2024 este prezentat ca cel mai important an electoral din istoria recentă. Se votează de la București la Washington, iar la Bruxelles sunt programate „europarlamentarele”. Votăm, bun, am înțeles asta, dar pe cine?! Cui dăm mandat să ne apere interesele? Celor care au amanetat până și viitorul copiilor noștri?
La ritmul în care suntem dezamăgiți, mare minune dacă UE nu va face implozie. Se vorbește de riscul creșterii naționalismului, ca și cum a te gândi în primul rând la binele familiei tale e o boală.
Alegeri și schimbări la Bruxelles
Europa se confruntă cu un an de neliniște, chiar anxios. Alegerile pentru Parlamentul European, programate pentru luna iunie, nu vor aduce nicio majoritate confortabilă, cel mai probabil. Dimpotrivă, având în vedere că partidele eurosceptice vor obține câștiguri substanțiale, adică mai multe voturi decât în 2019, centrul va pierde teren în comparație cu ultimul scrutin.
În Franța și Germania, partidele aflate la guvernare se confruntă cu o situație deosebit de dificilă. Autoritatea cancelarului Olaf Scholz și a președintelui Emmanuel Macron este slăbită, iar alegerile de anul ăsta vin să accentueze preocupările deja evidente ale ambilor lideri.
Europa nu știe pe ce drum trebuie să o apuce. De o parte sunt SUA, care ne țin genunchiul pe grumaz, de cealaltă parte, alianța Rusia-China, care ne-a demonstrat că economia fără gaze și petrol e un vis al naibii de scump.
Scholz guvernează Germania cu o coaliție șubredă, dovadă că țara trece, pentru al doilea an consecutiv, printr-o criză fiscală teribilă. Realitatea pe plan intern diminuează și mai mult capacitatea sa politică și puterea de cheltuieli pentru politici ambițioase ale UE.
La rândul lui, Macron, chiar dacă nu este lipsit de ambiții personale, se confruntă cu propriile provocări interne. Iar Franța, să recunoaștem, nu poate conduce singură Europa, în absența Germaniei.
Alte capitale care contează – Madrid și Varșovia – au în frunte guverne proaspăt instalate, deci potențial instabile, așa că Spania și Polonia vor trebui mai întâi să aibă grijă de ograda internă.
Naționalismul, în creștere
În urma alegerilor din 2023, naționaliștii au preluat puterea în Slovacia, iar extrema dreaptă a înregistrat un succes uriaș în Olanda
Curentul naționalist a prins abur pe „Bătrânul continent”.
Se așteaptă ca, la vară, alegătorii din Austria, Belgia și Portugalia să voteze și ei tot partidele naționaliste. Și la Berlin, aceeași poveste, cu Alternativa pentru Germania (AfD) la cote mari în sondaje, doar că scrutinul parlamentar e programat aici anul viitor, în 2025.
Noua realitate ne arată că va fi greu de guvernat la Bruxelles așa cum ordonă Unchiul Sam. Totuși, dacă românii au învățat ceva, este lecția că în politică orice e posibil.
Uniunea Europeană și-a propus să stea unită în promisiunea de a sprijini Ucraina, dar cu naționaliști ca Robert Fico (noul premier al Slovaciei) va fi tot mai dificil de aliniat țările membre în spatele Kievului. Zelenski vrea să fie acceptat în blocul comunitar, însă asta nu-i posibil acum decât cu încălcarea tuturor principiilor occidentale – corupția din Ucraina, persecuția minorităților și războiul cu Rusia obligă Bruxellesul să vadă Kievul așa cum este: un stat eșuat în negura veacului trecut.
Pe deasupra, și economia UE este pusă la grea încercare. Dar, de când Bruxellesul s-a angajat să urmeze orbește ordinele Americii (fără gaze și țiței din Rusia, totul pentru energie verde și protecția mediului etc), când n-a fost așa?! În timp ce marile economii ale lumii se grăbesc să treacă la o industrie digitală și ecologică (bullshit, dar o realitate!), UE a rămas în urma Chinei și a SUA.
Dacă privim spre alegerile din SUA, acolo unde Joe Biden e încolțit tot de un naționalist, Donald Trump, cea mai mare provocare pentru Europa va fi să se raporteze la eventuala schimbare de putere de la Casa Albă. O (foarte probabilă) victorie a fostului președinte al Statelor Unite ar reintroduce tensiunile transatlantice, ar împiedica în mod semnificativ sprijinul SUA pentru Ucraina și, de asemenea, ar declanșa un nou război comercial (reintroducerea taxelor pentru produsele europene de export).
Lipsită de lideri puternici, Europa pare un bloc incapabil să abordeze în mod credibil gama de probleme în creștere cu care se confruntă. Și asta într-un moment în care se cere acțiune, nu contemplare.