Informația risca să se strecoare în tăcere și apoi să fie uitată în noianul veștilor sumbre despre Covid. Oameni mor în fiecare zi în România, din cauza virusului sau nu. Mor peste tot, în toată lumea, nu numai aici. Ar fi fost ceva ieșit din tipar? Nu, pentru că au murit și alții, depășindu-se suta de cazuri din ziua respectivă. Dar cei șase de la Timișoara au o particularitate. Au murit în același spital, în aceeași secție în care erau îngrijiți, fără a mai fi transferați la terapie intensivă. Și din aceeași cauză. Cred că nici asta nu ar fi bătut la ochi, dar, după o zi, două sau poate trei, datele problemei s-au modificat. Și se schimbă, în continuare, pe măsură ce personaje importante ies la declarații.
Șase oameni, deci, au murit. Teoretic, cineva se face răspunzător de moartea lor. Dar numai teoretic, pentru că, în realitate, vinovații nu vor putea fi trași la răspundere. Nici măcar nu vor fi căutați. Este cu mult mai ușor și mai convenabil să dai vina pe virus, nicicum pe medicii care dau din umeri, pe lipsa locurilor la terapie intensivă, pe un sistem defectuos, pe un ministru care provoacă hohote de râs când deschide gura despre pandemie sau pe un guvern incapabil să ia măsuri concrete de protecție. Șase morți ai nimănui e mai bine pentru toți.
Unde este adevărul?
Inițial, doctorul Virgil Musta, directorul Spitalului de Boi Infecțioase „Victor Babeș”, a declarat că decesul nefericiților a intervenit din cauza lipsei de locuri de la secția ATI. Nu a avut cum să-i transfere acolo și asta a fost. Credibil? Da. O țară întreagă l-a văzut la televizor și i-a auzit declarația. Dacă nu s-ar fi insistat pe caz, probabil că spusele lui erau valabile și astăzi. Numai că, în ultima lui ieșire publică, Klaus Iohannis, întrebat de situație, a venit cu o altă variantă.
”Sunt două aspecte aici – primul se referă la comunicarea între spitale şi aici e loc de mai bine. Se pare că ar fi fost locuri în Timişoara, însă unii cu alţii nu s-au întâlnit şi comunicarea a fost suboptimală. Sper să nu se repete aceste lucruri şi nici nu e nevoie ca directorii să vorbească între ei pentru că este Comitetul pentru Situaţii de Urgenţă care se ocupă de aceste lucruri. Dar domnul ministru Tătaru e în legătură cu toate spitalele şi s-a văzut că se mai găsesc variante pentru a amenaja locuri. Acestea sunt soluţii care se găsesc în plan local şi după aceea pacientul poate să fie transportat”. Cam pe unde este adevărul?
Ceața le-a făcut de petrecanie
Simțind pericolul, doctorul Musta și-a cosmetizat prima declarație. Erau locuri în spitalele din Timișoara, doar spitalul lui nu avea. Adică a fost greșit înțeles. Ca întotdeauna, ruperea din context sau înțelegerea greșită sunt cele mai strașnice scuturi. Și asta n-ar fi nimic, pentru că, de fapt, nu ar mai fi existat timpul fizic necesar pentru ca pacienții să fie transferați. S-au decompensat brusc. În același timp? Da. Toți șase, ca la un semnal? Da. Este posibil? Nu știu. Pare cusut cu ață albă, mai ales că inițial nu a vorbit despre asta? Pare, dar ce mai contează? Hai, nu mai avea locuri în spitalul lui, după cum pretinde, dar și-a contactat omologii din celelalte spitale, în cazul în care ar fi fost nevoie de un transfer? Nu cred, din moment ce a urma să descopere că toți se vor decompensa brusc. Și a mai descoperit – acum, nu atunci! – că în ziua aceea era ceață. Iar ceața, completează el, agravează afecțiunile pulmonare. Așa o fi, numai că pacienții nu stăteau în curte, sub cerul liber, ci într-un loc cu un microclimat controlat. Doctore, chiar în halul ăsta ne prostești?
Fără vinovați!
Șase! Șase oameni! Șase oameni au murit aiurea, deși poate că mai aveau o șansă la viață. Nu sunt șase saci de cartofi. Sau șase verze care au căzut din mașină. Sunt șase oameni care aveau familii, copii, nepoți care se uită la televizor și-l văd pe Orban vorbind despre grija lui față de sănătatea românilor. Îl văd și pe Iohannis cum se împăunează cu măsurile lui extraordinare luate pentru prevenirea pandemiei.
Îl văd și pe Tătaru care se încurcă în cocoașele cămilei Covid, dar, din bun simț sau dintr-o scârbă infinită, nu comentează. Au murit șase oameni a căror dispariție nu și-o asumă nimeni. Nici sistemul, nici medicii, managerii de spitale, ministrul Sănătății sau Guvernul. Câți ca ei mai sunt între cei peste 8.000 de până acum? 8.000 de morți pentru care nimeni nu se simte vinovat.
