Comisia Europeană vrea să ceară giganţilor din tehnologie (precum Google şi Meta)  şi operatorilor de telecomunicaţii din UE să furnizeze informaţii cu privire la planurile lor de investiţii, înainte de a prezenta o legislație care i-ar putea obliga pe cei dintâi să plătească pentru costurile de rețea.

Potrivit Reuters, Deutsche Telekom, Orange, Telefonica,Telecom Italia și alți operatori de telecomunicații spun că o astfel de mișcare are ca scop o contribuție echitabilă, deoarece cei mai mari șase furnizori de conținut reprezintă mai mult de  jumătate din traficul de date pe internet.

Pe de altă parte, Google, Netflix, Meta, Amazon și alți giganți din domeniul tehnologiei susțin că ideea echivalează cu o taxă pe traficul de internet și ar putea submina regulile europene privind neutralitatea rețelei care tratează toți utilizatorii în mod egal.

Comisia intenționează să lanseze o consultare publică cu un chestionar lung săptămâna viitoare, deși calendarul ar putea fi modificat. Cel mai probabil, va dura aproximativ 12 săptămâni înainte ca Executivul comunitar să elaboreze legislaţia pe care statele membre şi Parlamentul European vor trebui să o discute înainte de a intra în vigoare.

Conform unei surse din apropierea acestui dosar, Comisia va întreba Big Tech și companiile de telecomunicații în ce investesc, cum vor evolua acestea și dacă există un deficit de investiții, cum vor evolua aceste investiţii şi dacă există un decalaj de investiţii.

În plus,  toate aceste companii vor trebui să îşi prezinte punctul lor de vedere cu privire la tranziţia la infrastructura cloud şi care sunt investiţiile necesare pentru această tranziţie, deoarece organismele de reglementare vor ca dezbaterea să treacă dincolo de cheltuieile pentru cabluri şi turnuri de telefonie.

Autoritățile de reglementare doresc, de asemenea, să afle detalii despre relațiile dintre Big Tech și furnizorii de telecomunicații din Uniunea Europeană.

Inflația se domolește în sfârșit. Dar fantoma inflației foarte ridicate continuă să bântuie managerii de fonduri.

Posibilitatea reală ca vârful inflației globale să fi rămas în urmă a început să apară în SUA luna trecută, când datele au arătat că rata anuală a scăzut la 7,1% în noiembrie, o scădere decentă de la 7,7% în luna precedentă și chiar puțin sub previziuni.

Rata anuală a inflației în zona euro a încetinit la 9,2% în decembrie, de la 10,1% luna precedentă. Cifra anunţată de Eurostat este mai bună decât estimările analiştilor, care mizau pe o creştere a preţurilor de 9,7%.

Și atunci, de ce investitorii nu se bucură? Un factor care a frânat entuziasmul este faptul că o retragere a inflației era deja încorporată în piețe. Investitorii au făcut ceea ce trebuie să facă și au anticipat următoarea mare schimbare în mediul macroeconomic mondial.

Acțiunile globale, măsurate de indicele MSCI World, au urcat cu aproximativ 20% de la punctul cel mai scăzut din octombrie până la jumătatea lunii decembrie, în pofida lipsei unei ameliorări semnificative a creșterii economice sau a tensiunilor geopolitice.

Îngrijorarea cu adevărat mare  pentru managerii de fonduri o reprezintă poziția băncilor centrale. Rezerva Federală americană a  redus deja dimensiunea creșterilor sale de rate la o jumătate de punct, o pauză față de creșterile de trei sferturi de punct pe care le-am văzut de mai multe ori în 2022. La începutul acestui an, este probabil că va dori, la fel ca și Banca Centrală Europeană,  să stea deoparte și să vadă cum acest ritm de politică monetară se filtrează în economie.

Dar ce se întâmplă dacă dacă pauza nu este atât de mult un pivot, ci un platou, o scurtă ținere a respirației pentru a reîncărca și a o lua de la capăt? La urma urmei, se pare că nimeni din cercurile de decizie politică sau de investiții nu înțelege cu adevărat inflația atât de bine pe cât credea.

„Dacă inflația nu scade și șomajul nu este ridicat, atunci băncile centrale se vor simți confortabil să crească din nou ratele”, a avertizat Andrew Lake, șeful departamentului de venituri fixe de la Mirabaud Asset Management.

Aceasta este problema care îi ține cu adevărat pe investitori treji noaptea. Ei doresc să se întoarcă la vremurile bune de altădată, cu inflație scăzută, rate scăzute și bancheri centrali care văd o virtute în susținerea prețurilor ridicate ale activelor.

Numai că acești bancheri vor să se întoarcă la un alt fel de vremuri bune, când inflația era ținută în casă. “Dacă rămân consecvenți în această misiune și pornesc din nou creșterile de rate, atunci unele dintre caracteristicile mai neplăcute ale portofoliilor din 2022 s-ar putea reafirma în 2023”, spune Flavio Carpenzano, director de investiții cu venit fix la Capital Group.

Banca Națională a României tocmai a majorat rata dobânzii de la 6,75% la 7%. Decizia ar putea indica sfârșitul campaniei de înăsprire a politicii monetare din Europa Centrală, dar calea spre o inflație mai scăzută este plină de pericole.

Mișcarea BNR, relativ modestă, a consolidat opinia economiștilor că regiunea, care a fost în fruntea valului global de înăsprire a politicilor pentru a stopa o spirală a scumpirilor, întoarce pagina creșterii ratelor.

Banca centrală a României a declarat că o creștere economică mai lentă și o energie mai ieftină vor contribui la reducerea inflației la o singură cifră în acest an, de la peste 16% în prezent, mai devreme decât se preconiza anterior.

Din iunie 2021, Polonia și Republica Cehă au majorat ratele cu aproape 700 de puncte de bază fiecare, în timp ce banca centrală a Ungariei a majorat dobânzile cu peste 1.200 de puncte de bază, stabilind cel mai ridicat nivel de referință pentru costurile de împrumut din Uniunea Europeană.

Prognoza economiștilor intervievați de Reuters între jumătatea lunii decembrie și începutul lunii ianuarie nu mai prevede nicio majorare de dobândă în Polonia, România, Republica Cehă sau Ungaria.

„Considerăm că ciclul de creșteri din regiune s-a încheiat”, au declarat economiștii de la ING. „Așadar, principala întrebare este când va scădea inflația în regiune suficient de mult pentru ca băncile centrale să fie dispuse să înceapă să normalizeze condițiile monetare.”

Dar guvernatorii băncilor din Cehia și Polonia nu exclud noi majorări de rate, iar unii investitori au pariat pe o mai mare înăsprire în România, a cărei bancă centrală, probabil conștientă de exemplul nefericit al Ungariei de anul trecut, nu a declarat dacă majorările de rate au luat sfârșit.

În plus,  inflația încă este aşteptată să crească la începutul lui 2023 în unele ţări din Europa Centrală, pe baza estimărilor băncilor centrale, înainte de a scădea sub 10% până la finalul anului.

Tensiunile pe piețele forței de muncă se mențin, iar scăderea prețurilor de energie nu se regăsește pe facturile gospodăriilor și întreprinderilor.

Mai există o chestiune: un eventual proces de dezinflație va fi plin de riscuri, inclusiv inversare în jurul sfârșitului de an a scăderii salariilor reale și o posibilă recesiune care nu va ocoli piaţa muncii.

Pe măsură ce băncile centrale se adâncesc într-un teren plin de astfel de capcane, riscul unui pas greșit în materie de politici monetare ar putea crește.

Banca Mondială a înrăutățit estimările privind avansul economiei mondiale în acest an – doar 1,7% – cel mai lent ritm din ultimele aproape trei decenii,  exceptând recesiunile din 2009 şi 2020. Printre cauzele menționate în raportul Global Economic Prospect se numără impactul majorării ratelor dobânzii, războiul Rusiei în Ucraina și încetinirea producției și investițiilor.

Criza costului vieții, generată de inflația exacerbată de războiul din Ucraina și de redeschiderea economiei post-Covid, este riscul global numărul unu pentru următorii doi ani, potrivit unui sondaj al Forumului Economic Mondial, publicat înaintea reuniunii care va avea loc săptămâna următoare la Davos(Elveția).

Acest risc, care creează mari tensiuni în multe părți ale lumii, împingând milioane de oameni în sărăcie extremă și alimentând în același timp tensiunile sociale, depășește, în acest studiu, pe cel al dezastrelor naturale și al evenimentelor climatice extreme sau al conflictelor.

Criza include „presiuni asupra aprovizionării cu energie şi alimente, care ar putea persista în următorii doi ani şi creşteri puternice ale costului vieţii şi serviciului datoriei”, se arată în studiul Global Risk Report, efectuat în rândul a 1.200 de experţi şi decidenţi din întreaga lume, cu cinci zile înainte de începerea importantei reuniuni anuale a Forumului Economic Mondial de la Davos(16-20 ianuarie).

Raportul, realizat în parteneriat cu firma de consultanță în domeniul asigurărilor și al gestionării riscurilor Marsh McLennan și cu Zurich Insurance Group, face apel la o acțiune de colaborare rapidă la nivel mondial în contextul în care ferestrele de oportunitate „se micșorează rapid”.

„Pandemia globală și războiul din Europa au adus în prim-plan crizele energetice, de inflație, alimentare și de securitate”, se arată în declarație, referindu-se la riscul unor „societăți polarizate de dezinformare” și la „războaie geoeconomice”.

În același timp, crizele legate de rivalitățile geopolitice dintre diferite țări „amenință să creeze o suferință socială la un nivel fără precedent, pe măsură ce investițiile în sănătate, educație și dezvoltare economică dispar, erodând și mai mult coeziunea socială”.

De asemenea, creşterea cheltuielilor cu apărarea ar putea reduce sprijinul pentru gospodăriile vulnerabile, lăsând unele ţări „într-o situaţie de criză permanentă” şi ar amâna acţiunile urgente pentru contractarea schimbărilor climatice şi pierderii biodiversităţii.

În acest an, elita politică și  economică va discuta la Davos va discuta printre altele, teme precum încetinirea economică mondială și războiul din Ucraina.

Întâlnirea anuală –  pe bază de invitaţie – reprezintă evenimentul principal fundaţiei elveţiene Forumul Economic Mondial (WEF). Prima reuniune a avut loc în 1971, sub numele European Management Forum.