Angel Tîlvăr, acest Dana Budeanu de la MApN

Când scriam că MApN manifestă un dezinteres total față de industria de apărare românească, lăsată de izbeliște într-un moment extrem de dificil, cu un conflict sângeros pe granița noastră, mulți ne-au criticat. Iată că, prin tot ceea ce face ministrul Angel Tîlvăr, acest Dana Budeanu al Armatei (dă bine din gură, dar nu produce nimic), se confirmă, din păcate, cele prezentate. Managementul dezastruos de la Romarm merge mână în mână cu strategia MApN, care în 2024, anul cu cel mai mare buget alocat vreodată, pare că și-a propus să „spargă” banii pe importuri, nu producție.

Spre deosebire de alți aliați regionali din NATO, românii chiar au moștenit, la Revoluție, o industrie de armament dezvoltată și bine ancorată în piață. Din păcate, însă, în doar câțiva ani, falimentul a bătut și la ușa acestor fabrici la fel cum s-a întâmplat cu mare mare din „coloșii” țării.

Și așa am fost aduși în punctul în care s-a aprins beculețul roșu – intrarea în NATO a venit la pachet cu obligativitatea înzestrării și modernizării armatei. Dar, cum Romarm nu mai produce nici măcar praf de pușcă (iar pe cel din rezerva națională caută să-l „prăduiască” vânzându-l bulgarilor), ni s-a arătat singura opțiune rămasă pe masă: achiziția de armanent și echipamente militare din străinătate.

Evident că Ministerul Apărării nu a fost capabil să insiste pentru dezvoltarea propriei industrii, fapt ce a împins România, iată, până într-acolo încât a devenit azi, în martie 2024, unul dintre principalii clienți ai exporturilor sud-coreene. Șocant? Poate pentru neinițiați, căci în sistem se știe cine controlează fabricile de armament din Coreea de Sud.

Se fac bani buni la Seul

Ultima știre este despre un contract de peste 750 de milioane de dolari pe care MApN l-a stabilit în absolut toți termenii cu Hanwha Aerospace Co., dezvoltator de sisteme aerospaţiale şi de apărare din Coreea de Sud. Țara noastră va importa, în primul trimestru al acestui an, 54 de obuziere autopropulsate şenilate K9, pentru dotarea primului batalion românesc cu piese de artilerie de calibru NATO de 155 mm.

Se pare că și nemții, dar și turcii și-au dorit acest contract (extrem de bănos!), însă MApN a fost împins să semneze cu Seulul (cine, oare, controlează industria de armament din Coreea de Sud?!).

România își va întări forțele armate cu trei batalioane de obuziere autopropulsate de 155 mm, care înseamnă 54 de obuziere şenilate. Fiecare astfel de batalion va fi compus din 18 obuziere, 9 ţevi de rezervă, 12 maşini de transport şi încărcat muniţii, 9 posturi autopropulsate de observare de artilerie, 1 autostaţie meteorologică, 3 mijloace tehnice de evacuare a tehnicii avariate şi 3 sisteme de cercetare acustică. În fine, potrivit contractului, furnizorul va livra şi următoarele tipuri de muniţii: lovitură 155 mm cu proiectile explozive (17.352), fumigene de iluminare (324) şi inerte pentru instruire (720).

Cine ar fi crezut vreodată că Seulul va ajunge să livreze armament în toată lumea?

Și, totuși, „miracolul” s-a produs, cu mai mult sau puțin ajutor din afară, nici nu mai contează, astea sunt detalii.

Cert este că din Coreea de Sud pleacă marfă către Finlanda, Estonia, Norvegia, Australia, Egipt şi Polonia (ultimii, tocmai au semnat și ei un contract la fel de „baban”). Toate aceste state sunt în sfera de influență a Unchiului Sam, dar e doar o coincidență.

Până și India a intrat în joc, plasând o comandă de 100 de obuziere de 155 mm.

MApN pune pe masă 6 miliarde de dolari

Revenind la ce ne doare pe noi, grav este că multe dintre contractele asumate de Angel Tîlvăr s-au făcut fără licitație, iar în multe cazuri s-a speculat că ar fi fost „cu dedicație”. La mijloc sunt bani foarte mulți, căci Ministerul Apărării beneficiază în 2024 de cel mai mare buget din ultimii 30 de ani – 19 miliarde de euro! Iar o felie de 6 miliarde este tăiată pentru mari programe de înzestrare, după cum se laudă MApN.

La Conferința de Securitate de la Munchen, eveniment devenit un fel de târg al producătorilor de arme, ministrul român al Apărării a fost printre cei mai căutați oameni. De șefii marilor conglomerate din industria de apărare, evident. Păi, cum să nu bați la ușa României când auzi că MApN pune pe masă 6 miliarde de euro buget pentru înzestrarea armatei?! Rheinmettal AG, un gigant german, a obținut pachetul majoritar de acţiuni al Automecanica Mediaş. Surpriză? Poate doar prin prisma faptului că, într-un moment în care spectrul războiului NATO-Rusia e tot mai mare, România alege să-și vândă fabricile de armament, în loc să le retehnologizeze și să se folosească de ele.

Cum face bani America de pe urma războiului din Ucraina

Simplu, dând de muncă puternicului complex militaro-industrial, cel care și-a întins tentaculele până la vârful Pentagonului.

BBC a făcut analiză, iar rezultatul i-a șocat pe mulți: în 2023, profitând de panica intenționat creată după (și prin) războiul din Ucraina, SUA a vândut arme de 238 de miliarde de dolari! Niciodată companiile din industria de apărare nu au beneficiat de atâtea contracte; se spune că 10 ani de-acum înainte firmele americane vor munci la foc automat ca să onoreze toate contractele semnate anul trecut.

Numai Polonia, stat membru NATO și, la fel ca România, cu bază militară americană pe teritoriul său, a făcut cumpărături din SUA de aproape 30 de miliarde de dolari (elicoptere Apache, sisteme de rachete Himars, tancuri M1 Abrams etc).

Așadar, după doi ani de pandemie în care Big Pharma și-a umflat conturile, a venit rândul industriei de armament să facă același lucru. Nu ne rămâne decât să așteptăm pentru a vedea cine urmează să facă avere înfruptându-se din bugetele naționale.