiei. E anunțat de Raed Arafat, susținut de Alexandru Rafila, de doctorul Musta și alți doctori. Mulți doctori, foarte mulți. Unii dintre ei sunt chiar doctori, așa scrie pe diplomă. Dacă nu venea valul, uitam că nu avem suficiente paturi la ATI. Ne-a adus aminte Arafat, care, de vreun an de zile, zice că rezolvă problema. N-a rezolvat nimic. Pe vremea când era premier, Ludovic Orban promitea 2.600 de paturi. Și ce dacă promitea? Datoria unui politician, conform unei vechi zicale, este să promită că va ridica un pod pentru oameni, chiar dacă prin sat nu trece niciun râu. La recensământul paturilor, făcut la Cotroceni, nu știu câte au ieșit. Parcă ceva spre 3.000. Și 6.000 dacă vor fi, tot nu sunt de ajuns pentru a face față valului care se apropie.
Mereu se va întâmpla ceva care să nu se lipească de realitate. Ba valul nu are suficientă spumă, ba paturile n-au vâsle sau nu pot pluti. Ba sunt puține, pentru că Arafat nu se poticnește de cele 25.000 de cazuri noi pe zi. Ori avem, ori renunțăm la pandemie. Iar doctorul nu este genul care să cedeze. A pregătit avioane SMURD, elicoptere mari și mici, doar dirijabile n-a pregătit. Pe drumurile țării, numai ambulanțe SMURD. 25.000 de cazuri noi pe zi înseamnă spre 1 milion de îmbolnăviri într-o lună. Pe care îi punem unde? Deocamdată nu răspunde nimeni la întrebarea asta. Doar Arafat pare că are răspunsul, dar nu-l divulgă. Altminteri și-ar pierde plăcerea călăririi valului, a televiziunilor, a populației înspăimântate și a guvernului care îi va face toate poftele de achiziții. Și dacă ar fi numai el. Mai sunt și alții care trebuie să trăiască din spuma pandemiei.