Prin încetarea bruscă a controalelor sanitare drastice, Beijingul a provocat neînțelegere. În timp ce numărul cazurilor de Covid-19 explodează în țară și chinezii încep să călătorească din nou, Occidentul reia testele pe aeroporturi.

Timp de aproape trei ani, diplomații chinezi din străinătate au proclamat că epidemia de Covid-19 din țara lor a fost perfect stăpânită datorită unei vigilențe sanitare strict organizate sub numele de politica „zero Covid-19”. Această afirmație a devenit acum lipsită de sens.

De la „pneumonie” la „infecție”

La 7 decembrie, conducerea chineză a decis brusc să elimine restricțiile sanitare și numeroasele controale care țineau populația în frâu. Nu a existat nici o explicație reală la Beijing pentru această inversare, ceea ce a fost cu atât mai surprinzător cu cât cazurile de Covid-19 sunt în creștere în China, în principal sub forma subvariantei Omicron, BF.7.

La 26 decembrie, Comisia Națională de Sănătate, care se subordonează Partidului Comunist Chinez (PCC), a clarificat pur și simplu într-o declarație că termenul oficial pentru Covid-19 nu va mai fi „pneumonie cu noul coronavirus”, ci „infecție cu noul coronavirus”. Acest lucru înseamnă, aparent, că în China se consideră că gravitatea pandemiei s-a diminuat.

Ca urmare, constrângerile de sănătate sunt eliminate. Același comunicat de presă precizează că persoanele infectate cu virusul nu vor mai trebui să fie puse în carantină și că nu se va încerca identificarea contacților lor. În plus, nu va mai exista o actualizare lunară a zonelor desemnate ca fiind cu risc ridicat pentru Covid-19, așa cum a fost cazul în ultimii trei ani. În cele din urmă, se precizează că „măsurile de control a maladiei pentru călătorii care sosesc și pentru mărfurile importate vor fi ridicate”.

Sfârșitul constrângerilor, un răspuns la exasperarea chinezilor?

Toate acestea au fost însoțite, la 31 decembrie, de un discurs în care președintele Xi Jinping a declarat că, în China, „lupta împotriva Covid-19 a intrat într-o nouă fază care necesită încă o muncă constantă. Dacă fiecare dintre noi perseverează în eforturile noastre, există speranță în viitor. Să ne dublăm eforturile, pentru că perseverența și solidaritatea ne vor conduce la victorie”.

Această schimbare bruscă de comportament la Beijing poate fi în primul rând un răspuns la exasperarea provocată de disciplina strictă impusă de politica „zero-Covid-19”, scrie Slate.

La sfârșitul lunii noiembrie și începutul lunii decembrie, au avut loc demonstrații în toată China pentru a exprima frustrarea cetățenilor. În Shanghai, Beijing și Guangzhou, dar și în Wuhan, Xi’an, Chengdu și chiar în Lhasa, Tibet, oamenii au protestat pentru a cere încetarea controalelor sistematice și generalizate.

Poliția a monitorizat aceste procesiuni ale demonstranților fără a interveni cu adevărat. Chiar și atunci când au strigat sloganuri împotriva lui Xi Jinping, liderul Partidului Comunist, pe care l-au prezentat ca fiind în spatele tuturor controalelor din China.

PCC este întotdeauna foarte atent la astfel de „mișcări de masă”, conform terminologiei oficiale. Secretul total al deliberărilor de la vârful partidului face imposibil de știut dacă, la începutul lunii decembrie, la Beijing a existat o confruntare între cei care doreau să mențină cât mai multe controale sanitare și cei care, dimpotrivă, doreau să le elimine. Dar dacă a existat o dezbatere, aceștia din urmă au fost cei care a câștigat.

O situație extrem de tensionată

Alte considerente pot explica decizia de a nu mai monitoriza starea de sănătate a populației. În special, directorii marilor companii chineze nu au putut să nu se îngrijoreze de controalele draconice asupra populației, care au ajuns să coste economia țării echivalentul a 384 de miliarde de dolari (360 de miliarde de euro).

Apoi, se pare că, de aproape trei luni, înainte de ridicarea politicii „zero-Covid-19”, China se confruntă cu o creștere a contaminării greu de controlat. La 24 decembrie, au fost înregistrate oficial 4.128 de cazuri noi de Covid-19, dar există numeroase indicii că această cifră este considerabil subestimată.

Un site web din Hong Kong, HK01, susține că a avut acces la procesul-verbal al unei reuniuni a Comisiei naționale pentru sănătate, în care s-a spus că 18% din populația chineză – 248 de milioane de persoane – ar fi fost infectată între 1 și 20 decembrie 2022. Ziarul Nikkei Asia estimează că „mai mult de 5.000 de persoane mor probabil din cauza Covid-19 în fiecare zi în China”.

La 23 decembrie, un oficial din domeniul sănătății din Qingdao (provincia Shandong) a dezvăluit într-un buletin municipal că în fiecare zi în acest mare port de la Marea Chinei apar „între 490.000 și 530.000” de cazuri noi de Covid-19. A doua zi, articolul a fost modificat, iar cifrele au fost eliminate. Dar ziarele chinezești au preluat deja informația, deși oficial au fost înregistrate doar 31 de cazuri noi în întreaga provincie. Câteva zile mai târziu, în provincia Zhejiang a fost dezvăluit faptul că s-a depășit pragul de un milion de cazuri noi pe zi.

În alte câteva orașe, anunțurile din ziarele locale arată că situația este deosebit de tensionată. În Hangzhou (provincia Zhejiang), primăria solicită „voluntari pentru a ajuta centrul municipal de ambulanță, care este din ce în ce mai solicitat”.

În Guangzhou (provincia Guangdong), o firmă de pompe funebre a anunțat că nu poate efectua înmormântări timp de două săptămâni „din cauza presiunii prea mari”: în mod evident, firmele de pompe funebre chineze nu mai pot face față afluxului de morți. Iar pentru cei bolnavi, multe regiuni raportează că farmaciile au rămas fără medicamente pentru febră și durere, precum și fără kituri de testare.

Lipsă de comunicare la Beijing

În fața acestei situații, guvernul chinez și experții săi medicali par să fi ajuns la concluzia că nu mai este posibil să țină pasul cu numărul exponențial de cazuri de Covid-19 (37 de milioane de infecții pe zi, conform unei cifre actuale). Iar un număr mare de pacienți se adună în spitalele deja copleșite.

Comisia Națională de Sănătate a anunțat, de asemenea, la 25 decembrie, că „nu va mai publica buletinul zilnic de pandemie”, adăugând că de acum înainte vor fi furnizate doar „informații relevante în scopuri de referință și de cercetare”.

Acest lucru este în contradicție directă cu apelurile organizațiilor internaționale care au cerut Chinei să furnizeze informații detaliate cu privire la consecințele subvariantei Omicron BF.7.

Afirmațiile oficiale chinezești de acum câteva luni sunt cu siguranță departe de adevăr. În septembrie, la New York, în fața Adunării Generale a ONU, Beijingul a prezentat gestionarea Covid-19 ca fiind „un test major al capacității de guvernare a țărilor”, în care China a devansat restul lumii.

Bătrânii, cea mai vulnerabilă categorie

Este posibil ca obiectivul actual să fie acela de a obține, prin contaminare, o rată de imunitate colectivă comparabilă cu cea a anumitor țări occidentale. Dar există, a priori, diferențe majore între China și Occident: pe de o parte, vaccinurile chinezești par să aibă o eficacitate limitată; pe de altă parte, doar 40% din populația cu vârstă înaintată a țării este vaccinată.

Anunțul privind relaxarea măsurilor sanitare a provocat imediat reacții în China. Unii oameni se întreabă – fără a merge atât de departe încât să o spună deschis – dacă nu cumva guvernul încearcă să scape de persoanele în vârstă, care reprezintă o povară pentru o economie chineză în încetinire. Dar mulți oameni se gândesc să profite de revenirea posibilității de a călători.

Întrucât carantina obligatorie pentru cei care intră în țară urmează să fie ridicată la 8 ianuarie, mulți chinezi își rezervă acum bilete de avion spre Occident.

Riscul considerat pe scară largă în capitalele occidentale este că acești călători din China vor fi purtători ai bolii sau ai noilor sale variante. Directorul OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus, consideră că aceste îngrijorări sunt „de înțeles”, având în vedere lipsa de informații furnizate de Beijing.

Testarea obligatorie și supravegherea subvariantelor

La 26 decembrie, testele efectuate pe aeroportul din Milano au arătat că aproape jumătate dintre pasagerii care sosiseră din China erau infectați cu SARS-CoV-2. Italia a fost prima țară europeană care a declarat că cei care călătoresc din China vor fi supuși unor controale medicale obligatorii. SUA, Canada și Australia au anunțat, de asemenea, în zilele următoare că, de acum înainte, călătorii ar trebui să se testeze cu mai puțin de 48 de ore înainte de plecare. Aceeași decizie a fost luată de Japonia și Coreea de Sud. Marocul a mers mai departe, închizându-și granițele pentru oricine vine din China, „indiferent de cetățenie”.

La rândul său, Uniunea Europeană întâmpină dificultăți în definirea unei poziții comune. La 30 decembrie, Germania a decis să se limiteze la instituirea unui „sistem de supraveghere” pe aeroporturile sale pentru noile variante care ar putea sosi din China. Iar în cadrul unei reuniuni la Bruxelles, ministrul austriac al Sănătății s-a arătat deosebit de ostil introducerii unor bariere excesive în calea întoarcerii turiștilor chinezi.

Pe de altă parte, după Italia și apoi după Spania, Franța a decis, la 1 ianuarie, să efectueze teste aleatorii pe pasagerii zborurilor – directe sau cu escală – din China. În cazul în care unele dintre ele sunt contaminate, acestea vor fi „izolate”. Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor a declarat că astfel de măsuri sunt „nejustificate”, deoarece, spre deosebire de chinezi, europenii sunt suficient de imunizați și vaccinați.

China denunță „practici inacceptabile”

Toate aceste reacții foarte diferite la faptul că subvarianta BF.7 se putea răspândi în afara Chinei au determinat Beijingul să reacționeze. Marți, Mao Ning, o purtătoare de cuvânt a Ministerului chinez al Afacerilor Externe, a declarat că țara sa ar putea lua „contramăsuri”. Potrivit acesteia, deciziile luate de mai multe state nu au „nicio bază științifică, iar anumite practici sunt inacceptabile”. Tot marți, majoritatea țărilor UE s-au declarat în favoarea testării persoanelor care vin din China.

Retragerea subită a controalelor de către autoritățile chineze a provocat o lipsă de înțelegere în lume, agravată de o imagine a Chinei care s-a deteriorat din cauza unui regim politic care a închis țara, preluând în același timp sectoare întregi din economia mondială. Acest lucru alimentează o neîncredere evidentă în politica sanitară a Beijingului și în schimbările radicale pe care tocmai le-a făcut.

O colaborare reală între autoritățile de la Beijing și Occident în domeniul medical și al sănătății, precum și în ceea ce privește comportamentul de adoptat în fața Covid-19, ar fi, evident, necesară. Dar regimul chinez nu pare pregătit să se îndrepte în această direcție.