România organizează, din nou, alegeri prezidențiale, însă nu știm dacă vor fi și ultimele pe 2025. Asta depinde numai de organizația „CCR și stăpânii”, care se va pronunța abia după aflarea rezultatelor. Ce știm, totuși, este că avem 11 candidați și o campanie electorală lipsită de orice proiect pentru România. Zero soluții, ca și cum chestiunile economice nu contează absolut deloc. Oamenii pot fi convinși și cu vorbe goale, cred aspiranții la fotoliul de președinte.
E drept că pe vremuri se câștigau voturi și cu punga goală, dar lucrurile s-au schimbat de atunci, iar cetățenii sunt, măcar în marile orașe, ceva mai informați, puțin mai preocupați de viitorul lor și al generațiilor următoare. Nu mai merge cu oratoria, mai ales dacă în ultimii 10 ani ai vrăjit doar frizerițele și ospătărițele.
Românii cer soluții, vor să audă de proiecte serioase, își pun întrebări și așteaptă răspunsuri de la cei care, o dată la patru ani (5, în cazul șefului statului), stau cu mâna întinsă cerșind voturi. Bine, bine, dar ce dați la schimb, stimabililor candidați? În afară de bălăcăreală politică și minciuni electorale, mai găsim și altceva prin campania domniilor voastre?
Președintele este regizor, nu spectator!
Președintele unei țări este, indiferent ce zic unii și alții, farul călăuzitor al națiunii. Are putere și chiar destulă, poate schimba mersul lucrurilor.
De fapt, de la cum arată și se comportă Parlamentul până la supravegherea aplicării legii, rolul său este unul cât se poate de important și poate fi extins, cu ușurință, chiar dincolo de atribuțiile minore vânturate prin mass-media; povestea „Președintele nu are putere” trădează, de fapt, ceea ce se și urmărește – a se inocula ideea că țara este părăsită, nu are un conducător capabil și oricine poate face orice dorește, fără a se teme de justiție.
De când a devenit membră a Uniunii Europene și NATO, România a fost doar un executant al ordinelor venite din afară, iar această atitudine de ghiocel a trimis-o undeva la marginea pozei de grup. Din păcate, lucrurile funcționează în continuare la fel, nimic nu s-a schimbat – avem un „stat paralel” care administrează țara în numele intereselor rețelei soroșiste, iar ce „pică” pe ici și colo din profitul externalizat e bineprimit de șleahta trădătorilor aflați la putere.
Candidați favoriți – Lenea și Obrăznicia
Adevărata dramă a acestor alegeri prezidențiale este că poporul nu are pe cine vota. Candidații intrați în cursă, 11 la număr, ar putea, foarte bine, să facă o echipă. A șmenarilor din politică. A parveniților și trădătorilor. A prefăcuților. În loc să-i auzi duelându-se în proiecte pentru țară, ei se bat cu cărămida în piept care este mai loial Occidentului și valorilor sale. Jură credință nu neamului românesc, ci corporațiilor străine și organizațiilor internaționale transfrontaliere.
Crin Antonescu, Victor Ponta și Nicușor Dan sunt fiecare în parte copia lui Klaus Iohannis. Primii doi au absentat ani buni din peisajul politic, dar asemenea ex-președintelui nimeni nu le-a simțit lipsa. Au fost reactivați, ca la un semnal, peste noapte, când valul suveranist a amenințat să măture și România în calea sa. În ceea ce-l privește pe primarul general al Capitalei, personajul are un tupeu de-a dreptul obraznic – omul nu a fost în stare să curețe și să redea bucureștenilor un parc în cinci ani de mandat, dar are pretenția să conducă țara întreagă!
George Simion, marele favorit al alegerilor, după blocarea lui Călin Georgescu, se remarcă prin țipete și atacuri la persoană, record pe minut. Să-i spună cineva că el candidează pentru președinția României, nu să ajungă lider de galerie!
Dacă s-ar ține un concurs „Cum să păcălești electoratul”, politicienii români ar ocupa tot podiumul. Țara a ajuns mână de lucru ieftină pentru multinaționalele Vestului, conaționalii ne sunt tratați, la propriu, ca sclavi în afară, iar aici, pe plan intern, doar se consumă și nu se produce nimic. Pe candidații la președinție, însă, îi preocupă consolidarea relațiilor de subordonare față de Paris, Bruxelles și alte capitale. Despre educație, despre economie, despre dezvoltarea și cultivarea valorilor naționale autentice, nici vorbă! Campania din 2025 pentru Cotroceni a ajuns o întrecere între cine promite mai multe stăpânirii; unii se căciulesc pe la picioarele lui Macron, alții îi scriu lui Trump, dar nimeni nu le transmite un mesaj și românilor, complet ignorați!
Am avut un lider care a promis o Românie educată, iar după 10 ani de mandat în urma lui rămâne disprețul afișat față de noi …și o mare gaură la bugetul administrației prezidențiale.
De câțiva ani, ni se spune că suntem un jucător important pe piața energetică europeană. Așa o fi, însă noi plătim tot mai scump curentul, de la o lună la alta. Guvernanții se laudă că plafonează prețurile, dar paradoxul este că românii ajung să dea din ce în ce mai mulți bani la facturi. Să trăiască liberalizarea prețurilor despre care ne vorbea ministrul Energiei! Ce făcea el ieri, de 1 aprilie? Se ținea de păcăleli pe Facebook. Pentru el era distractiv să facă farse pe seama românilor.