Sfârșitul lui 2022 este aproape și, odată cu el, sosește și ritualul de lungă durată al mediului de afaceri, care constă în publicarea de către analiști a proiecțiilor pentru anul următor.

Firma de consultanță AlixPartners  a intervievat aproximativ 3.000 de directori de afaceri din întreaga lume cu privire la experiențele lor, concluzionând că aproximativ trei sferturi dintre ei se confruntă în prezent cu “un nivel ridicat de perturbare din cauza evenimentelor mondiale”, în timp ce 70% consideră că locurile lor de muncă sunt în pericol. Un procent remarcabil de 98% estimează că modelele lor de afaceri vor trebui să se schimbe în următorii trei ani.

Un sondaj realizat de revista Chief Executive arată că, deși majoritatea liderilor de afaceri se așteaptă la venituri mai bune în următoarele 12 luni, același sentiment de „incertitudine globală și internă” domină gândirea oamenilor.

Policriză

Într-adevăr, cuvintele „perturbare” și „incertitudine” apar în mod repetat. „În ceea ce privește ultimele decenii, acest sentiment de dezorientare este nou”, spune Adam Tooze, economist la Financial Times. Într-un articol recent, el a reînviat  noțiunea de „policriză”, pentru a surprinde senzația actuală de șocuri multiple în cascadă.

Ce explică toată această teamă? Lumea se resimte din cauza undelor de șoc generate, printre altele, de criza energetică, inflație, temeri de recesiune, de  războiul din Ucraina, de ascensiunea inteligenței artificiale și de pandemia Covid-19.

Sondajul Alix arată că 88% dintre respondenți cred că ar trebui să își reconfigureze lanțurile de aprovizionare pentru a face față deglobalizării, în timp ce 56%, consideră că inovația tehnologică se produce atât de rapid încât compania lor nu poate ține pasul.

Probabil că există și o altă explicație: șocul cognitiv. Majoritatea liderilor de afaceri din prezent – împreună cu oricine altcineva din Generația X – și-au construit cariera într-o lume în care li se părea normal să se aștepte un sentiment de stabilitate și să poată face previziuni pe termen lung. Sfârșitul secolului XX și începutul secolului XXI a fost o perioadă în care o altă expresie la modă a devenit populară: „Marea Moderație”. Aceasta era ideea că inflația era scăzută și creșterea atât de constantă încât ciclul economic era aproape mort.

Istoria se poate inversa

A fost, de asemenea, o perioadă în care istoricul Francis Fukuyama a publicat un volum care anunța „Sfârșitul istoriei”.  Deși Fukuyama s-a înșelat,  ideea de bază care a fost absorbită de această generație a fost că istoria mergea inexorabil într-o singură direcție, devenind mai democratică, mai globalizată și mai capitalistă. Toate acestea au fost definite drept „progres”.

Cu toate acestea, din 2008, am fost martori la modul în care istoria se poate inversa: globalizarea, capitalismul de piață liberă și democrația au fost atacate.

Între timp, Marea Moderație a fost demascată ca fiind o iluzie sau, poate mai exact, o piesă de inginerie financiară evocată pentru o perioadă de condițiile de creditare excesiv de relaxate. Previziunile pentru următorii 50 de ani nu mai par foarte raționale.

Unii ar spune că această oscilație este doar un caz de revenire a lumii la norma istorică. La urma urmei, cea mai mare parte a umanității în majoritatea epocilor s-a confruntat cu instabilitate și, adesea, cu violență. Că ultimele câteva decenii au fost aberația, nu invers.

Asta nu e o consolare pentru persoanele aflate în prima linie a crizelor. Teoria „probabil ne vom întoarce la stabilitatea din trecut” nu-și mai găsește locul acum.

Punctul cheie de reținut este următorul: istoria arată că întreruperile cauzate de război, sau de orice altceva, creează nu doar costuri teribile, ci și oportunități pentru unii.

Sony s-a născut atunci când cel de-al doilea război mondial a distrus societatea japoneză, care era rigidă.

America a devenit dominantă în producția industrială globală după distrugerea Europei. Cuvântul „perturbare”, la urma urmei, provine din latinul „a rupe în bucăți”.

„Occidentul trebuie să se adapteze la ascensiunea lumii în curs de dezvoltare”. Acesta este modul în care Haico Ebbers, profesor de economie internațională la Universitatea de Afaceri Nyenrode din Țările de Jos, a avertizat țările occidentale,  deoarece crede că lumea se îndreaptă către un „secol al pieței emergente”.

Conceptul său de „NEP-9”, un grup de nouă piețe emergente majore – China, India, Brazilia, Rusia, Africa de Sud, Indonezia, Mexic, Turcia și Coreea de Sud – câștigă din ce în ce mai mult atenția. Și vor deveni “o putere geopolitică globală crucială în viitorul apropiat”.

“Lumea se schimbă în următoarele decenii către piețele emergente mai mari. Pentru prima dată în 300 de ani, țările occidentale nu pot domina economia și politica mondială așa cum au făcut-o”, a declarat Ebbers pentru Global Times.

Această lume în schimbare poate fi văzută în multe privințe: în primul rând, în 2050, opt din cele zece mari economii vor fi piețele emergente de astăzi.

Revenirea economică va continua, în ciuda mai multor crize economice pe termen scurt, creșterea pe termen lung a acestor țări va fi mai mare decât în cele occidentale.

În al doilea rând, în 2030, 70% din clasa de mijloc globală va fi situată în Asia.Capitalismul de stat modern de astăzi în țări precum Coreea de Sud și Singapore este foarte aproape de capitalismul privat din Țările de Jos, Suedia și Danemarca.

Ebbers susține că, în 2050, puterea de cumpărare a economiei Chinei va fi cu 40% mai mare decât cea a SUA.

Țările emergente mai mari pot avea diferențe în economie și politică, dar națiuni precum China, India, Turcia, Indonezia au toate punctul de vedere că o piață are nevoie și de o intervenție guvernamentală pentru a rezolva eșecurile pieței.

Este clar că multe țări au astăzi de ales în ceea ce privește sistemul economic pe care și-l doresc. Nu este doar implementarea modului de dezvoltare economică occidental, condus de FMI, cu mai multă piață și mai puțin guvern, dar există în mod clar un sistem economic alternativ în care guvernul este mai vizibil.

De asemenea, centrul de greutate global pentru cercetare și tehnologie se mută rapid către piețele emergente. China, India și Brazilia au fost în top 10 în ceea ce privește cheltuielile pentru inovare, cercetare și dezvoltare în 2019.

Datele demografice s-au schimbat și vor continua să se deplaseze către piețele emergente. Dacă expresia „oamenii sunt cel mai mare atu al nostru” este adevărată, atunci aceste piețe sunt într-adevăr bogate.

În primele 10 țări cu cea mai mare populație în 2021, nouă sunt piețe emergente. Singura țară occidentală de pe această listă este SUA. Această dezvoltare va continua în următoarele decenii.

Un alt motiv pentru care trebuie să fie înțeles noul rol al celor mai mari piețe emergente este că ascensiunea și dezvoltarea lor va continua pe parcursul următoarelor decenii.

Probabil vom vedea crize economice pe termen scurt și tulburări sociale, dar opinia consensuală este că o lume diferită va fi apărut până în 2050. Ne îndreptăm către un secol de piață în curs de dezvoltare.

Sancțiunile au afectat lanțurile de aprovizionare rusești și au făcut ca multe companii să se confrunte cu penuria de  produse și piese de marcă străine. Unii economiști au prezis o prăbușire rapidă a economiei Rusiei, poate chiar cu 30%. Dar acest lucru nu s-a întâmplat: veniturile din petrol și gaze au continuat să curgă, iar rubla și-a revenit.

În schimb, ceea ce apare este ceva diferit – nu un declin dramatic, ci o degradare constantă a capacității de producție, despre care analiști din Rusia și din Occident susțin că împinge țara înapoi cu zeci de ani.

Rusia încearcă să opereze o economie modernă fără a avea capacitatea de a importa multe dintre componentele, materiile prime și tehnologiile de care depinde.

Impactul se resimte în sectoare întregi – de la băncile care au nevoie de servere pentru a procesa plățile până la  industria farmaceutică, chimică, producția de mașini și mineritul.

Firmele agricole se luptă să se aprovizioneze cu anvelope pentru tractoare, în timp ce companiile aeriene nu reușesc să obțină componente străine pentru a-și repara avioanele.

Lovitura a fost deja semnificativă. Datele furnizate de partenerii comerciali ai Rusiei arată că importurile rusești au scăzut cu 20-25% de la începutul invaziei Ucrainei.

“Este greu de găsit o industrie în Rusia care să nu depindă de importuri pentru cel puțin 50% din inputuri”, spune Elina Ribakova, economist la Institutul de Finanțe Internaționale.

Pe termen mediu, este probabil ca sancțiunile să dea economia Rusiei înapoi cu mulți ani. Consumatorii vor fi forțați să se readapteze la o gamă mai limitată de bunuri și la o calitate slabă a produselor care ar putea fi un ecou al privațiunilor de la sfârșitul epocii sovietice.

În cele din urmă, viitorul economic pe termen lung al Rusiei depinde de capacitatea Moscovei de a produce rapid alternative interne la bunurile străine pe care nu le mai poate accesa sau de a se aproviziona din țări “prietene” precum China.

Banca Mondială, FMI și alte instituții prognozează că importurile rusești în acest an vor scădea cu un sfert față de 2021. În perioada iunie-august, Rusia a importat cu 4,5 miliarde de dolari mai puțin pe lună decât anul trecut, potrivit Institutului Kiel pentru Economie Mondială.

Cererea de import a scăzut, de asemenea, pe măsură ce economia a intrat în recesiune și inflația a început să strângă veniturile gospodăriilor, în timp ce un număr tot mai mare de companii occidentale care aveau filiale în Rusia s-au retras.

Atât de mulți producători și dealeri occidentali de automobile și-au vândut afacerile din Rusia încât au rămas pe piață doar 14 pentru cumpărătorii ruși. Și majoritatea sunt din China.

Deși nu a avut loc o dezintegrare a economiei, analiștii consideră că creșterea pe termen lung va fi substanțial diminuată, deoarece restricțiile la importuri toacă potențialul de modernizare tehnologică. Industriile locale care sfârșesc prin a înlocui producția sunt adesea mai ineficiente,în timp ce fluxurile de importuri de pe piața neagră sunt volatile.