Americanii ignoră furia Orientului Mijlociu pe riscul lor

De la atacul Hamas din 7 octombrie asupra Israelului, Orientul Mijlociu a fost zguduit de proteste în masă. Egiptenii au manifestat în semn de solidaritate cu palestinienii, iar irakienii, marocanii, tunisienii și yemeniții au ieșit în stradă în număr mare.

Între timp, iordanienii au încălcat liniile roșii de lungă durată mărșăluind asupra ambasadei israeliene, iar Arabia Saudită a refuzat să reia negocierile de normalizare cu Israelul, în parte din cauza furiei față de operațiunile IDF în Fâșia Gaza.

Pentru Washington, opinia este că nimic din această mobilizare nu contează cu adevărat. Luptele din Gaza se vor încheia, protestatarii furioși vor pleca acasă, iar liderii lor se vor menține la putere.

„Strada arabă”

De asemenea, factorii de decizie din politica externă a SUA au o lungă istorie de ignorare a opiniei publice din Orientul Mijlociu – așa-numita “stradă araba”.

Dorința lor de a ignora preocupările populare este întărită de amintirea anului 2003, când opinia publică arabă era total împotriva invaziei americane în Irak, subliniază Foreign Affairs. În ciuda deceniilor de proteste frecvente în masă împotriva acțiunilor israeliene în Gaza și Cisiordania, Iordania și Egiptul au menținut tratatele de pace cu Israelul.

Termenul „strada arabă” este folosit de factorii de decizie politică pentru a reduce opinia publică regională la vociferările unei mulțimi iraționale, ostile și emoționale, fără idei politice, care ar putea fi liniștită sau reprimată. Își are rădăcinile adânci în regimul colonial britanic și francez și a fost adoptat de America când a intrat în Războiul Rece și a ajuns să creadă că influența capitalismului poate transforma Orientul Mijlociu după chipul și asemănarea Occidentului.

Mult timp după încheierea Războiului Rece, această percepție a dăinuit, deși se bazează pe o neînțelegere fundamentală a politicii arabe și continuă să influențeze politica americană în regiune.

Și a dus rapid la revenirea la un model mai vechi de politică externă occidentală, bazat pe cooperarea cu elitele autocratice și pe ignorarea opiniilor publicului arab.

Liderii americani credeau că oferirea unei soluții juste pentru palestinieni este esențială pentru a legitima primatul SUA.

Donald Trump, însă, a ignorat pur și simplu opinia publică palestiniană și arabă, deoarece a intermediat Acordurile Avraam, care au normalizat relațiile dintre Israel, Bahrain și Emiratele Arabe Unite, fără a rezolva conflictul israeliano-palestinian. Joe Biden s-a grăbit să finalizeze politica lui Trump de normalizare cu Israelul, fără a rezolva problema palestiniană.

Nu este un accident faptul că atacul Hamas asupra Israelului din 7 octombrie a coincis cu presiunea totală a administrației Biden pentru un acord de normalizare saudit, în mijlocul unor provocări fără precedent din partea coloniștilor israelieni din Cisiordania.

Au existat multe semne de nemulțumire arabă față de normalizare și nenumărate avertismente privind o escaladare iminentă în Gaza, dar SUA le-au ignorat ca pe un alt exemplu de obtuzitate față de o stradă arabă pe care credea că aliații săi autocrați o pot controla. S-a înșelat.

Washingtonul nu învață  din lunga sa istorie de eșecuri politice

Evident că Statele Unite au greșit când au presupus că pot ignora opinia publică arabă cu privire la tratamentul palestinienilor. De fapt, arabii nu și-au pierdut interesul față de această problemă. Aproape fiecare regim își găsește acum publicul extraordinar de mobilizat împotriva campaniei Israelului în Gaza.

Nivelul de indignare publică rezultat depășește furia din 2003 și influențează în mod clar comportamentul regimurilor din Orientul Mijlociu.

Chiar și Egiptul, un partener apropiat al SUA, a amenințat că va îngheța Acordurile de la Camp David dacă Israelul va invada Rafah sau va expulza locuitorii din Gaza în Sinai.

După 11 septembrie 2001, administrațiile americane au pretins că aduc libertatea și democrația în Orientul Mijlociu, dar nu au urmărit decât propriile interese fără să-și închipuie că opinia publică arabă chiar contează.

Arată cât de puțin a învățat Washingtonul din lunga sa istorie de eșecuri politice. Natura și gradul de nemulțumire populară, prăbușirea legitimității SUA, precum și prioritizarea de către regimurile arabe a supraviețuirii lor interne sugerează că noua ordine regională va fi mult mai atentă la opinia publică decât cea veche. Într-adevăr, americanii ignoră furia Orientului Mijlociu  pe riscul lor.