A început domnia lui Nicușor Întâmplătorul. Aș fi vrut să-i zic „Nicușor al reformelor” sau „Nicușor al reconstrucției morale” ori „al competenței tehnocrate”, dar se pare că mai degrabă vom trăi sub „era habarnismului”. O perioadă în care, în loc de strategie și statură prezidențială, vom primi bâlbâieli cu iz de seminar studențesc. Palatul Cotroceni devine secția de casting pentru influenceri cu followeri „de calitate”.
În primele zile de mandat am văzut un președinte complet dezorientat. Vorbește despre deficit bugetar și restructurări guvernamentale, ca și cum s-ar fi trezit în biroul premierului dintr-o greșeală a sorții. Nicușor, dragă, tu nu ești prim-ministru! Lasă deficitul și chestiunile macroeconomice pe seama Guvernului! Dacă tot ți-a fost greu să-ți faci propria echipă, nu încerca să preiei și atribuțiile altora! Tu ai altă treabă. Sau, mai corect spus, ar fi trebuit să ai, doar că nu te-ai obosit să ți-o asumi.
La Cotroceni este liniște. Nu pentru că ar funcționa totul perfect, ci pentru că… nu funcționează nimic. Președintele nu are o echipă clară, dar se ambiționează să transforme administrația prezidențială într-un ONG progresist. Așteptăm, cu sufletul la gură, să vedem curcubeul desenat pe porțile de intrare. Palatul LGBT, reședința queer-ilor, cum sună?! O fi ceva inclusiv, dar în niciun caz nu-i inclus în Constituție! Încă, fiindcă nu știi la ce să te aștepți de la proaspătul președinte impus.
Și dacă tot suntem la capitolul improvizație ratată, avem și o propunere cu iz de pamflet: Marian Godină, posibil secretar de stat la Ministerul de Interne! Serios? Am ajuns să căutăm oameni pentru funcții-cheie pe baza succesului din social media? Oricine are un blog și o glumă decentă pe Facebook este eligibil pentru a face parte din Guvern? Hai să mergem mai departe, de ce să ne oprim la Godină?! Avem și TikTok-eri cu „lip sync” pe „Legea 2/2004”. Să-i punem direct la SRI! Măcar au „reach”.
Declarația de avere, promisiune uitată
În urmă cu o săptămână, președintele părea gata să dea o lecție de moralitate și bună-credință: anunța că este dispus să-și publice declarația de avere, chiar dacă CCR tocmai dăduse liber la ascunderea averilor demnitarilor …și ale concubinelor lor. Astăzi, între două pauze de gândire și un discurs demn de analizat la Medicină, Nicușor Dan s-a răzgândit. Desigur, nici nu ne așteptam la altceva de la el!
Poate pentru că averea despre care vorbim nu e doar a lui, ci și a doamnei Grădinaru, partenera sa de viață, de carieră și, potrivit mai multor surse media, de afaceri. Mirabela Grădinaru, fostă traducătoare, devenită șefă de proiect promovată de Renault imediat după ascensiunea lui Nicușor Dan în politică. Coincidență? Puțin probabil, zic gurile rele, care vorbesc mai degrabă de complicitate sistemică.
Și, apropo de pauzele de gândire pe care le ia în conferințele de presă – nu vi se pare și vouă că președintele nostru se luptă cu limba română ca un programator cu un fișier corupt?! Se poticnește, se încurcă, se pierde în fraze fără cap și coadă. Pentru el, parcă fiecare propoziție este o aventură cognitivă. Jurnaliștii l-au remarcat pe Nicușor Dan nu ca pe un președinte, ci ca pe un personaj de studiu neurologic.
Problema reală în România nu e una de imagine, ci de esență. Nicușor Dan a confundat campania electorală cu administrarea efectivă a țării. Poate că în bula lui digitală lucrurile funcționează pe like-uri, share-uri și poziționări ideologice ferme, dar, în realitate, România are nevoie de un lider cu viziune, cu echipă și cu autoritate. Nu de un încuiat administrativ cu apucături de activist obosit.
Este o criză a înțelegerii rolului de președinte. Când alegi să vorbești despre orice, mai puțin despre ceea ce este în fișa postului tău, trădezi un lucru simplu: habar n-ai ce cauți acolo. Suntem martorii unui început de mandat în care președintele nu pare să fi înțeles ce înseamnă statul, ce înseamnă instituțiile, ce înseamnă echilibrul puterilor. Asta nu e doar lipsă de pregătire. E dispreț față de responsabilitate. Pare ceva simptomatic pentru o generație de politicieni născută pe Google Docs și crescută cu postări virale, nu cu manuale de drept constituțional.
„Urecheat” de Ambasada SUA de la București
La Varșovia, Nicușor Dan a fost întrebat ce plan are pentru combaterea dezinformării în România. Răspunsul lui? Un elogiu adus modelului moldovenesc de …cenzură. Da, da, de pus pumnul în gură presei! Cu seninătate, el a spus că vrea să închidă site-uri „care dezinformează”, exact cum o face regimul de la Chișinău. N-a trecut mult, și Ambasada SUA l-a tras de urechi: „Cel mai bun antidot împotriva dezinformării este libertatea de exprimare”! Scurt, clar și rușinos pentru România.
Într-o țară cu nervii întinși și cu viitorul economic compromis, un asemenea început de mandat este mai mult decât prost. Este periculos. E o combinație toxică între amatorism ideologic, ignoranță instituțională și un soi de îngâmfare de tocilar cu pretenții de lider, de om convins că poate conduce o țară așa cum a condus o asociație de cartier.
Dacă asta este noua elită politică din România, atunci e clar: am intrat în Era Habarnismului. Iar președintele nostru este, fără îndoială, Marele Pontif.