Creșterea globală a ocupării forței de muncă ar urma să încetinească la 1% în acest an, mai puțin de jumătate din nivelul din 2022, din cauza impactului războiului din Ucraina asupra economiei, a inflației ridicate și a politicilor monetare mai stricte ale băncilor centrale, a indicat Organizația Internațională a Muncii (OIM) în ultimul său raport publicat luni.

Numărul șomerilor va crește cu trei milioane în 2023, până la 208 milioane, ceea ce va duce rata globală a șomajului la 5,8%.

„Din cauza încetinirii creșterii globale a ocupării forței de muncă, nu ne așteptăm să recuperăm pierderile suferite în timpul pandemiei Covid-19 până în 2025”, a declarat Richard Samans, directorul departamentului de cercetare al organizației și coordonatorul raportului.

Actuala recesiune economică globală riscă să forțeze tot mai mulți lucrători să se angajeze în locuri de muncă de slabă calitate, prost plătite, nesigure și fără protecție socială, exacerbând astfel inegalitățile accentuate de criza Covid.

În plus, pe măsură ce prețurile cresc mai repede decât veniturile nominale ale forței de muncă, criza costului vieții este posibil să împingă tot mai mulți oameni în sărăcie.

Progresul realizat în reducerea locurilor de muncă „informale” – adică cele cu salarii modeste, fără protecție socială – se va inversa în anii următori.Situația s-ar putea înrăutăți și mai mult dacă economia mondială va încetini, a subliniat OIM.

În 2022, piața globală a muncii s-a „deteriorat semnificativ”, înregistrându-se un deficit de 40 de milioane de joburi cu normă întreagă, comparativ cu al patrulea trimestru din 2019, care este folosit ca punct de referință înainte de pandemie. Directorul general al OIM a făcut apel la o serie de politici de sprijinire a persoanelor cele mai vulnerabile, care ar putea include canalizarea profiturilor excepționale ale întreprinderilor către ocuparea forței de muncă.

O fragmentare severă a economiei mondiale, după decenii de integrare în creștere, ar putea reduce PIB-ul global cu până la 7%, dar pierderile ar putea ajunge la 8-12% în unele țări, în cazul în care tehnologia este, de asemenea, decuplată, a avertizat Fondul Monetar Internațional.

Chiar şi o fragmentare limitată ar putea reduce  0,2% din PIB, dar trebuie făcute mai multe studii pentru a evalua costurile la adresa sistemului monetar internaţional şi a Reţelei Globale de Siguranţă Financiară (GFSN).

Fluxurile globale de mărfuri şi de capital s-au stabilizat după criza financiară globală din 2008-2009, dar a urmat o sporire a restricţiilor comerciale. FMI consideră că pandemia de Covid-19 şi invadarea Ucrainei de către Rusia au tensionat şi mai mult relaţiile internaţionale şi au sporit scepticismul privind beneficiile globalizării.

Ani de zile, adâncirea relaţiilor comerciale au avut ca o reducere semnificativă a sărăciei globale. O criză a legăturilor comerciale „va afecta cel mai mult statele cu venituri scăzute şi mai puţin consumatorii din economiile avansate”, se arată în raportul citat de Reuters.

Reducerea fluxurilor de capital duce la scăderea investiţiilor străine directe, în timp ce un declin al cooperării internaţionale cauzează riscuri la adresa furnizării de mărfuri vitale economiei mondiale.

Cu cât fragmentarea este mai extinsă, cu atât sunt mai mari costurile, iar decuplarea tehnologică amplifică semnificativ pierderile de pe urma restricţiilor comerciale.

De asemenea, restricţiile asupra migrării transfrontaliere ar priva ţările gazdă de forţă de muncă calificată şi ar reduce remitenţele în economiile care trimit migranţi.

FMI a menționat că economiile de piață emergente și țările cu venituri mici sunt probabil să fie cel mai expuse riscului, deoarece economia globală s-a mutat către mai multă „regionalizare financiară” și un sistem global de plăți fragmentat.

Cu un război în Europa și unul rece care se intensifică între SUA și China, restul lumii se află sub presiune pentru a alege o tabără. Liderii politici impun noi priorități economice, în timp ce se luptă pentru a evita deficitele de mărfuri vitale – de la gazele naturale la semiconductori – și le folosesc pe cele care le controlează drept pârghie.

Dezbaterile din cadrul Forumului Economic Mondial de la Davos se vor axa pe aceste riscuri geoeconomice. Unele se axează pe bunuri sau piețe-cheie,  cum ar fi atenția mondială acordată securității energetice de la invazia Rusiei în Ucraina sau campania SUA de a priva China de tehnologie de vârf. Altele sunt de natură geografică, în primul rând amenințarea unui conflict în Taiwan.

Bloomberg trece în revistă unele dintre punctele fierbinți probabile în acest an în lumea tot mai tensionată a guvernării economice.

Energie

Energia se află în centrul războiului economic care opune SUA și aliații săi Rusiei. Ambele părți au căutat să o transforme în armă și există potențialul de a provoca și mai multe tulburări în 2023.

Președintele Vladimir Putin spune că Rusia nu va vinde petrol niciunei națiuni care participă la plafoanele de preț pe care SUA și aliații săi din Grupul celor șapte încearcă să le impună. Pentru moment, asta înseamnă o limită de 60 de dolari pe baril.

Rusia are încă cumpărători, în special India, China și Turcia. De asemenea, are opțiunea de a întrerupe complet aprovizionarea, ceea ce ar provoca haos pe piețele petroliere – amenințând o repetare a creșterii prețurilor la țiței de anul trecut, care a dus la creșterea inflației peste tot.

Și închiderea conductelor rusești de gaze naturale a lăsat o mare gaură în aprovizionarea globală. Până acum, o iarnă caldă europeană a contribuit la reducerea deficitului și la scăderea prețurilor la gaz și energie. Totuși, în acest an, națiunile se vor lupta pentru transporturi limitate de combustibil lichefiat.

Cipuri

Semiconductorii  devin unul dintre cele mai importante câmpuri de luptă ale economiei globale.

În ultimul an, administrația Biden a folosit diverse instrumente, inclusiv controale la export, pentru a împiedica China să cumpere sau să producă cele mai avansate cipuri.

De asemenea, a lansat un program de subvenții de 52 de miliarde de dolari pentru industria autohtonă de cipuri, pentru a aduce capacitățile de producție înapoi acasă.

Liderii americani și europeni se tem că următorul front din noul război rece – care ar putea deveni fierbinte – va fi Taiwan. Există și o dimensiune economică a conflictului.

TSMC, cel mai mare producător de cipuri din lume este esențial pentru toate tipurile de lanțuri globale de aprovizionare. Chiar și o escaladare înainte de război, precum o blocadă chineză, ar putea declanșa un efect de domino colosal.

Acesta este motivul pentru care națiunile cresc subvențiile pentru producătorii lor interni – o schimbare de la ortodoxia liberului schimb care provoacă deja fricțiuni. Administrația Biden cheltuiește peste 50 de miliarde de dolari pentru a stimula producătorii de cipuri acasă și, de asemenea, sprijină industria vehiculelor electrice, ca parte a unui plan de 437 de miliarde de dolari.

Europa a reacționat cu furie, acuzându-și aliatul de practici comerciale neloiale care stimulează companiile să se mute în SUA. Riscul este o cursă globală de subvenții în care câștigătorii sunt țările cu buzunarele cele mai adânci, iar învinșii sunt economiile din lumea în curs de dezvoltare care suferă deja de povara datoriilor în creștere.

Domnia dolarului

Din ce în ce mai multe țări caută modalități de a face mai multe afaceri în afara dolarului, deoarece văd că SUA își transformă moneda într-un instrument de promovare a obiectivelor de politică externă.

SUA și Uniunea Europeană caută modalități de a confisca în mod legal rezervele rusești în valoare de aproximativ jumătate de trilion de dolari și de a le utiliza pentru a “reconstrui” Ucraina. Va fi nevoie probabil de mulți ani pentru a înlocui dolarul ca activ de rezervă la nivel mondial, dacă acest lucru se va întâmpla.

Cu toate acestea, în țări precum China, Rusia și Iran – precum și India și giganții energetici din Golf, care au relații mai prietenoase cu Washingtonul – se caută modalități de a construi legături comerciale care să evite dolarul.

Riscul pentru SUA și aliații săi este dublu. Arma lor de sancționare, care se bazează pe dominația dolarului pentru a fi eficientă, ar putea să își piardă o parte din forță. Și s-ar putea confrunta cu o inflație mai mare, deoarece acordurile comerciale dintre economiile non-occidentale blochează produsele de bază cheie de pe piață, împingând prețurile în sus pentru alți cumpărători.