Debutul nesimtit al lui Victor Micula in existenta celorlalti s-a produs pe la opt ani, cand facea concursuri de alergari cu scaunele din televiziunea lu’ tac’su, pana le rupea, apoi venea administratorul, un lacheu din familie, si le imputa salariatilor. Iar asta, Viorel Micula, tac’su vreau sa zic, zambea ingaduitor din costumul de firma la care asortase pantofi impletiti. Si multumit, evident, ca schimbase in Cucuceni numele comunei natale, Cacaceni, pe motiv de conotatii cu iz de hazna la cartea de vizita.
Efectul ingaduintei s-a vazut in timp. Pustiul impardonabil de tupeist vrea sa rupa gura targului cu orice pret. Douazeci de bodiguarzi ii pazesc inteligenta si fizicul, desi nu il ataca nimeni. Se rupe in figuri cu aerele de smecher, cu trabucul in gura si cu masinile lui. Merge la scoala cu elicopterul, pentru impresia artistica demna de anuarul cocalarilor. Cu acelasi elicopter a dat o fuga pana la Manastirea Prislop, speriind norodul, ca sa se reculeaga la mormantul parintelui Arsenie Boca. Bineinteles ca s-a bagat in fata, cu tupeu, dandu-i pe toti la o parte. A venit sa se roage pentru ca este stresat de criza, avea sa marturiseasca. Poate criza de onestitate si bune maniere. Ca si tac’su, care, prin iulie 2005, se falea ca a dus ajutoare sinistratilor din Costisa, Pangarati si Tarcau, din Neamt: 2214 l apa, 19 kg biscuiti si 14,5 kg covrigei. Numai ca cele trei comune insumeaza peste 11 mii de locuitori, iar fiecaruia ii reveneau sub 200 ml de apa si sub un gram de covrigei sau biscuiti. Tupeu de miliardar. Miliardar de Cacaceni.
Piti-analist
