Noua strategie națională de reducere a riscului seismic, elaborată de Ministerul Dezvoltării și de Banca Mondială, introduce, pentru prima oară, perspectiva demolării clădirilor a căror reabilitare ar avea costuri prea mari. Astfel, decizia de consolidare a clădirilor va trebui să implice o analiză complexă, bazată pe criterii tehnico-economice, cu luarea în considerare a opțiunilor privind demolarea și reconstruirea, atunci când nu mai este posibilă consolidarea. Strategia nu schimbă cu nimic abordarea finanțării, astfel că cetățenii vor fi obligați să contribuie financiar la consolidarea blocurilor.
Sprijinul financiar din fonduri publice pentru proiectarea și execuția lucrărilor de consolidare seismică a fost reglementat încă din 1994, însă ritmul extrem de lent de realizare a lucrărilor de intervenție și lipsa elementelor de planificare și prioritizare a investițiilor, care nu sunt fundamentate de datele referitoare la risc, au făcut ca lucrurile să stagneze.
Strategia națională de reducere a riscului seismic, elaborată anul acesta de Ministerul Dezvoltării, cu sprijinul Băncii Mondiale, stabilește obiective specifice de reducere a riscului seismic care urmează să fie realizate în etape, până în anul 2050. Astfel, se propune mobilizarea investițiilor pe baza unor criterii de prioritizare care iau în considerare riscul seismic al clădirilor, nivelul de expunere al comunităților și beneficiile acțiunilor de reducere a riscului seismic. Soluțiile de intervenție propuse trebuie să fie eficiente din punct de vedere al costurilor și să aibă potențialul de a fi replicate la scară mai largă, pe un grup de clădiri care necesită intervenții similare. Potrivit strategiei, în situații excepționale să va aplica demolarea și înlocuirea clădirilor vechi și vulnerabile seismic, fără valoare de patrimoniu, care nu sunt monumente istorice, nu fac parte din zonele construite protejate, nu au valoare arhitecturală, ca alternativă viabilă în programele de reducere a riscului seismic, în susținerea aplicării principiului „Reconstruiește mai bine”, dar care să țină seama de standardele actuale ce corespund nevoilor curente ale utilizatorilor și publicului larg.
Analize cost-beneficiu
Criteriile pentru evaluarea deprecierii totale a unei clădiri vor fi dezvoltate prin studii dedicate, bazate pe analiza cost-beneficiu și pe baza impactului asupra mediului. De asemenea, programele de investiții trebuie să cuprindă un set de criterii clare și imparțiale pentru decizia de înlocuire, ținând seama de beneficiile structurale și funcționale, iar implementarea unor astfel de programe trebuie să fie precedată de crearea mecanismelor juridice, economice și financiare, care să facă posibil acest tip de soluții. Setul de criterii trebuie să fie bazat pe analize cost-beneficiu, pe studii de impact asupra mediului, dar, în egală măsură, și pe analiza vârstei clădirii în raport cu durata de viață proiectată, se arată în strategie. Totodată, documentul va promova o abordare participativă și o acțiune incluzivă prin eforturi pe termen lung în direcția comunicării aspectelor legate de riscul seismic, cu resurse umane și fonduri dedicate, și prin colaborare între părțile-cheie implicate în gestionarea riscului seismic. Implementarea eficientă a strategiei, susține Ministerul Dezvoltării, va depinde de participarea și implicarea cetățenilor, a autorităților și a celorlalți factori interesați. Finanțarea va fi susținută, ca și până acum, atât prin programe multianuale din fonduri publice, cât și prin finanțare privată și din fonduri europene.
75% din populație, expusă riscului seismic
România este considerată una dintre țările cu cea mai activă seismicitate din Europa și între primele 10 țări din lume în ceea ce privește expunerea la cutremur, după suprafața construită, conform statisticilor la nivel european și internațional. Evaluările recente de risc indică faptul că aproape 75% din populație și peste 60% din infrastructura existentă sunt expuse riscului seismic, reprezentând o pondere de peste 70% din produsul intern brut (PIB). Datele statistice arată că aproximativ 70% din populație este expusă la niveluri de hazard seismic mediu sau ridicat. Pe baza analizei demografice a zonelor de hazard seismic la nivel național, s-a concluzionat că aproximativ 12% din populație este expusă la un nivel de hazard seismic ridicat și 57% la un nivel de hazard mediu.
Numai că în raportul contrainformativ intrat în posesia noastră există referiri cu privire la ”sfaturile” date de ”consultantul locotenent colonel în rezervă Cornel Purcărea”. Cel care a coordonat activitatea DiM din cadrul DGIA, de unde s-a ridicat și actualul șef al serviciului secret al MApN. Competitorii occidentali acuzând că astfel ”Raketsan a prezentat niște cifre false de livrări”, compania turcă emblematică a regimului Erdogan luând astfel fața celor mai importanți competitori mondiali din domeniu! În timp ce MApN tace… DGIA tace… ROMTEHNICA tace…
Astfel, întâmplător sau nu, în ultimele ore a depășit orice record de accesări dosarul documentării unui alt partener de afaceri al colonelului Purcărea. Este vorba despre ”miliardarul fără chip” Mohamed Bilal Wehbe. Cetățeanul libanez cunoscut, desigur, și pentru mesele îmbelșugate de la restaurantul său de fițe unde se înghesuie să prindă un loc cam toată ”lumea bună” nu doar a politicii, dar și chiar a sistemului… Cu toate că serviciile secrete românești tocmai ce s-au antrenat acum într-o luptă contracronometru pentru a se dezice de ”legăturile cu Mohamed Wehbe”…
În ultimele săptămâni, aceste nave – conduse de o serie de ONG-uri și firme care nu sunt controlate direct de niciun guvern – au devenit punctul central al unei furtuni tot mai puternice în materie de migrație, în timp ce țările se tem de un nou aflux de persoane și se ceartă cu privire la locul în care ar trebui să fie plasate în UE, relatează Politico.
Primul dintre plafoanele energetice este cel intern: prețul cu ridicata al gazelor în Uniunea Europeană. Grupul se concentrează asupra mecanismului de transfer al titlurilor (TTF), care servește drept punct de referință pentru continent. Comisia Europeană a propus un plafon de preț de 275 de euro pe megawatt oră, față de prețurile actuale de aproximativ 125 de euro pe MWh. TTF a avut o medie de aproximativ 20 de euro pe MWh între 2010 și 2020.
Statele din Uniunea Europeană au alocat un sprijin de aproximativ 600 de miliarde de euro începând din septembrie 2021, conform raportului grupului de reflecție Bruegel, cu sediul la Bruxelles.
