Monedele digitale ale băncilor centrale(CBDC-urile) sunt mai asemănătoare cu monedele stabile. Din nefericire, potențialul lor de a eroda libera inițiativă este prea real.

Controlul asupra modului și a momentului în care sunt transferați banii nu este un domeniu în care organismele guvernamentale ar trebui să concureze, cu un avantaj masiv, împotriva restului sistemului monetar.

Banca Angliei a publicat recent o consultare de 80 de pagini, urmată de un discurs despre lira digitală ținut de viceguvernatorul Jon Cunliffe.

Potrivit The Washington Post, cercetarea a costat deja zeci de milioane de lire sterline, care vor crește vertiginos, dar există o logică de netăgăduit în a fi în pas cu evoluția tehnologiei. Până în 2025 se va lua o decizie cu privire la oportunitatea de a continua în mod serios, pentru o finalizare preconizată până la sfârșitul deceniului.

Banca Centrală Europeană își va face publice planurile unui euro digital  în octombrie, iar Rezerva Federală a SUA derulează cel puțin două proiecte. Testele de la Banca Populară Chineză sunt deja foarte avansate, deși cu un succes limitat.

Un CBDC pare a fi ceva ce ar trebui să salutăm, mai degrabă decât să lăsăm Big Tech sau Big Finance să domine domeniul criptografic.Dar perspectiva ca băncile centrale să poată impune rate negative ale dobânzii și să reducă în mod activ economiile oamenilor este cu adevărat înfricoșătoare.

Există o altă problemă legată de trecerea la moneda digitală. În ultimul deceniu, tranzacțiile cu numerar în Marea Britanie, de exemplu, au scăzut de la mai mult de jumătate la abia 15%. Teoretic, un CBDC ar putea fi operat fără un cont bancar, dar acest lucru este inutil dacă nu există puncte de vânzare cu amănuntul care să accepte numerar. Trebuie să existe o lecție din faptul că atât San Francisco, cât și New York au luat măsuri pentru a interzice magazinele fără numerar.Cetățenii care nu dețin un cont bancar riscă să fie complet excluși nu doar din sistemul financiar, ci și din societate.

Ar putea fi un argument pentru facilitarea tranzacțiilor digitale între instituțiile financiare și companii, dar crearea de portofele digitale cu amănuntul la băncile centrale ar echivala cu o intervenție directă a agențiilor guvernamentale în comerțul electronic.

Experimentele digitale ale băncilor centrale de până acum au eșuat din cauza lipsei de acceptare, dar riscul cel mai mare este acela că, în caz de criză, acestea absorb brusc toată lichiditatea din sistemul monetar.

Explorarea unor sisteme de plată mai rapide, mai sigure și mai bune poate fi realizată în timp, fără a introduce o cheie de rezervă complet nouă, controlată la nivel central.

CBDC-urile plasează băncile centrale pe o pantă alunecoasă către o încălcare nejustificată a libertăților civile și o invadare a pieței. Pentru prima dată, atât marile bănci comerciale, cât și start-up-urile au interese comune pentru a se opune excesului de reglementare.

Intrarea tentaculelor băncii centrale în sistemul bancar tradițional riscă să îl sufoce.

Exporturile nucleare ale Rusiei au crescut vertiginos de la invazia Ucrainei, sporind veniturile Kremlinului și consolidându-și influența asupra unei noi generații de cumpărători globali, în timp ce SUA și aliații săi se feresc să sancționeze această industrie.

Datele comerciale exclusive compilate de Institutul Regal al Serviciilor Unite din Marea Britanie arată că vânzările de combustibil nuclear și tehnologie rusească în străinătate au crescut cu peste 20% în 2022.

Achizițiile efectuate de membrii Uniunii Europene au urcat la cel mai ridicat nivel din ultimii trei ani. Din Egipt și Iran până în China și India, afacerile sunt în plină expansiune.

Tranzacția aduce deja o mulțime de bani, dar nu aceasta este măsura completă a importanței sale, subliniază Bloomberg. De fiecare dată când gigantul nuclear al Kremlinului, Rosatom, este de acord să construiască un nou reactor, impune  fluxuri de numerar – și influență politică – pentru decenii viitoare.

Comerțul atomic creează relații care durează. Implică costuri inițiale mari – Rusia asigurând de obicei creditul – și acorduri pe termen lung pentru întreținerea centralelor, instruirea operatorilor acestora și reaprovizionarea cu combustibil. Acest tip de colaborare financiară și tehnică poate consolida și legăturile diplomatice.”Face parte din competiția marilor puteri în care ne aflăm acum”, spune Edwin Lyman, director pentru siguranța energiei nucleare la Union of Concerned Scientists din Washington. Liderii Rusiei „văd comerțul nuclear ca pe o modalitate de a consolida alianțele”.

Sarcina este facilitată de lipsa concurenței. Rusia a continuat să investească în producția de combustibil și tehnologie nucleară după prăbușirea Uniunii Sovietice, chiar și după ce industria s-a atrofiat în alte părți ale lumii.

Acesta este unul dintre motivele pentru care SUA și aliații lor europeni – care au luat în calcul sancțiuni împotriva companiilor nucleare rusești încă de la începutul războiului din Ucraina- nu au dat curs acestor propuneri.

Preocuparea este că oprirea propriilor industrii nucleare de la livrările rusești ar fi prea dureroasă din punct de vedere economic.Rosatom furnizează aproximativ o cincime din uraniul îmbogățit necesar pentru cele 92 de reactoare din SUA.

În Europa, utilitățile care generează energie pentru 100 de milioane de oameni se bazează pe această companie. Cifrele sunt incomplete și nu surprind afacerile cu țările sancționate, precum Iranul.

Membrii NATO, inclusiv Bulgaria, Republica Cehă, Ungaria și Slovacia, au continuat să cumpere combustibil Rosatom anul trecut, pe fondul rugăminților ucrainene de a opri comerțul după ce Rusia a deturnat cea mai mare centrală electrică din Europa.

„Rosatom primește miliarde de dolari în fiecare an din afacerile lor din străinătate”, spune Petro Kotin, președintele companiei nucleare Energoatom din Ucraina. „Banii pe care îi primesc finanțează războiul”.

Totuși, chiar și în Ucraina, nouă reactoare aflate încă sub controlul Kievului se bazează pe combustibil rusesc stocat. A fost nevoie de ani de planificare, cu ajutorul consilierilor americani, pentru a face trecerea la Westinghouse Electric, iar diversificarea completă nu va fi posibilă decât peste trei sau patru ani.

Ungaria oferă ajutor pentru două noi reactoare care au fost atribuite Rosatom fără licitație publică. Rusia acoperă 80% din costuri cu un împrumut de 10 miliarde de euro. Când construcția va fi finalizată,  va fi una dintre cele mai mari investiții străine din Europa de Est.

Ungaria se numără printre țările UE care se opun includerii combustibilului nuclear în sancțiunile impuse de blocul comunitar, în timp ce altnațiuni, precum Polonia, Germania și țările baltice, susțin această idee.

Șeful Rosatom, Alexei Lihacev, a declarat în această lună că societatea – care nu este împiedicată de regulile de neproliferare conduse de Departamentul de Energie al SUA –  poartă discuții cu aproximativ 10 țări cu privire la noi proiecte, iar trei sau patru sunt aproape de a semna acorduri interguvernamentale.

Africa de Sud, care a primit vizite ale unor înalți oficiali ruși în ultimele săptămâni, este un alt bun exemplu al dimensiunii strategice a comerțului atomic.