A fost COD ROȘU, dar de habarnism la ANM!

România a intrat, săptămâna aceasta, într-o nouă eră a catastrofelor meteorologice: era Codului Roșu la fiecare ploaie zdravănă de toamnă. Din marți până joi, 9 octombrie, hărțile țării au fost vopsite în roșu aprins, de parcă venea sfârșitul lumii. Dobrogea, sudul Moldovei, Capitala – toate, „sub asediu”. Rezultatul? Panică în masă: creșe, grădinițe și școli închise, rafturi golite prin supermarketuri, orașe paralizate. România s-a ascuns în casă de frica apocalipsei anunțate de meteorologii de serviciu. Și ce a urmat? O ploaie zdravănă, o toamnă cu nervi, nimic mai mult.

Pe fundal, televiziunile „de prestigiu” au preluat mesajele ANM și le-au transformat în show apocaliptic. Fiecare strop de ploaie a fost prezentat ca o dramă națională, fiecare rafală de vânt a devenit un breaking news. Așa s-a născut o nouă specie de jurnalism: meteorologia panicii, hrănită cu rating și isterie. Că doar frica vinde mai bine decât prognoza.

Unii cu panica, Buzoianu cu grija urșilor

Primarul interimar al Capitalei a fost, desigur, transformat în țap ispășitor. Oamenii l-au înjurat pe unde l-au prins – pe rețele, la colț de stradă, prin studiouri tv. Dar, culmea ironiei, omul n-a făcut altceva decât să urmeze sfaturile ANM. Dacă meteorologii au zis „vine potopul”, ce să facă? Să ignore avertismentele oficiale și să fie acuzat apoi că a pus orașul în pericol?

Între timp, la Ministerul Mediului, era liniște deplină. Ministrul Diana Buzoianu, instalat în funcție de ceva vreme, este ocupat să inaugureze șantiere pentru urși carpatini, nu-și bate capul cu oamenii care se îneacă în hârtii, avertizări și incompetență. Cât timp ANM răspândește haos și DSU face repetiții pentru Apocalipsă, doamna ministru pozează senin în iubitoare de faună. Poate că, într-o zi, o să salveze și omul de sub codurile ei colorate.

De altfel, redacția Național i-a cerut oficial un control la ANM. Rezultatul? Tăcere. Nicio anchetă, nicio explicație, nici măcar un răspuns de complezență. La DNA, aceeași liniște, semn că furtuna se termină întotdeauna la poarta instituțiilor de stat.

Premierul Bolojan taie și spânzură prin bugete, declară reforme și austerități, dar ANM rămâne o vacă sfântă. De ce? Poate pentru că meteorologia românească este protejată de norii binevoitori ai televiziunilor „prietene”. Presa aservită are mereu umbrela pregătită când e vorba de doamna „meteoguru” de la conducerea ANM, aceeași care se bucură de o vizibilitate suspect de caldă pe anumite posturi.

Când presa aservită e… servită

Iar despre aceste posturi, să ne înțelegem: Antena 3, RTV, UM24 Digi și alte canale de alarmism național nu transmit gratuit avertizările meteo. Există contracte, bani publici, relații de amiciție reciproc avantajoase. ANM oferă exclusivități, televiziunile oferă protecție mediatică.

În tot acest timp, România se scufundă, la propriu și la figurat, în mocirla neasumării.

Prognoza meteo ar trebui să fie un serviciu public, nu o sursă de venit pentru televiziuni și pile de partid. Dar la ANM, informația se vinde ca marfa la tarabă. Cine plătește, primește și „alertă exclusivă”. Cine nu, află de furtună abia când i se umple curtea de apă.

Pe lângă toate astea, instituția nu pare capabilă nici măcar să prevadă prăpădul real, acolo unde baraje piscicole cedează, sate sunt inundate, iar autoritățile „specializate” se uită pe geam și dau vina pe ciclonul Boris.

Cât despre transparență, asta-i o glumă bună!

Scriam și anul trecut despre prăpădul financiar de la ANM: zeci de milioane de euro cheltuiți pe radare ultraperformante care anunță furtuna după ce plouă, un radar de 50 de milioane inaugurat cu fast și ineficient în momentele critice, achiziții de mobilier de 250.000 de euro, mașini scumpe folosite în interes personal, licitații umflate și firme „de casă” care prosperă sub umbrela statului. Toate, în timp ce avertizările meteo ajung la oameni cu 10 minute înainte de dezastru. Asta da performanță europeană!

De un an, nimeni nu a făcut o anchetă serioasă, deși întrebările erau simple: unde sunt sutele de stații meteo promise prin PNRR, de ce s-au cheltuit milioane pentru un sistem care dă rateuri și, mai ales, cine profită de pe urma haosului. Răspunsul? Tăcere, contracte noi și aceeași conducere.

De fapt, singura constanță la ANM este habarnismul instituționalizat. O armată de „specialiști” care anunță ploi apocaliptice și scapă nepedepsiți când prognoza se dovedește un fiasco total. În orice țară normală, un asemenea eșec ar fi urmat de demisii. În România, e urmat de noi coduri colorate.

ANM refuză să publice contractele cu televiziunile, deși e instituție publică. Niciun român nu știe cât se plătește pentru fiecare apariție tv a meteorologilor sau ce bani circulă între această instituție de stat (degeaba?) și mass-media „prietenoasă”. Dar știm un lucru sigur: frica și prostia fac rating bun, iar ANM e campioană la amândouă.

Așa că, până una-alta, România e sub Cod Roșu de Incompetență, valabil pe termen nelimitat. Prognoza pentru zilele următoare? Cer variabil, cu posibile rafale de minciuni și ploi abundente de declarații.