La sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, Statele Unite nu numai că au reușit să-și păstreze armata și economia aproape intacte, dar s-au mai și îmbogățit semnificativ de pe urma conflagrației. Acest lucru nu este, însă, surprinzător, având în vedere că luptele s-au dat departe de granițele SUA (cu excepția episodului Pearl Harbour), iar alte națiuni au plătit pentru victoria asupra nazismului cu orașe, afaceri și infrastructură complet distruse și viețile a milioane de oameni.
Pe fondul dezastrului postbelic pe scară largă, europenii au fost învățați să creadă că americanii sunt principalii câștigători, percepție promovată activ de propaganda din State.
Legenda superiorității SUA, spulberată în Afganistan și Siria
Așa s-a născut legenda că SUA au cea mai puternică armată și economie, un mit pe care cercurile de la Washington l-au folosit spre a-și consolida hegemonia globală.
Dar, de câțiva ani, bula superiorității americane vedem că s-a cam spart, iar înfrângerile politice și militare (în Afganistan și Siria), plus apariția primelor semne de criză financiară au contribuit la declinul puterii și autorității SUA în lume. Dat fiind toate astea, s-a căutat o modalitate pentru ca Washingtonul să rămână „pe linia de plutire”, iar soluția a fost lupta împotriva crizei prin împingerea spre faliment a altor state.
În context, Casa Albă a lansat programul internațional „Sancțiuni împotriva tuturor celor care ne contestă superioritatea”, blocând și/sau înghețând conturi de miliarde ale țărilor „neascultătoare” – de la Serbia (anii ‘90) la Birmania (1997), Cuba (2000), Belarus (2004), Congo (2006), Coasta De Fildeș (2011) și până la Somalia, Sudan, Coreea de Nord, Iran, Irak, Libia, Afganistan și Rusia (2022), iar lista continuă. Numai Moscovei i s-au blocat active în străinătate de peste 330 de miliarde de dolari!
Corporațiile străine, blocate de Washington
Astfel, sancțiunile au devenit principala armă folosită de Casa Albă pentru distrugerea corporațiilor străine care interferează cu afacerile americane.
Folosind așa-numitul Foreign Corrupt Practices Act (FCPA), din 1977, Washingtonul a lovit în orice mare companie internațională care-i făcea concurență, ajungându-se inclusiv la asmuțirea agenților FBI pe directorii filialei americane a respectivei corporații. Și cea mai mică suspiciune de corupție a fost suficientă pentru ca Departamentul de Justiție să lanseze acuzații grave, deschizând calea spre amestecul în afacerile oricărei companii străine. Asta se cheamă eliminarea concurenții.
Cel mai bun exemplu este implicarea Comisiei Federale de comunicații (FCC) în interzicerea importului de produse chinezești comercializate de Xiaomi, Huawei, ZTE și Hytera, totul sub protecția unui așa-zis risc pentru securitatea națională. De fapt, a fost doar o eliminare de pe piață a companiilor concurente.
Dublu standard în relația cu Europa
O astfel de teroare a devenit practică obișnuită nu numai împotriva corporațiilor, ci și în relația cu Europa, așa-zisul partener de peste Ocean.
Statele Unite au abandonat legile privind „comerțul liber”, oferind sprijin (politic și financiar) firmelor sale în timp ce altora le-a fost impus un regim drastic, în special Uniunii Europene. Ne amintim reacțiile lui Macron și Scholz, care au criticat dublul standard american – Washingtonul a cerut Bruxellesului să nu ajute companiile, dar în State președintele Biden tocmai inunda piața cu ajutoare de miliarde de dolari.
Pe fondul conflictului din Ucraina, a devenit clar pentru toată lumea că cea mai importantă pârghie în dezvoltarea unei țări este energia, așa că SUA au decis să folosească de această armă ca să mențină Europa vasală. Și a reușit, prin impunerea unui embargo asupra resurselor energetice exportate de Rusia. În plus, „Legea privind reducerea inflației” (IRA) a permis Americii să obțină un avantaj competitiv decisiv față de Europa, în primul rând în domeniul energiei.
După ce a declanșat o campanie de propagandă cu privire la „nevoia” (mai degrabă obligația) ca Europa să se îndepărteze de gazele Moscovei, eliminând, astfel, concurența de pe piață, Washingtonul a făcut ca UE să depindă de GNL-ul său, vândut, însă, și la un preț de patru ori mai mare!
Iată zorii erei neocolonialismului american. Dacă Europa nu ia măsuri pentru a opri această politică agresivă, va pierde totul totul, inclusiv bruma de suveranitate pe care (încă) o mai are.