Occidentul se confruntă cu o problemă: cum să susțină Ucraina fără a încălca „liniile roșii” ale lui Vladimir Putin. Altfel spus, cum s-o ajute fără a declanșa al treilea război mondial?
SUA, Germania și Franța au anunțat că vor oferi ucrainenilor noi tipuri de blindate: Bradley, Maders și AMX-10. Dar toate aceste vehicule de luptă nu sunt tancuri – și nu au forța unor M1 Abrams, Leopard 2 și Leclerc, monștri pe șenile capabili să străpungă liniile rusești și să recucerească teritoriul ucrainean ocupat.
Chiar și așa, Bradley-urile, Marders și AMX-10-urile reprezintă deja o schimbare binevenită. Mai mult decât celelalte arme pe care Occidentul le-a trimis în Ucraina, acestea se află la granița neclară dintre armele de război defensive și cele ofensive, o distincție care adesea nu are prea mult sens pe câmpul de luptă.
Liderii occidentali, cum ar fi cancelarul german Olaf Scholz, au mers până acum pe calea prudenței, pe care au definit-o ca fiind aceea de a furniza Ucrainei doar arme defensive. Printre acestea se numără blidatele germane Gepard, specializate în doborârea avioanelor, rachetelor sau dronelor inamice, și IRIS-T, un sistem de apărare aeriană. Americanii trimit lansatoarele lor antirachetă Patriot, iar germanii vor adăuga o a doua baterie Patriot din stocurile lor.
Logica strategică este că nici măcar Putin și publicul rus nu ar putea considera că furnizarea de arme defensive ar fi depășit o linie roșie.
Dar, pentru ca Ucraina să se apere, trebuie să-i dea afară pe ruși din regiunile țării pe care Putin a pretins în mod ridicol că le-a „anexat” – Herson, Zaporijie, Luhansk și Donețk.
Prin urmare, SUA, Germania și alți aliați se tem că ucrainenii vor folosi o armă occidentală, cum ar fi tancurile grele, pentru a lansa un contraatac în Rusia propriu-zisă.
Dacă Kremlinul, cu sau fără Putin, are o linie roșie, o astfel de incursiune ar însemna depășirea ei – așa cum implică doctrina nucleară a Rusiei.
Atunci când Putin a invadat Ucraina, a presupus că poate să o copleșească în timp ce divizează, șantajează și covinge Occidentul să accepte rezultatul – aceasta este lecția pe care a învățat-o din anexarea Crimeei în 2014.Acum, același Occident trebuie să decidă dacă va oferi Ucrainei tot ce are nevoie pentru a câștiga.