Ambasadorul Andrei Muraru, un guvid rătăcit printre rechini

De parcă nu avem destui bezmetici în politica făcută la București, ne mai trebuia un amețit și la Washington! Când te-ai fi așteptat să primești de peste Ocean o veste referitoare la eliminarea vizelor pentru America, de acolo ne vin cu totul alte știri și nu sunt deloc liniștitoare. Dimpotrivă, vedem, încă o dată, ce reprezentanți slabi au ajuns să lucreze în diplomația română. Moștenirea lui Titulescu, părintele dialogului și al concilierii între popoare, a fost călcată în picioare; în 2024, orice fleandură se vede stofă, în oglindă.

Săptămâna asta se va încheia cu știrea legată de aprobarea ajutorului pentru Ucraina, în valoare de 60 miliarde de dolari, de către Congresul SUA; nu mai contează faptul că americanii s-au și dat de gol, recunoscând public livrarea de rachete cu rază lungă (ATACMS) încă din luna martie, acestea sunt informații de culise, pentru cunoscători.

Ceea ce trebuia să rămână doar o chestiune între părțile direct implicate a sfârșit prin a vedea și România adusă la masa discuțiilor. Cum așa? Printr-un simplu comentariu făcut pe Facebook de ambasadorul de la București la Washington, singurul diplomat prezent în capitala SUA care s-a apucat să vorbească despre acest subiect. Și n-a făcut-o la modul general, ci personal, implicat ca și cum ar fi fost un american la a patra generație.

Cine are interes să bage România în război?

Dacă sapi după informații despre persoana sa, nu găsești prea multe și asta pentru că individul este insignifiant, deși îi place să se dea mare și își flutură peste tot legitimațiile. Are un frate rămas la București, cu aceleași obiceiuri ca ale lui, și pe care, se zvonește pe holurile Parlamentului, l-ar fi înghesuit într-un colț câțiva colegi de cameră care aveau viziuni diferite față de cum trebuie apărate interesele României.

Poate și din dorința de a se face auzit mai bine (că realizări, ca ambasador, nu are), guvidul rătăcit printre rechini a simțit că este momentul să zică și el ceva. Nici bine nu fusese dat votul în Congresul SUA, că ambasadorul României la Washington a și împroșcat Facebook-ul – „Pachetul de asistență internațională de 95 de miliarde de dolari (…) a fost votat și de Senat în această seară (după Camera Reprezentanților, sâmbătă)! De remarcat că votul a fost covârșitor favorabil – din ambele partide. Din cei 100 de membri ai Senatului, 79 de senatori au votat pentru (din 51 de voturi necesare), în timp ce 18 au votat împotrivă (15 republicani și 3 democrați). Acum, legea merge la Președintele Joe Biden, care a promis că o va promulga chiar miercuri. Este în mod evident o mare victorie a suporterilor Ucrainei (cea mai mare parte a pachetului de sprijin, aproape 61 de miliarde merge către sprijinul acordat Kievului) din ambele partide. La Moscova, vremea începe să se strice de astăzi”.

Disperarea cu care murarul diplomației salută trimiterea de rachete și obuze pe frontul din Ucraina este de-a dreptul grotescă… dacă n-ar fi, mai înainte, revoltătoare; ca diplomat, prima reacție pe care te obligă formarea profesională avută/aleasă (impusă, cel mai probabil, în cazul de față) ar trebui să fie de lansare a unei invitații la dialog, cu referire la tragediile cauzate de război și nevoia reinstaurării păcii în lume.

Dar, nu, pe acest personaj îl bucură nespus vestea că SUA și Rusia aleg să prelungească războiul. Are glumițe de „Radio Șanț”, parcă le-a copiat de la comediantul ratat Zelenski; și ăsta făcea miștouri prin 2021, iar acum are țara sfâșiată de bombardamente neîncetate și nu mai știe pe unde să scoată cămașa!

Când Washingtonul îți ia mințile…

Din păcate, observăm că, pe măsură ce ajung la Washington, ambasadorii României sunt cuprinși, subit, de o febră puternică. E ceva de neexplicat cum îi lovește pe toți cultul personalității!

Înaintea lui Andrei Muraru, reprezentantul României la Washington a fost George Maior, ex-șef al SRI. De la înălțimea pregătirii sale, te-ai fi așteptat să vezi un personaj discret, conștient de imporanța funcției și mai ales a misiunii ce i-a fost încredințată. De unde, Maior este cel mai bun exemplu că frumusețea Americii îți ia mințile, te seduce, dar, apoi, te și abandonează. Și lui i s-au făcut n promisiuni, iar acum mai prestează doar pe Facebook, tot așteptând telefonul care să-l scoată din anonimat.

Alt guvid politic a fost și Mircea Geoană. Cât timp a stat pe la Washington nu s-a preocupat un moment de rezolvarea problemei vizelor de intrare în State, în schimb a avut grijă să facă promisiuni peste promisiuni în schimbul acordării sprijinului. Și atât de mult l-au îndrăgit americanii că acum ezită să-i dea binecuvântarea pentru a candida în alegerile prezidențiale de la București.

Din toate aceste exemplu, Andrei Muraru trebuie să înțeleagă că alta este misiunea sa în SUA – are legătură cu a lucra în folosul și pentru rezolvarea nevoilor poporului român, nu l-a trimis nimeni acolo ca să gâdile orgoliul Americii. Are Unchiul Sam destui lingăi, nu-i mai trebuie și un ambasador român.

Pe de altă parte, acum înțelegem și noi de ce i-a dat cu flit Marcel Ciolacu în vizita pe care a întreprins-o în decembrie în State, premierul României preferând să-l pună la colț pe Andrei Muraru și să se delimiteze total de activitatea întreprinsă la Washington de acesta.