Uniunea Europeană încearcă, în sfârșit, să lovească Rusia acolo unde o doare – veniturile din petrol ale Moscovei. Dar europenii trebuie să aibă grijă să nu se rănească pe ei înșiși, și o economie globală fragilă, în acest proces.
Luni intră în vigoare o interdicție privind importul de țiței (petrol brut) rusesc pe cale maritimă. Este una dintre cele mai dure sancțiuni impuse până acum de UE, menită să reducă veniturile din combustibili fosili pe care Vladimir Putin le folosește pentru a-și finanța invazia din Ucraina.
Războiul nu a afectat exporturile Rusiei
Exporturile de petrol ale Rusiei au o importanță enormă pentru întreaga lume. Este al treilea mare producător de petrol, după SUA și Arabia Saudită, și al doilea mare exportator de țiței din lume, după Arabia Saudită. În 2021, aproximativ jumătate din aceste exporturi au mers către Europa.
Războiul nu a schimbat prea multe în ceea ce privește capacitatea Rusiei de a face bani din petrol. Până în prezent, exporturile totale de petrol ale Rusiei au rezistat, ajungând la 7,7 milioane de barili pe zi în octombrie, potrivit Agenției Internaționale pentru Energie. Aceasta este cu doar 400.000 de barili pe zi mai puțin decât nivelurile de dinainte de războiul din Ucraina.
De la începutul conflictului, Rusia a încasat zeci de miliarde de dolari din venituri din combustibili fosili. SUA și aliații lor europeni vor să schimbe acum acest lucru, în timp ce Europa și lumea întreagă intră într-o nouă fază incertă a războiului energetic dintre Occident și Rusia.
Planul Occidentului împotriva Moscovei
La începutul acestui an, UE a convenit asupra unor sancțiuni care interzic importurile de petrol al lui Putin pe cale maritimă. Țările G7 și Australia au interzis, de asemenea, importurile de țiței. Interdicția coincide cu introducerea unui plafon de preț de 60 de dolari pentru barilul de petrol rusesc expediat în restul lumii, care – teoretic – va fi aplicat de UE și G7. Apoi, în februarie 2023, va intra în vigoare o nouă interdicție a UE privind importurile de produse petroliere rusești – precum benzină, motorină și combustibilul pentru avioane.
Cele trei măsuri au toate trei efecte potențiale diferite pentru Europa, pentru Rusia și pentru prețul mondial al petrolului – și toate comportă riscuri semnificative într-un mediu economic și geopolitic deja volatile, analizează Politico.
Ce înseamnă interdicția impusă de UE
Începând de luni, țările UE nu vor mai putea importa țiței rusesc pe cale maritimă, cu excepția Bulgariei, căreia i s-a acordat mai mult timp pentru a se conforma.
Bruxelles a declarat că aproximativ 90% din importurile de petrol rusesc în UE vor fi acoperite de această interdicție până la sfârșitul acestui an. Petrolul brut este petrolul în starea sa inițială, înainte de a fi transformat sau rafinat în produsele pe care majoritatea oamenilor le întâlnesc în viața de zi cu zi, cum ar fi benzina la pompă.
Deja în acest an, exporturile rusești către UE au scăzut dramatic, reducându-se cu 1,5 milioane de barili pe zi, până la un total de 3,95 milioane de barili pe zi în octombrie, potrivit AIE. Cea mai mare parte din această aprovizionare europeană a fost redirecționată către China și India.
Efectul interdicției de luni ar fi acela de a finaliza această „remaniere” a fluxurilor de petrol la nivel mondial, a declarat Claudio Galimberti, vicepreședinte senior de analiză la firma de cercetare în domeniul energiei Rystad. „Există capacitatea de a redirecționa aproape tot țițeiul care merge în Europa”, a spus el.
Dacă acest lucru se va întâmpla, impactul interdicției de transport maritim al țițeiului din Europa asupra prețului global al petrolului ar putea fi destul de modest, ceea ce înseamnă că prețul benzinei pentru consumatorii europeni nu va crește neapărat imediat. Dar, cu toate acestea, guvernele vor urmări îndeaproape prețurile petrolului în zilele următoare.
Vineri, țițeiul Brent se tranzacționa la 87 de dolari pe baril – în scădere față de maximul recent de 110 dolari din iunie, pe fondul semnelor de încetinire a economiei mondiale. Cererea în China rămâne mai mică decât ar putea fi, din cauza politicii Covid-19, suprimând prețul global al petrolului.
Unde va curge petrolul
„UE va importa țiței din alte părți”, a declarat Simone Tagliapietra, cercetător senior la think tank-ul Bruegel. „Rusia își va intensifica probabil exporturile de țiței către China și India, ceea ce va diminua cererea de petrol din Orientul Mijlociu și, la rândul său, Europa va primi mai mult petrol din Orientul Mijlociu și din alte părți. Condițiile de piață ar trebui să rămână destul de asemănătoare”.
În cele din urmă, interdicția UE privind transportul maritim de țiței nu se aplică petrolului care ajunge în Europa din Rusia prin conducte. Aceasta înseamnă că Ungaria, Republica Cehă și Slovacia vor continua să primească petrol rusesc prin conducta Drujba.
Germania și Polonia primesc, de asemenea, livrări prin conducte, dar s-au angajat unilateral să oprească aceste importuri până la sfârșitul acestui an. Datorită dependenței sale totale, Bulgaria beneficiază, de asemenea, de o excepție temporară specială de la interdicția privind petrolul rusesc transportat pe mare până la sfârșitul anului 2024.
Cum funcționează plafonarea prețului petrolului
În septembrie, țările G7 și UE au anunțat planuri de plafonare a prețului la care petrolul rusesc poate fi comercializat pe piața mondială – un plan care urmează să se aplice în același timp cu interdicția UE, începând de luni.
Plafonul va fi aplicat de țările G7. Acestea vor face acest lucru prin interzicerea firmelor lor de transport maritim și de asigurări de a lucra la transporturile de petrol rusesc care sunt vândute la un preț mai mare decât cel plafonat. Nivelul plafonului a făcut obiectul unor dezbateri îndelungate, în special în cadrul UE, care, în cele din urmă, a convenit vineri asupra unui preț de 60 de dolari pe baril. Nivelul plafonului va fi revizuit, în funcție de schimbările de pe piața petrolului.
Dar, la nivelul de 60 de dolari pe baril, plafonul ar putea să nu afecteze efectiv veniturile din petrol ale Moscovei, deocamdată. În prezent, petrolul rusesc se tranzacționează la un preț mai mic pe piața mondială – săptămâna trecută a fost de aproximativ 52 de dolari pe baril. Acesta este motivul pentru care președintele ucrainean Volodimir Zelenski a descris măsura ca fiind „slabă”.
„Un plafon de preț în jur de 60 de dolari pe baril, nu va dăuna Rusiei”, a declarat Tagliapietra. „Nu este optim din punct de vedere geopolitic, dar ar putea avea sens dacă introducem acest lucru mai întâi, apoi creștem presiunea în timp prin reducerea plafonului”.
Navele non-UE care încalcă plafonul se vor confrunta, de asemenea, cu o sancțiune destul de blândă: operatorii din UE nu vor avea voie să le asigure, să le finanțeze sau să le presteze servicii pentru transportul de petrol rusesc timp de 90 de zile. Sancțiunile pentru navele din UE vor fi stabilite de legislația națională a fiecărei țări.
Atunci, care e planul?
În realitate, plafonul G7 a fost întotdeauna menit să fie un mijloc de a reduce veniturile din petrol ale Rusiei fără a provoca perturbări majore pe piața mondială prin blocarea efectivă a exportului de cantități uriașe de petrol rusesc în lume.
Fără acest plafon, sancțiunile UE care au intrat în vigoare luni ar fi împiedicat capacitatea Rusiei de a-și redirecționa exporturile de petrol europene către India și China, care se bazează pe transportul maritim cu petroliere facilitat de asigurătorii UE și britanici și de alte servicii.
Acest lucru ar fi riscat să elimine milioane de barili pe zi de petrol rusesc de pe piața mondială și ar fi fost „o mare problemă”” pentru prețul petrolului, a declarat Galimberti.
Prin urmare, într-o anumită măsură, plafonarea prețului petrolului, în forma actuală, a devenit o măsură de control a inflației pentru a contracara impactul sancțiunilor UE, la fel de mult ca și o modalitate de a reduce veniturile din petrol ale Rusiei.
Cum va reacționa Rusia?
În timp ce Rusia va găsi probabil noi cumpărători pentru țițeiul său, nimeni nu subestimează riscul ca Putin să riposteze. În ultimele săptămâni, miniștrii ruși au amenințat în repetate rânduri că nu vor mai vinde petrol țărilor care cooperează cu plafonarea prețurilor de către G7.
Rămâne de văzut cum va influența plafonarea la un preț mai mare decât cel al pieței răspunsul Moscovei. Dar Rusia a acumulat deja o așa-numită flotă fantomă de petroliere îmbătrânite – și a făcut progrese în înființarea propriilor furnizori de asigurări maritime – pentru a ocoli plafonul, a declarat Tatiana Mitrova de la Center on Global Energy Policy al Universității Columbia.
Mitrova a declarat că Rusia și-ar putea „reduce exporturile și producția” în încercarea de a crește prețul global al petrolului și de a afecta economiile adversarilor săi. „Oamenii presupun că ar trebui să existe un comportament economic rațional din partea Rusiei. Dar, sincer, dacă ne uităm la tot ceea ce se întâmplă în Rusia, nu l-aș numi comportament rațional. Interesele economice pot fi sacrificate în favoarea unor obiective politice și militare”, a spus ea.
Reacția altor țări producătoare de petrol va fi, de asemenea, urmărită cu atenție. „OPEC înțelege că, dacă acest mecanism are succes, el ar putea fi aplicat și în alte cazuri – țările OPEC ar putea deveni ele însele următoarea țintă”, a spus Mitrova. „Ei nu sunt mulțumiți de acest mechanism, vor ca acesta să eșueze”.
Grupul OPEC+ – din care fac parte Arabia Saudită, alte țări importante producătoare de petrol din Orientul Mijlociu, Africa, America Latină, Asia Centrală, plus Rusia – s-a reunit virtual duminică și a convenit să nu-și schimbe politica deocamdată.
Galimberti a declarat că se așteaptă ca grupul central al OPEC, condus de Arabia Saudită, să rămână deocamdată în expectativă. „Există prea multă incertitudine. Nu știm exact ce se întâmplă în China cu blocajele Covid-19. Nu știm câte barili va pierde Rusia”.
Interzicerea motorinei, glonț în picior?
Chiar dacă lumea va trece prin următoarele săptămâni fără o volatilitate majoră pe piețele petroliere, următoarea mare explozie de sancțiuni a UE ar putea produce un șoc semnificativ – atât pentru aprovizionarea cu energie a Europei, cât și pentru prețurile globale.
Interdicția UE privind „produsele petroliere raffinate” din Rusia, care intră în vigoare la 5 februarie 2023, este „cea mai importantă”, a declarat Galimberti – în special când vine vorba de un produs-cheie: motorina.
„Europa depinde de Rusia pentru importurile sale de motorină: 60 % provine din Rusia. Nu există alternative ușoare”, a spus el. „Va exista o potențială penurie de motorină pentru Europa în mijlocul iernii. Motorina este folosită aproape peste tot în Europa, de la mașini, la industrie și în scopuri de încălzire”.
Spre deosebire de țiței, China și India nu vor acapara fosta cotă a Europei din exporturile rusești atunci când vine vorba de produse rafinate, a adăugat Galimberti, deoarece acestea au propriile sectoare de rafinare. „Ei preferă să cumpere țiței și să îl rafineze. Aceasta a fost întotdeauna strategia Chinei și a Indiei. Indiferent de preț, rafinează singure”.
Rusia ar putea fi capabilă să vândă o parte din fostele sale exporturi europene de produse rafinate către Africa de Nord și Turcia, dar nu în aceleași volume. „Asta înseamnă că își vor reduce propria producție de țiței”, a spus Galimberti. „Țițeiul trebuie să fie rafinat în produse petroliere. Dacă nu găsești o piață pentru produsele petroliere, fie le consumi tu însuți, fie le depozitezi.Dar Rusia nu are o capacitate de stocare semnificativă”, a adăugat Galimberti.
„Dacă scoți de pe piață aproximativ 1 milion de barili pe zi, ceea ce credem că va pierde Rusia ca urmare a interdicției de export de produse, va fi o mare problemă. Asta înseamnă aproximativ 1% sută din piața totală. Nu pare mare lucru, dar totul pe piața petrolului se bazează pe economia marginală. Este nevoie de o cantitate mică pentru a înclina balanța și a avea prețuri mult mai mari – ceea ce ne așteptăm că se va întâmpla în februarie”.
De asemenea, în raportul său lunar privind petrolul pentru luna noiembrie, AIE a estimat că producția de petrol din Rusia ar putea scădea cu 1,4 milioane de barili pe zi în 2023 – ceea ce ar putea duce la creșterea prețurilor la nivel mondial. „Intervalul de incertitudine nu a fost niciodată atât de mare”, se arată în raport.
