Alegerile din România s-au încheiat, dar ecourile internaționale abia încep. Dacă rezultatul oficial pare clar, reacțiile sau, în cazul de față, lipsa lor – din partea partenerului strategic, Statele Unite – spun o poveste mult mai complicată. Nu lansăm acuzații gratuite și nu susținem teorii ale conspirației. Dar trei semnale majore transmise de la Washington – analiza explozivă a unuia dintre consilierii lui Donald Trump, retragerea neașteptată a ambasadoarei Kathleen Katalec și poziționarea dură a emisarului special Richard Grenell – nu pot fi ignorate.
Nu spunem că SUA nu îl vor recunoaște pe Nicușor Dan drept președinte. Încă. Totuși, mișcările care au avut loc imediat după scrutinul de duminică ridică serioase semne de întrebare. Tăcerea nu înseamnă întotdeauna nepăsare. Uneori, e un avertisment.
Liniștea cu care America a primit rezultatul alegerilor de la noi, într-un moment în care Europa a salutat rapid victoria lui Nicușor Dan, este nu doar suspectă, ci potențial explozivă. Mai ales când această tăcere vine însoțită de acuzații de cenzură, de „decapitări politice” și de fraudă electorală sistemică, făcute direct de nucleul puterii republicane de la Casa Albă.
Că ne place sau nu, trebuie să punem întrebarea incomodă pe care, momentan, nimeni din clasa politică nu are curaj să o rostească: dacă SUA nu recunosc aceste alegeri, ce urmează?
Analiza lui David Sacks, făcută la Langley?
Primul semnal pe care l-am primit a venit din California. Mai exact, din Silicon Valley, de pe contul de X al unuia dintre cei mai influenți oameni aflați în cercul apropiat al președintelui Trump – David Sacks, miliardar tech, investitor, strateg politic și recent numit de liderul republican drept „țarul pentru AI și criptomonede” al noii administrații de la Casa Albă.
Sacks nu este un jurnalist și nici vreun observator ocazional. Dar este un mesager cu greutate. Iar mesajul lui, transmis public pe X, cu milioane de urmăritori, a fost o acuză directă și fără precedent la adresa sistemului politic și electoral românesc. Și da, ne întrebăm și noi: ce treabă are un strateg republican cu votul din România? Răspunsul nu trebuie căutat în editorialele de la G4Media și Antena 3, ci, poate, în briefing-urile CIA sau în notele trimise către Departamentul de Stat.
Când cineva din anturajul lui Trump îți analizează alegerile cu lupa, înseamnă că acolo, peste Ocean, se pregătește o poziție oficială.
Printre altele, el a scris că „O țară nu poate apăra democrația distrugând-o. Nici nu poate combate interferențele devenind principalul sabotor. (…) Realitatea politică a României post-electorale din 2025, unde voința poporului a fost călcată în picioare de o uniune de tehnocrați, presiuni ale serviciilor de informații străine și decrete judiciare. Aceasta nu este democrație. Este o imitație a democrației”.
Cuvinte grele, fără echivoc, fără nicio urmă de diplomație. Într-o analiză care frizează acuzația formală, Sacks vorbește despre o „decapitare politică” orchestrată prin intermediul unei decizii controversate a Curții Constituționale, despre presiuni directe din partea Uniunii Europene, despre blocarea candidaturii lui Călin Georgescu printr-un dosar penal lansat convenabil, adică în plină campanie, și – cel mai grav – despre o inversare statistic imposibilă a rezultatului votului în turul 2!
„George Simion conducea cu aproape două cifre în sondajele premergătoare turului 2. Pe teren, energia era a lui. Mulțimile, ale lui. Elanul, de necontestat. Apoi a venit rezultatul: Dan a câștigat miraculos turul 2 cu 54% față de 46%. De la un deficit de 20 de puncte la o victorie cu 8 puncte, cu procente aproape identice raportate în fiecare circumscripție! Uniformitatea statistică a rezultatului ridică întrebări pe care nicio democrație serioasă nu și le poate permite să le ignore. Este plauzibil ca fiecare secție de votare să returneze marje aproape identice? Mai rău, ecosistemul informațional din jurul alegerilor a fost manipulat deliberat. În săptămânile dinaintea votului, autoritățile europene au făcut presiuni asupra platformelor private pentru a cenzura discursurile nefavorabile lui Dan și agendei UE”.
America pune în discuție însăși legitimitatea noii administrații de la București. Iar când o astfel de poziție vine din interiorul nucleului dur de la Washington, nu din zona teoriei conspirației, este imposibil să nu te întrebi: De ce? Și, mai ales: Ce urmează?
Nu este exclus ca acest mesaj să fie doar începutul unei repoziționări diplomatice a Statelor Unite. Dacă această analiză nu va fi ferm negată de Casa Albă, înseamnă că vorbele lui David Sacks au fost intenționat lăsate să se rostogolească în spațiul public și urmează un tsunami diplomatic care se va prăvăli peste București.
SUA nu vorbesc deschis, dar ne-au transmis deja ce gândesc despre alegerile din România.
Unde a dispărut Kavalec?
Al doilea semnal, poate chiar mai straniu, prin lipsa oricărui comentariu oficial, a venit de la Ambasada SUA. Kathleen Kavalec a fost retrasă de la post „pe tăcute”, imediat după alegeri, fără explicații publice, fără briefinguri de presă, fără declarații. Și, cel mai grav, fără un mesaj de felicitare pentru noul președinte, Nicușor Dan! De felicitare, pentru că cele 2 rânduri și jumătate scrise de americani marți, după ce „Național” a publicat declarațiile lui Sacks, nu au nicio greutate – „Așteptăm cu interes să colaborăm cu Nicușor Dan…” este departe rău de tonul laudativ folosit în 2014, după victoria lui Klaus Iohannis („Guvernul SUA îl felicită pe președintele Klaus Iohannis (…), precum și pe români, care au mers la vot în număr mare…”.
Este o ruptură flagrantă de la uzanțele diplomatice. În mod normal, în primele ore după anunțarea rezultatului, partenerii strategici, în special Statele Unite, trimit un mesaj de felicitare. Nu s-a întâmplat, iar tăcerea pare că a fost aleasă cu bună știință. Un gest de dezaprobare față de ce s-a întâmplat la București?
Ultimul semnal că ne paște ceva – de această dată, unul frontal, dur și fără echivoc – l-a tras Richard Grenell. Fost ambasador al SUA în Germania și recent numit de Trump emisar special pentru relații externe, una dintre cele mai vocale figuri conservatoare ale geopoliticii americane, Grenell nu s-a arătat preocupat să felicite noua administrație de la București. În schimb, a transmis public mulțumiri și felicitări fondatorului Telegram, Pavel Durov, pentru „curajul de a expune presiunile politice exercitate de guverne europene”, cu referire directă la România.
Presiunile respective vizau închiderea canalelor și a paginilor asociate cu liderii conservatori români chiar în săptămâna alegerilor prezidențiale. În România, acest episod a fost tratat rapid drept „fake news”. S-au lansat anchete și s-a căutat „mâna Moscovei”. Dar dacă informațiile de peste Ocean arată altceva? Dacă America a văzut un alt film decât cel care ne-a fost proiectat pe tv de instituțiile de la noi?
Grenell nu este un observator marginal, ci un semnalizator de direcție pentru politica externă republicană. Iar mesajul lui a fost clar: Statele Unite au înregistrat ce s-a întâmplat la București și consideră interferențele Franței în alegerile din România drept ceva foarte grav. Cine mai decide rezultatul alegerilor în România – votul poporului sau rețelele controlate și mesajele filtrate, aceasta este întrebarea pe care Unchiul Sam o pune, acum, autorităților noastre.
Palatul Cotroceni, în fața unei crize de legitimitate
Alegerile din România au depășit granițele interne și au devenit o criză de legitimitate cu ecouri globale.
Când dinspre Washington nu vine niciun mesaj de felicitare, când o ambasadoare este retrasă brusc, când strategii americani acuză public o lovitură democratică, iar cenzura online devine subiect de declarație oficială, atunci nu mai putem vorbi doar despre simple speculații de talk-show politic.
Este democrația românească sub semnul întrebării? SUA, principalul nostru aliat strategic, nu se joacă cu astfel de semnale și cam zice că da, este! Mesajele americanilor nu sunt întâmplătoare și, atenție, n-au fost date fără consultări la vârful Departamentului de Stat.
Nimeni nu-și dorește o Românie izolată sau contestată la nivel internațional, dar până nu se dă răspunsul la întrebarea „Cum a câștigat alegerile Nicușor Dan, de fapt?” acest risc persistă.
