În 2023, programul de război cu drone al SUA a intrat în al treilea deceniu și nu se întrevede un sfârșit.
În februarie 2013, secretarul de presă al Casei Albe, Jay Carney, a justificat astfel loviturile cu drone ca instrument-cheie al politicii externe americane după atentatele din 11 septembrie 2001: „Am recunoscut că uneori folosim aeronave pilotate de la distanță pentru a efectua lovituri țintite împotriva anumitor teroriști al-Qaeda, pentru a preveni atacurile asupra Statelor Unite și pentru a salva vieți americane”.
“Desfășurăm aceste lovituri pentru că sunt necesare pentru a atenua amenințările actuale în curs de desfășurare, pentru a opri comploturile, pentru a preveni viitoarele atacuri și, din nou, pentru a salva vieți americane.”
Susținând mai agresiv utilizarea dronelor, politologul Daniel Byman, care a deținut funcții guvernamentale, a subliniat necesitatea unui astfel de război.
„Dronele”, a scris el, „și-au făcut treaba remarcabil de bine și au făcut acest lucru la un cost financiar redus, fără riscuri pentru forțele americane și cu mai puține victime decât ar fi provocat multe metode alternative”.
De când a fost lansat războiul împotriva terorismului, grupul de supraveghere Airwars, cu sediul la Londra, a estimat că loviturile aeriene americane au ucis cel puțin 22.679 de civili și posibil până la 48.308.
În cuvintele analistului Saleh Sharief, „natura detașată a războiului cu drone a anonimizat inamicul, diminuând foarte mult barierele psihologice necesare pentru a ucide”.
Deși utilizarea dronelor în războiul împotriva terorismului a început în timpul președintelui George W. Bush, s-a intensificat în mod dramatic sub Obama, notează Modern Diplomacy. Apoi, în anii Trump, a crescut din nou. La jumătatea președinției acestuia, loviturile cu drone au depășit deja numărul total din epoca Obama.
Deși utilizarea dronelor în primul an de mandat al lui Joe Biden a fost mai mică decât cea a lui Trump, merită subliniat că lipsa celei mai mici responsabilități pentru măcelărirea civililor a rămas constantă.
În 2021, în timp ce SUA se retrăgea haotic din dezastrul războiului afgan de 20 de ani, armata sa a supravegheat o mașină albă care circula prin Kabul, a crezut că transporta explozibili și a lansat ultimul atac cu dronă din acel conflict, ucigând 10 afgani.
După ce un reportaj realizat de New York Times a dezvăluit ce s-a întâmplat cu adevărat, Pentagonul a recunoscut în cele din urmă că au fost uciși doar civili, dintre care șapte copii (dar nu a sancționat pe nimeni).
În urmă cu câteva săptămâni, datorită unei cereri în baza Freedom of Information Act, administrația Biden a fost nevoită să facă publică o versiune redactată a unui memorandum de politică prezidențială, semnat în octombrie 2022, care detalia cea mai recentă abordare a administrației în ceea ce privește războiul cu drone la nivel global. În esență, memorandumul reprezintă o întoarcere la regulile din epoca Obama.
După douăzeci și doi de ani, aceste drone continuă să fie instrumente de ucidere a civililor, iar limbajul folosit de administrațiile succesive pentru a le descrie arată doar cinism.
Fie că este vorba de utilizarea termenului „țintă” sau „daune colaterale”, ambele minimalizează realitatea că sunt ucise ființe umane.