China își folosește puterea pentru a-și extinde dominația în regiuneTensiunile din Marea Chinei de Sud se acutizează. Incursiuni record ale avioanelor de vânătoare și navelor de război chinezești pe teritoriul Taiwanului, exerciții militare care simulează o invazie și, pe deasupra, ministrul de externe al Chinei a fost demis brusc într-o mișcare învăluită în mister.
Situația de securitate regională se deteriorează rapid, iar puterile din Asia de Sud-Est ar putea fi în curând prinse între două focuri.Dar Taiwanul nu este singura țară în care China își intensifică ostilitățile. Paza de coastă chineză a atacat recent nave de aprovizionare filipineze care se îndreptau spre reaprovizionarea uneia dintre bazele lor din disputatele insule Spratly din Marea Chinei de Sud.
Totuși, nici măcar acesta nu este un incident izolat – forțele chineze au atacat și ambarcațiuni aparținând Vietnamului și Malaeziei, două dintre cele cinci țări din ASEAN(Association of Southeast Asian Nations)care contestă pretențiile Beijingului privind întreaga Mare a Chinei de Sud.
China a construit chiar zeci de insule artificiale, care sunt încet-încet militarizate. Aceasta este o escaladare. Marea Chinei de Sud este una dintre cele mai importante și vitale rute de transport din lume: o treime din comerțul maritim global, sau mărfuri în valoare de 3.370 de miliarde de dolari în fiecare an. Pentru China, 80% din importurile sale de energie trec prin această zonă, precum și 39% din totalul comerțului său.
Lăsând la o parte comerțul, accesul la resursele naturale profitabile și în scădere este cel care determină aceste pretenții concurente. Oricine deține controlul asupra Mării Chinei de Sud controlează accesul la una dintre cele mai bogate și mai puțin exploatate rezerve de combustibili fosili din lume – sub fundul mării se află miliarde de barili de petrol și sute de mii de miliarde de metri cubi de gaze naturale.
Strategia Chinei: dezbină și cucerește
Cu toate acestea, nimeni din Malaezia, Filipine, Brunei, Indonezia și Vietnam nu se poate pune de acord asupra cui aparține, lăsând diverse națiuni ASEAN vulnerabile la ostilitatea Chinei.
De exemplu, Malaezia s-a confruntat cu o presiune diplomatică și militară sporită din partea Chinei în legătură cu dezvoltarea câmpului de gaze Kasawari, care se estimează că ar putea conține 3 trilioane de metri de gaze recuperabile. Iar Vietnamul încă se confruntă cu coliziuni și confruntări între navele vietnameze și inspectorii chinezi de petrol.
Strategia Chinei este o abordare de tipul „dezbină și cucerește” – speră să izoleze națiunile de partenerii lor din ASEAN și să le constrângă să renunțe la pretențiile asupra teritoriilor disputate, folosind o combinație de influență economică și militară.
Pentru a contracara acestă strategie, națiunile ASEAN trebuie să lucreze ca un bloc unit și să lase deoparte disputele pe care le au în prezent între ele. Dacă nu, pot privi spre Taiwan sau chiar spre Ucraina, ca exemple a ceea ce se întâmplă cu națiunile izolate atunci când nu au sprijinul necesar pentru a face față agresorilor vecini.
