Inna. Blue situation…
Conducerea Colegiului Medicilor, acuzată că a ascuns efectele adverse ale vaccinării Covid
Un grup de medici a cerut, printr-o petiție, demisia președintelui Colegiului Medicilor din România, Daniel Coriu, pe care l-au acuzat că a ascuns populației efectele adverse cunoscute ale vaccinului Covid, promovat ca sigur și eficient. Totodată, președintelui CMR i s-a reproșat că a recomandat vaccinarea gravidelor, deși nu fuseseră făcute studii în acest sens.
Daniel Coriu, președintele Colegiului Medicilor din România a fost ținta unui atac extrem de dur al unui grup de doctori, care i-a cerut demisia pentru felul în care organizația profesională s-a poziționat în timpul pandemiei. Astfel, într-o petiție inițiată de dr. Geanina Hagima și dr. Anca Nițulescu, președintelui CMR i se reproșează că a promovat vaccinurile Covid ca ”sigure și eficiente”, deși acestea se aflau în faza de studiu clinic.
”Personalul medical, care a avut acces la informaţii, avea obligaţia de a informa pacienţii complet și corect despre faptul că în prospectul vaccinului Comirnaty se menționează clar faptul că nu s-au studiat interacțiunile cu alte medicamente, deși ați recomandat vaccinul ca sigur inclusiv bolnavilor cronici, care au o medicație permanent. Aţi acceptat să participaţi, ca actori principali, la o campanie de vaccinare agresivă, care prezintă în mod părtinitor informaţii incomplete despre presupusele beneficii ale acestor seruri, riscurile fiind întotdeauna minimalizate, declarate rare și lipsite de gravitate, lucru contrazis chiar de informaţiile prezente în prospectul vaccinului”, se menționează în petiția pentru demisia președintelui Colegiului Medicilor din România. Semnatarii petiției mai arată că, în documentul FDA Safety Surveillance of Covid-19 Vaccines: DRAFT Working list of possible adverse event outcomes, sunt menţionate mai mult de 25 de efecte adverse grave, iar lista este urmată de menţiunea: “este posibil ca acestea să nu fie toate efectele secundare posibile ale vaccinului; pot apărea efecte adverse grave și neașteptate”.
Sigur și eficient
Conducerea CMR este acuzată că a prezentat ca ”sigur și eficient” un ser în care sunt prezenți doi excipienți care nu au mai fost folosiți niciodată și pentru care nu există date de siguranță (ALC-0315 și ALC-0159) și că, deși deși gravidele și mamele care alăptează au fost excluse din studiu, Ministerul Sănătăţii și Societatea Română de Obstetrică-ginecologie au afirmat că pot fi vaccinate și aceste categorii de persoane. ”Aţi afirmat pe toate canalele că vaccinarea este singura cale de ieșire din pandemie, când în prospect scrie clar că nu se cunoaște impactul vaccinării asupra răspândirii virusului SARS-CoV-2 în comunitate. Aţi recomandat vaccinarea persoanelor care au trecut prin boală, în ciuda faptului că există persoane care prezintă anticorpi protectori la limita superioară după un an de la trecerea prin boală și nu se cunoaște interferența cu anticorpii dobândiți prin vaccinare”, se mai precizează în petiție.
Conflict de interese
Semnatarii petiției mai acuză atitudinea constantă a Colegiului Medicilor de respingere a posibilităţilor terapeutice ieftine și eficiente aplicate cu succes atât de medici români, cât și de medici străini. Aceștia au subliniat că există mai multe scheme care funcţionează (atât preventiv cât și curativ), scheme care au fost folosite pe loturi mari de pacienţi, deci exista experienţa clinică doveditoare. ”Direcţionarea constantă a populaţiei numai spre vaccinarea cu vaccinurile experimentale, care au produs deja nenumărate și grave reacţii adverse, poate fi determinată numai de interese de natură financiară și demonstrează că se dorește să avem o populaţie vaccinată, nu o populaţie sănătoasă. Această atitudine poate fi pusă în legătură cu gravul conflict de interese în care se află peste 3.500 de medici români și asociații de medici din România, sponsorizaţi substanţial de firmele producătoare de vaccinuri și cointeresaţi material în alte moduri, conform informaţiilor publice existente”, se mai precizează în petiția medicilor români.
Polițiștii, în stare de șoc. Salariul de funcție, la nivelul salariului minim pe economie
După marea majorarea a salariilor anunțată de Guvern, polițiștii s-au trezit că salariile de funcție sunt aproape cât salariul minim pe economie. Pe net, creșterea a fost între 200 și maximum 400 de lei, care nu acoperă nici inflația. Fluturașii cu salariile de pe luna ianuarie au provocat un val uriaș de nemulțumire în rândul angajaților MAI, astfel că mulți dintre aceștia sunt deciși să demisioneze.
Salariul real al unui polițist, aflat la începutul carierei, este absolut umilitor. Acesta a ajuns să ia ”imensa” sumă de 2.600 de lei, la care se adaugă norma de hrană și, în unele cazuri, banii de chirie, care nu acoperă nici un sfert din valoarea reală a acesteia. Majorările salariale acordate de Guvern de la 1 ianuarie 2023 au adus, pentru polițiști, o creștere netă a veniturilor între 200 de lei și 400 de lei, bani care nu acoperă nici inflația, atrag atenția sindicaliștii din MAI.
”Majorarea a fost de 10% la salariul de funcție aflat în plată, în condițiile în care salariul brut era aproape cât cel minim pe economie. Deja polițiștii au început să-și pună problema că mai bine se duc la supermarketuri sau la magazinele de bricolaj, unde iau 4.000 de lei fără bătăi de cap, fără umilințe, fără riscuri, fără renunțare la viață personală, la sărbători, sâmbete, duminici și fără incompatibilități și interdicții. Unii au spus că mai bine se apucă de Uber, cu mașina lor, unde câștigă lejer 4.000 de lei. Nemulțumirea și frustrarea sunt foarte mari printre polițiști. Nu se mai poate așa”, ne-a declarat Vasile Zelca, președintele Sindicatului Național al Polițiștilor și Personalului Contractual (SNPPC). La acest moment, singurul avantaj al polițiștilor rămâne că ar ieși mai devreme la pensie, însă și acesta este cu un mare semn de întrebare, având în vedere intenția decidenților politici de a majora vârsta de pensionare în MAI. Sindicaliștii spun că trebuie să ne așteptăm la un val de demisii, care vor provoca un deficit de personal fără precedent în sistemul de ordine public.
Sursa externă
Diferența la salariu între un polițist debutant și un polițist cu o vechime de 5 ani este de până în 100 de lei. Abia la o vechime de peste 10 ani se văd mai bine diferențele la salarii, susțin reprezentanții SNPPC. ”Cred că Guvernul va fi nevoit să majoreze contingentul de muncitori străini din lumea a treia, ca să-i angajeze în Poliție, că ălora, dacă le dau 500 de euro, îți și ară de banii ăia. Vom ajunge să nu se mai prezinte nimeni la examenele la școlile de Poliție. Anul ăsta s-a intrat și cu 5 și ceva și 6, ceea ce este inadmisibil și arată nivelul la care s-a ajuns. Acum avem informații că Ministerul Afacerilor Interne vrea să angajeze vreo 7.000 de angajați din sursă externă. Aceștia vor fi folosiți la intervenții în zona ordinelor de protecție, cu brățările electronice, pentru că trebuie implementat sistemul. Le-am spus că în acest domeniu este nevoie de polițiști cu experiență, pentru că sunt spețe complexe”, ne-a mai precizat Vasile Zelca, președintele SNPPC.
Moare Ordinea Publică
Sindicaliștii de la SNPPC au transmis Guvernului că aceste creșteri mizere ale salariilor din MAI nu acoperă majorările prețurilor produselor principale de consum și ale facturilor lunare la utilități, facturi care s-au dublat, dacă ne referim doar la energie/gaze. ”Să primești, ca tânăr polițist, un salariu de funcție, de 3.491 lei brut, în condițiile în care salariul minim brut pe economie este 3.000 lei, iar în construcții – 4.000, este un adevărat șoc! Dacă adăugăm și faptul că sistemul defectuos i-a trimis pe majoritatea să lucreze în alte județe decât cele de domiciliu, aceștia fiind nevoiți să suporte din propriul buzunar diferența dintre prețul chiriei plătite real – între 1.000-2.000 lei, în funcție de piața locală – și decontul primit de la stat, de numai 389 lei, coliva Ordinii Publice din România este aproape gata”, se arată într-un comunicat al Sindicatului Național al Polițiștilor și Personalului Contractual.
Dezvăluiri cu ecou în lumea întreagă, după o investigație jurnalistică de proporții. „Echipa Jorge”, demascată! Ce detalii ies la lumină
O investigație internațională, la care au luat parte peste 100 de jurnaliști, soate la iveală detalii bombă. Ce s-a aflat despre „Team Jorge” („Echipa Jorge”)?
O echipă de israelieni şi-a oferit serviciile pentru a manipula peste 30 de scrutine în întreaga lume, folosind ca metode hacking-ul, sabotajul şi dezinformarea automatizată pe reţelele sociale, indică o investigaţie internaţională la care au participat peste 100 de jurnalişti, relatează The Guardian şi Le Monde, conform stiripesurse.ro.
Sursa citată dezvăluie că se vorbește despre o vastă activitate de dezinformare pe care ar desfăşura-o o firmă israeliană. În fruntea unității se află Tal Hanan, un fost agent al forţelor speciale israeliene în vârstă de 50 de ani, care în prezent lucrează în domeniul privat sub pseudonimul „Jorge”. Investigaţiile jurnaliştilor par să contureze faptul că de peste două decenii el a lucrat pe ascuns şi s-ar fi implicat în alegerile din diferite ţări.
Cum au fost demascați
Hanan şi unitatea sa, despre care s-a aflat că folosește numele de cod „Team Jorge”, au fost demascaţi prin intermediul unor operaţiuni sub acoperire şi a unor documente care au fost dezvăluite unui consorţiu internaţional format din 100 de jurnalişti, conform sursei menționate. Acest consorțiu jurnalistic a inclus reporteri de la 30 de instituţii media prestigioase, printre care „Le Monde”, „The Guardian”, „Der Spiegel” şi „El País”.
Despre agenţia israeliană despre care se vorbește că ar fi specializată în dezinformare s-a mai aflat că îşi vinde serviciile în întreaga lume. Jurnaliştii de investigaţie au reuşit să se întâlnească cu un responsabil al acestei companii israeliene, cunoscute sub numele de „Team Jorge”. Care le-a spus că poate crea automat conturi online false, poate genera automat conţinut pe reţelele sociale sau poate sparge e-mailuri sau conturi Telegram, cu scopul de a influenţa campaniile electorale.
Pachet software sofisticat – Aims
Mai mult, investigaţia scoate la lumină detalii despre modul în care dezinformarea este folosită ca armă de Team Jorge, care gestionează un serviciu privat ce se oferă să interfereze pe ascuns în alegeri fără să lase urme. Dezvăluirile din această anchetă jurnalistică de amploare nu se opresc, însă, aici. Hanan le-a spus reporterilor sub acoperire că serviciile sale sunt disponibile pentru agenţiile de informaţii, campaniile politice şi companiile private care doresc să manipuleze în secret opinia publică. Acesta a mai declarat că a avut contracte în Africa, America de Sud şi Centrală, SUA şi Europa.
Unul dintre serviciile cheie ale echipei Jorge este un pachet software sofisticat, Advanced Impact Media Solutions, sau Aims, care controlează mii de profiluri false pe Twitter, LinkedIn, Facebook, Telegram, Gmail, Instagram şi YouTube, conform sursei citate.
ȘEFA MARE! Pe EA a servit-o PAUL, OSPĂTARUL lui BODE!
20 de oameni! Doar atâția invitați au participat, în persoană, la cel mai scurt bilanț anual consemnat vreodată la nivelul unui Inspectorat General din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.
”Pomana” de la Inspectoratul General pentru Imigrări, transmisă live în on-line în teritoriu, venind la doar câteva zeci de ore după deschiderea unei noi anchete care îl vizează pe chestorul Marius Florin Mihăilă. Cel care a insistat ca ”să îl vadă lumea” la ultimul său bilanț în calitate de inspector general al Inspectoratului General pentru Imigrări. Astfel că fostul coleg de bancă al sindicalisto–pălincarului care a ajuns ministru de Interne după ce și-a terminat studiile la 37 de ani a bătut cu pumnul în masă că vrea o ”paranghelie” de bilanț așa cum nu a mai fost niciodată la IGI. Și cu ”Protocolul” de rigoare, bineînțeles…
Astfel că zeci de cadre ale IGI și invitați au venit din teritoriu în Capitală încă din seara zilei de joi, 9 februarie, știind că a doua zi dis de dimineață trebuie să participe la ședința de bilanț anual al IGI. Numai că dezvăluirile ”live” din ”NAȚIONAL” au dus la suspendarea de îndată a Bilanțului de vineri, 10 februarie. Și chiar dacă acesta a fost reprogramat pentru marți, 14 februarie, cineva tot trebuie să plătească pentru tot ”deranjul” convocării nestatutare a primei ședințe de bilanț… Deplasări… Hoteluri… Protocol…
Lista celor 11…
Într-o ultimă încercare a ”bodiștilor” de a pune ”batista pe țambalul” IGI, ședința de bilanț a fost una pe repede înainte. S-a cântat imnul, s-au pomenit câteva ”realizări”, puțin ”bla-bla” și gata…
Totuși, dacă lista ”realizărilor” a fost una pur și simplu insignifiantă, poate că mult mai de bun simț- iar în unele cazuri chiar penal! – ar fi fost ca la acest ”fake bilanț” să se ia în discuție și să se analizeze ”lista celor 11” neajunsuri! Așa după cum urmează… Analiza activității pe 2022 trebuind să cuprindă neapărat și prioritățile pe anul 2023…
1. Instabilitatea pe funcții de conducere la nivel central și teritorial datorită neorganizării concursurilor. (- cu toate că ministrul Lucian Bode, la investirea sa oficială în fruntea Ministerului Afacerilor Interne a promis organizarea de concursuri și stabilitatea pe funcții – în termen legal, ceea ce a condus la un management defectuos din partea ofițerilor vremelnici pe aceste funcții.
2. Trecerea în rezervă a ofițerilor cu experiență, inclusiv cu funcții de conducere datorită presiunilor și abuzurilor grosolane ale actualei conduceri.
3. Neorganizarea concursurilor pentru funcțiile vacante, ceea ce a condus la neacoperirea deficitului de personal cauzând neîndeplinirea atribuțiilor și a sarcinilor de serviciu.
4. Nemulțumirile în rândurile cetățenilor străini privind întârzierea obținerii documentelor legale pentru șederea pe teritoriul țării.
5. Nemulțumirile agenților economici față de prestația serviciilor de proastă calitate a șefilor întregului personal din Inspectoratul General pentru Imigrări
6. Nemulțumirea tuturor cetățenilor care se prezintă în audiență la conducerea Inspectoratului General pentru Imigrări întrucât nu sunt rezolvate solicitările în domeniu de specialitate , datorită incompetenței crase a actualei conduceri.
7. Absorbția deficitară a fondurilor europene și a celor de la bugetul statului, ceea ce a condus la neextinderea actualei capacități de cazare ( deși au fost fonduri care trebuiau cheltuite până la sfârșitul anului 2022, nu s-a reușit nici măcar construirea celui de al 7-lea centru de azil din Dâmbovița).
8. Neglijența conducerii instituției în rezolvarea tuturor solicitărilor structurilor teritoriale ale Inspectoratului General pentru Imigrări (lipsa dotărilor, lipsa acută a personalului, lipsa spațiilor de lucru cu publicul,lipsa spațiilor de birouri, condițiile insalubre în care își desfășoară activitatea personalul).
9. Combaterea deficitară a migrației ilegale pe teritoriul țării datorită personalului insuficient și fără experiență în acest domeniu
10. Neglijența gestionării migrației legale care devine ilegală din motive neimputabile cetățenilor străini, în cea mai mare parte.
11. Necunoașterea problematicii cetățenilor terți de pe teritoriul țării datorită managementului dezastruos și lipsei de cunoaștere a problematicii în domeniul migrație, azil și integrare.
Cu toate aceste neajunsuri care conduc practic la pierderea a chiar identității Inspectoratului General pentru Imigrări, ministrul Bode i-a propus pe ”siamezii” Mihăilă și Crețu de la conducerea IGI la sporuri de lucrări de excepție pe o perioadă de 6 luni ( ianuarie – iunie), în cuantum de 50%…
Clubul EXCELSIOR, mutat la Parchetul General
Iar cea mai bună dovadă a ”capacității manageriale” a actualei conduceri este tocmai ”Bilanțul fără protocol” de la sediul Ministerului Afacerilor Interne… Și asta pentru că personalul de deservire de la Club Excelsior – mai puțin cel care îl deservește personal pe Lucian Bode, ce este drept! – a fost trimis în misiune operativă la… sediul Parchetului General! Acolo unde a avut loc și ședința de bilanț a activității pe anul 2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Și oare chiar să nu fi avut cea mai înaltă structură penală din România, Parchetul General condus de procurorul general Gabriela Scutea, niște fonduri disponibile pentru a își plăti ”protocolul”…? Dar nu, uite că procurorul general Gabriela Scutea, cea căreia tocmai ce îi expiră mandatul și s-a înscris la concurs pentru încă un mandat de alți 3 ani nu a avut – sau mai degrabă nu a vrut! – să aloce fonduri pentru protocolul de la ședința de bilanț a Parchetului General!
Astfel că, mare curtezan, ministrul Lucian Bode s-a oferit să asigure el… Drept urmare, galantul sponsor Bode a trimis întreg personalul de la Clubul Excelsior, al Ministerului Afacerilor Interne, în frunte cu chiar celebrul ”șef de Serviciu” Paul, să o servească personal pe Gabriela Scutea. Și să se pună astfel bine cu ea…
ULTIMA ORĂ! PLAN NEBUN LA MAI! PE 24 FEBRUARIE, MIHĂILĂ TRECE PE 3! ȘI REVINE PE 1! ÎN ACEEAȘI ZI! CREȚU RĂMÂNE PE 2! ȘMECHERIE JURIDICĂ! NOU DOSAR PENAL!
Atât de mare este dependența ministrului Bode de consăteanul Mihăilă – de fapt teama ca acesta să nu îl tragă după el! – încât cei doi au recurs la o ”șmecherie juridică” care chiar nu are cum să nu se lase cu un nou dosar penal. Astfel că, pe data de 24 februarie, nemaiputând fi beneficiarul unei noi ”dispense” pentru a rămâne inspector general, chestorul Marius Florin Mihăilă va fi împuternicit… numărul 3 în cadrul IGI! Iar dacă adjunctul Crețu rămâne pe aceeași poziție secundă, în schimb, în aceeași zi, chestorul Mihăilă, de-abia numit director adjunct pe a treia poziție în organigrama de conducere a IGI; va fi împuternicit la comanda IGI! Adică va fi trecut pe locul 3, dar va rămâne tot numărul 1! Totul sub pretextul rămânerii sale în fruntea IGI, până la organizarea unui concurs… Sau până ce DNA îi va lua ”cu autobuzul”, dacă secretarul de stat Bogdan Despescu nu taie la timp acest ”nod gordian”. Pentru că în ministru chiar nu mai avem nicio speranță, cel puțin atâta vreme cât chiar el este liderul de facto al ”LOTULUI BODE”!
Și doar așa, să se știe că se știe, în timp ce ospătarii ”șefului” Paul îi servesc pe procurori și mai ales pe Gabriela Scutea, ci nu cadrele ministerului la care totuși sunt angajați, de un an de zile, mașina de serviciu a inspectorului general Marius Florin Mihăilă, cea cu numărul de înmatriculare B-108- FKF, merge la popota-cantină a MAI dimineața și la prânz, ca să îi aducă mâncarea caldă… 3 kilometri dus… 3 kilometri întors… Zi de zi… Oare ce o fi scris șoferul în foaia de parcurs…?
Strategia OPEC+ pentru 2023, propteaua inflației?
După ce a redus producția, declanșând un atac politic din partea Washingtonului, cartelul petrolier OPEC+, condus de Arabia Saudită și Rusia, joacă un plan de noroc în acest an: dacă își greșește calculele cererii și ofertei, riscă să provoace prețuri mai mari la energie într-o lume care încă se luptă cu o inflație ridicată.
Prețurile țițeiului Brent, referința globală, și-au revenit deja de la minimele din decembrie. După ce Rusia a anunțat săptămâna trecută că își reduce producția de petrol cu 5% – sau aproximativ 500.000 de barili pe zi – ca răspuns la sancțiunile occidentale, cotațiile au crescut la peste 85 de dolari pe baril.
Ca o măsură imediată, OPEC+ a decis să nu completeze reducerea din Rusia. Dacă consecința acestei abordări va duce prețurile petrolului în creștere în acest an, poate până la la 100 de dolari pe baril, este un rezultat de care grupul pare să fie mulțumit.
Prioritatea, în special în Arabia Saudită, este de a proteja veniturile din petrol. Asta înseamnă să pui regatul pe primul loc, iar restul pe locul doi.
Strategia contează și dincolo de piața petrolului. Dacă cartelul rămâne în urma curbei cererii, ar putea însemna prețuri la energie mai mari decât se aștepta, punând pe picior greșit băncile centrale care luptă împotriva inflației. Acest lucru, la rândul său, ar putea însemna rate ale dobânzii mai mari și repercusiuni asupra a tot ceea ce se întâmplă în lumea financiară, de la obligațiuni, la acțiuni și imobiliare.
Oare OPEC+ va rămâne cu adevărat în așteptare pentru tot anul? Deocamdată, oficialilor le este ușor să spună că vor menține producția la același nivel în următoarele luni.
Țițeiul Brent la 85 de dolari pe baril nu a declanșat nicio plângere din partea națiunilor consumatoare. Dar presiunea asupra grupului s-ar intensifica dacă prețul petrolului ar urca peste 90 de dolari pe baril. Încă 10% în plus, ceea ce ar duce Brent-ul aproape de 100 de dolari, ar declanșa alarma în SUA și Europa.
În privat, oficialii OPEC+ recunosc că economia globală este într-o formă mai bună decât în urmă cu patru luni, când au redus producția în fața unei scăderi anticipate a cererii. Fondul Monetar Internațional preconizează acum o expansiune de 2,9% în acest an, față de o prognoză de 2,7% în octombrie.
Dar piața petrolului este imprevizibilă – sau mai degrabă mânată de interese. Chiar și după reducerea producției rusești, este probabil ca stocurile să crească în următoarele câteva luni, înainte ca tendința să se inverseze în a doua jumătate a anului.
Următoarea reuniune ministerială OPEC+ este programată pentru începutul lunii iunie. Va avea cartelul suficiente date până atunci pentru a crește producția dacă prețurile petrolului vor continua să urce?
Deocamdată, oficialii petroliști regionali din Orientul Mijlociu ar dori să aștepte cel puțin până în trimestrul al treilea înainte de a acționa. Asta înseamnă că orice cantitate ar ajunge abia la sfârșitul anului. Alții exclud orice majorare a producției în 2023. O strategie ce implică riscuri inflaționiste.
NATO vs BRICS, Armaghedonul nuclear!
Omenirea a ajuns în punctul în care nu mai vrea să țină cont de nimic – negocieri, diplomație, reținere, toate acestea sunt înlocuite azi cu amenințări, lovituri militare, sabotaje, pregătiri de război. Pare că se vorbește acum mai mult despre război decât în anii ’30, premergători celei de-a doua conflagrații. Chiar se vrea lucrul ăsta? A ajuns industria de armament să dicteze politica și direcția spre care trebuie să se îndrepte lumea? Oricât de tentați am fi să răspundem „Nu, imposibil!”, realitatea face KO orice argument am aduce în favoarea păcii.
Și când vorbim de realitate, să nu privim doar spre mini-bătălia din Ucraina, acolo unde s-a iscat gâlceava între slavi.
În lume se pregătește cel mai teribil anunț (pentru Occident), dar vuvuzelele A3 (și mai ales generăloii școliți pe vremea lui Dej și plimbați ca ursul de la o televiziune la alta) nu suflă o vorbă despre asta. BRICS e pe punctul de a deveni (și) o alianță militară!
Lăsați deoparte soarta Bahmutului (se ocupă Radu Tudor de asta) și citiți în Național ce fac zilele acestea Putin și aliații săi, manevre despre care la tv din România nu se suflă o vorbă!
„Mosi”, mai mult decât un antrenament militar
BRICS (Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud) este coșmarul sistemului tripolar care conduce economia mondială, alcătuit din Statelor Unite, Europa și Japonia.
Ce înseamnă BRICS în doar 4 puncte?
- 27% din suprafața Pământului (40 mil. de kilometri pătrați) și resurse naturale abundente;
- 40% din populația lumii și forță de muncă tânără din abundență;
- 25% din PIB-ul mondial este produs de cele cinci state membre;
- 50% din piața comerțului global.
Până deunăzi, se știa că BRICS nu are decât intenții economice, dar la 23 iunie 2022, cu ocazia ultimului summit, la care a participat și Vladimir Putin, liderul Chinei, Xi Jinping, a atacat: „Unele țări caută securitate absolută prin extinderea alianțelor militare și practică încrederea în sine pe scară largă, ignorând drepturile și interesele altor state. Dacă acest impuls periculos continuă, lumea va deveni și mai neliniștită și instabilă”. Beijingul a transmis un mesaj NATO, doar că „atlantiștii” i-au răspuns înapoi printr-o mutare și mai provocatoare: au invitat Suedia și Finlanda să li se alăture!
În aceste zile, Africa de Sud găzduiește un super-exercițiu militar, cu participarea Chinei și a Rusiei. Mosi („Fum”, în dialectul tswana, una dintre cele 11 limbi oficiale ale Africii de Sud) coincide cu sărbătorile Zilei Forțelor Armate din Africa de Sud, care vor avea loc în Golful Richards. Moscova a trimis în zonă o fregată și alte nave de luptă, China participă cu avioane de luptă și distrugătoare, ca să trecem în revistă, pe scurt, câteva dintre „elementele” care iau parte la acest exercițiu militar.
Pe segmentul diplomatic, Serghei Lavrov tocmai a încheiat un adevărat tur de forță în Africa, iar la sosirea la Cape Town a concluzionat: „Am făcut schimb de note cu privire la soluționarea conflictelor existente pe continentul african, inclusiv regiunea Marilor Lacuri, Republica Centrafricană, Sudanul de Sud, Mali și nordul Mozambicului. Comunitatea internațională trebuie să sprijine modalitățile de soluționare alese chiar de țările africane, inclusiv în cadrul Uniunii Africane și al organizațiilor sale regionale”.
Iranul bate la ușă: ce oferă Teheranul
Iranul nu face parte din BRICS, dar își dorește cu ardoare să fie primit. Surse din intelligence-ul militar american dezvăluie că liderii de la Teheran încearcă zilele acestea să convingă Beijingul că merită să fie primiți în această alianță.
Concret, spun americanii, conducerea Iranului s-a deplasat în China și, la discuțiile cu Xi Jinping, a pus pe masă o ofertă de nerefuzat: acces la tehnologia UAV (drone iraniene)! Testate de ruși în Ucraina, dronele iraniene s-au dovedit eficiente, iar Teheranul e gata să împărtășească partenerilor chinezi și ruși „know-how-ul”. Iran a semnat deja un acord cu Rusia pentru co-producția a 6.000 de UAV-uri de înaltă tehnologie, drone care nu vor fi folosite doar pentru războiul din Ucraina; perșii se pregătesc să facă față unei potențiale ofensive militare americano-israeliene, despre care se tot vorbește.
Accelerarea orientării pro-Est a politicii externe iraniene a fost dezvoltată în cercul apropiat al consilierilor liderului suprem Ayatollahul Ali Khameini.
Forța militară a BRICS
În momentul în care BRICS va face publică trecerea spre o alianță militară, am avea cel mai puternic bloc de pe glob.
BRICS deține cele mai multe arme nucleare (Rusia, China și India), peste cele patru state din NATO care au bomba atomică (SUA, Marea Britanie, Franța și Israel, cu un arsenal combinat de aproximativ 6.155 de focoase). Ca să avem o imagine clară a arsenalului de care vorbim – numai Federația Rusă singură are mai multe focoase nucleare decât întregul NATO!
Dar BRICS înseamnă mai mult de atât și nu vorbim neapărat de putere militară. În fond, și forța economică este o armă, nu-i așa? De exemplu, India este vitală pentru producția și ingineria medicamentelor, Rusia – pentru exporturile din energie (petrol, gaze, cărbune, uraniu), China – pentru o cantitate semnificativă de producție occidentală, Brazilia și Africa de Sud – pentru uleiuri și minereuri.
Gucci în declin? Cine a tras în jos afacerile gigantului luxului
Kering a raportat o scădere cu 7% a vânzărilor în trimestrul al patrulea, deoarece restricțiile de sănătate legate de Covid-19 din China au afectat foarte mult marca sa emblematică Gucci.
Vânzările Gucci au scăzut cu 11% pe o bază comparabilă în această perioadă: închiderea magazinelor din cauza politicii „zero Covid” a Beijingului a lovit puternic rețeaua de distribuție a companiei.
Pe lângă dificultățile cu care se confruntă în China – cea mai mare piață a luxului – brandul s-a confruntat cu o încetinire accentuată în ultimii ani. Directorul său de creație, Alessandro Michele, a părăsit brusc casa în noiembrie, după șapte ani în funcție, în urma unor tensiuni cu conducerea Kering. Sabato De Sarno are sarcina de a da un nou impuls afacerilor.
Misiune dificilă: Gucci, principalul centru de profit al grupului francez Kering, a înregistrat o creștere a vânzărilor în termeni comparabili de doar 1% pentru întregul an 2022, comparativ cu creșteri de două cifre pentru alte mărci sub umbrelă, precum Yves Saint Laurent (+23%) și Bottega Veneta (+11%).
Profitul său operațional curent a stagnat la 3,73 miliarde de euro, în timp ce cel al Yves Saint Laurent a urcat cu 43%, la peste 1 miliard de euro.Performanța Gucci în 2022 nu se ridică la nivelul așteptărilor noastre, a declarat pentru AFP directorul financiar Jean-Marc Duplaix.
Sabato De Sarno urmează să își prezinte prima colecție la în septembrie, ceea ce îi determină pe unii analiști să spună că va mai trece ceva timp până când va reuși să aducă brandul pe linia de plutire. „O lansare care lasă încă semne de întrebare cu privire la cât timp și cât de mult va fi nevoie pentru a avea o influență pozitivă la Gucci”, au subliniat economiștii de la JP Morgan.
Rivalul LVMH, care deține, printre altele, Dior, Louis Vuitton, Sephora și Hennessy, a raportat luna trecută o creștere organică de 9% în trimestrul al patrulea, după un plus de 20% în trimestrul anterior, frânată și de restricțiile sanitare din China.
Pentru 2023, Kering se așteaptă la o „traiectorie de creștere profitabilă”, în ciuda persistenței incertitudinilor economice și geopolitice pe termen scurt. Vizează generarea unui flux de numerar ridicat și o rentabilitate puternică a capitalului angajat.
Eleganță și rafinament: noul mega-iaht proiectat de Giorgio Armani
În liniile sale elegante, silueta sculpturală și materialele rafinate, Admiral este un produs Giorgio Armani prin excelență.
În loc de îmbrăcăminte și accesorii fashion, celebrul designer italian și-a transpus expertiza pe un mega-iaht de 72 de metri, comandat de un cumpărător privat. Armani a făcut echipă cu The Italian Sea Group, cel mai mare constructor de nave din Italia, pentru a duce la bun sfârșit acest proiect.
Nava, care urmează să fie livrată la începutul anului viitor, a fost prezentată recent în cadrul unui eveniment organizat la Marina di Carrara din Toscana. Peste 650 de invitați, inclusiv armatori, brokeri, VIP-uri și presa internațională, s-au adunat pentru a marca această ocazie.
Subliniind modul în care iahtul este o extensie a etosului său de design stabilit de mult timp, Armani a invitat, de asemenea, oaspeții la o prezentare exclusivă a colecțiilor sale de îmbrăcăminte pentru primăvara/vara 2023.
Aceeași abordare abilă este observată în interioarele noului iaht, care includ materiale rafinate, cum ar fi marmura Carrara și finisaje lucrate manual. O piscină și o zonă de lounge completează interioarele luxoase.
„Marea și designul sunt două dintre cele mai mari pasiuni ale mele”, a declarat Giorgio Armani pentru The National. „Cu Admiral, mi-am extins ideea de mobilier și decor la lumea nautică, în care – la fel ca în modă – estetica și funcționalitatea se îmbină într-un stil natural și elegant”.
Pentru Giovanni Costantino, fondator și director executiv al The Italian Sea Group, “Armani este sinonim cu eleganța și sofisticarea atemporală, iar acest nou iaht este proiectat pentru a fi poziționat ca un punct de referință”. Compania a produs 148 de iahturi de la lansarea sa în 1966.
De ce Franța nu conduce răspunsul european la războiul din Ucraina
Atitudinea lui Emmanuel Macron față de efortul de război al Ucrainei s-a dovedit în mod frecvent insesizabilă pentru aliații care se întreabă de ce Franța își vede de treabă prin urmărirea dialogului cu Vladimir Putin și prin promovarea necesității unor „garanții de securitate” pentru Moscova.
În timp ce cancelarul german Olaf Scholz a suferit critici dureroase din cauza ritmului lent al deciziei sale de a trimite tancuri Leopard 2 în Ucraina, contribuția Parisului la efortul general de război a fost substanțial mai mică, atât în termeni absoluți, cât și ca procent din produsul intern brut, decât cea a Berlinului, potrivit unui clasament al Institutului Kiel pentru Economie Mondială.
Chiar și ținând cont de promisiunea mai recentă a lui Macron de a livra obuziere Caesar și, împreună cu Italia, un sistem de apărare aeriană MAMBA, efortul global de sprijin al Franței este probabil să rămână mult sub cel al celor mai mari ajutoare în 2023, relatează Politico. Până în noiembrie, Polonia a promis un ajutor de peste 3 miliarde de euro, în timp ce Regatul Unit a oferit peste 7 miliarde de euro. Franța, în schimb, a oferit 1,4 miliarde de euro – plasând țara mult sub aliații occidentali în ceea ce privește procentul din PIB.
Unii oficiali susțin că Franța are alte responsabilități de securitate, și anume apărarea flancului sudic al Europei, și trebuie să păstreze o anumită capacitate. Trimiterea tancurilor Leclerc în Ucraina nu ar avea sens, deoarece acestea nu mai sunt în producție și nu ar putea fi ușor de înlocuit.Dar atunci când sunt întrebați dacă Franța chiar ajută Ucraina, aceiași oficiali au tendința de a ridica din umeri.
Pentru François Heisbourg, consilier principal la Institutul Internațional pentru Studii Strategice, abordarea în zig-zag a lui Macron în ceea ce privește efortul de război reprezintă o oportunitate ratată nu doar în ceea ce privește puterea dură – ci și în ceea ce privește ambiția mai mare de a se poziționa ca un lider european în linia fostului președinte François Mitterrand sau a fostului cancelar german Helmut Kohl.”2022 a fost un an al șanselor ratate”, a subliniat Heisbourg. Macron „a petrecut 15 zile spunând tuturor celor care au vrut să asculte că Rusia are nevoie de garanții de securitate, ca și cum Rusia nu ar fi fost suficient de matură să le ceară singură”.
Ironia este că, din punct de vedere geopolitic, Parisul a avut rareori o șansă mai bună de a conduce Europa.
Marea Britanie a părăsit Uniunea Europeană, eliminând o contrapondere liberală majoră la etatismul Franței. Olaf Scholz, din Germania, a fost blocat de politica de coaliție și de impactul pariului eșuat al Berlinului pe energia rusă. Franța, în schimb, s-a bucurat de un guvern stabil și de avantajele unei relative independențe energetice, datorită adoptării timpurii a energiei nucleare. A fost și cel mai vocal susținător al unui răspuns ferm al UE la Legea privind reducerea inflației a președintelui american Joe Biden.
Cu toate acestea, cel mai mare eșec al lui Macron este că nu și-a poziționat țara ca un garant al securității Europei – așa cum ar trebui să fie.
În discursul său de Anul Nou adresat francezilor, el le-a promis ucrainenilor ajutor până la “victorie” – făcând trecerea retorică de la „Rusia nu poate câștiga războiul”.Macron mai are încă trei ani de mandat, timp suficient pentru a dubla interesul său nou-descoperit pentru „victoria” ucraineană.
Dar cu protestele de stradă privind reformele planificate ale pensiilor care îi urmăresc acum președinția acasă, oportunitatea de aur se estompează.
Corporații verzi. Lumea finanțelor, invadată de militanții climatici
În 2017, Eugenie Mathieu era strateg senior de campanie la Greenpeace în New York, încercând să oprească tăierea pădurilor străvechi pentru a face hârtie igienică. Un an mai târziu, ea se întorcea în orașul său natal, Londra, ajutând la conducerea unui fond de investiții la administratorul de active Aviva Investors.
Pe măsură ce crește concurența pentru „experți” în afaceri ecologice, firmele financiare recrutează personal de la grupuri non-profit de mediu într-un ritm – și la un preț – pe care veteranii din industrie îl consideră surprinzător.
Unii activiști eco își trădează foștii angajatori, notează AP: Mark Campanale, fondator al think-tank-ului Carbon Tracker Initiative, spune că cel puțin 10% din cei aproximativ 50 de angajați ai săi au plecat la bănci sau la administratori de fonduri în ultimele 12 luni, câțiva dintre ei cu salarii „cu mult peste șase cifre”, iar unul cu 400.000 de lire sterline.
Acesta nu este doar un fenomen european. În SUA, gigantul BlackRock, care administrează active, a angajat în 2021 un expert în „știința climei” de la World Wildlife Fund și directorul de strategie de la organizația non-profit Rocky Mountain Institute pentru energie curată.
Dar cât contează trecerea militanților pentru combaterea schimbărilor climatice în sectorul financiar?ONG-ul ShareAction, care a îndemnat băncile centrale europene să nu mai finanțeze proiecte energetice, susține că are acum aliați răspândiți în marile companii, autoritățile de reglementare și departamentele guvernamentale pe care speră să le influențeze.
Este limpedă că, pe măsură ce schimbările climatice devin o preocupare tot mai presantă, piața pentru persoanele care știu cum să se descurce cu amprenta de carbon este în creștere. LinkedIn a raportat luna trecută că funcția de „manager de sustenabilitate” este a doua cu cea mai rapidă creștere în Marea Britanie. Iar la nivel global, cererea de talente și competențe ecologice a depășit oferta.
Setea este aprigă în domeniul financiar din cauza interesului tot mai mare al investitorilor pentru problemele de mediu, plus o puzderie de noi reguli pentru a combate greenwashing-ul și riscul climatic.
Chiar și firmele de capital privat – multe dintre acestea au fost lente în a face din schimbările climatice o prioritate – se interesează mai mult de specialiștii în sustenabilitate.
Brigada 38. Singurul aliat al lui Putin desfășoară exerciții militare la granița UE
În vestul Belarusului, unicul aliat al Rusiei în conflictul cu Ucraina, soldații se antrenează, „pregătiți” pentru orice, la câțiva kilometri de granița cu Uniunea Europeană.
Dacă președintele Alexandr Lukașenko – conduce cu o mână de fier țara din 1994 – a declarat în repetate rânduri că armata sa – aproximativ 70.000 de oameni – nu va lupta pe teritoriul ucrainean, de luni de zile au crescut îngrijorările că forțele sale ar putea intra pe front în urma unei noi ofensive a Moscovei. Mai ales că un număr necunoscut de soldați ruși rămân dislocați în Belarus.
Zgomote de arme automate, trupe de elită și parașutiști: Brigada 38 se antrenează în apropierea frontierei Poloniei. „Suntem gata să îndeplinim toate sarcinile, chiar și pe cele mai dificile”, a declarat pentru AFP Vadim Lukașevici, comandantul adjunct al forțelor speciale belaruse, evitând cu grijă să menționeze conflictul din Ucraina, aflat la doar 50 de kilometri distanță.
Lukașenko neagă în mod regulat că ar dori să intre în război cu Ucraina și, până în prezent, s-a abținut să recunoască drept rusești cele cinci regiuni ucrainene a căror anexare este revendicată de Moscova.
Pe de altă parte, este un nostalgic al epocii sovietice, obișnuit cu discursuri marțiale, jurând loialitate Moscovei, acuzând Occidentul că vrea să-l răstoarne, că pregătește un atac împotriva Rusiei, sau că Polonia și Lituania vor să atace Belarusul.
Au trecut demult zilele în care Lukașenko, navigând între Occident și ruși, poza în intermediar, ca atunci când a găzduit la Minsk, în februarie 2015, lideri francezi, germani, ucraineni și ruși pentru discuții care au dus la un acord de încetare a focului, niciodată pus în aplicare pe deplin, în estul Ucrainei.
“Nu există o sarcină mai importantă astăzi decât aceea de a ne apăra realizările, poporul și țara noastră”, a adăugat Vadim Lukașevici. Ofițerul insistă că țara sa este „iubitoare de pace” și „stabilitate”, dar „ne pregătim pentru că trebuie să fim pregătiți să ne îndeplinim misiunile în condiții foarte schimbătoare”.
Vestul e impotent.Unde se mută puterea geopolitică a Europei
Președintele Statelor Unite ale Americii zboară în Polonia în această lună. Nu în Germania, Franța sau chiar în Marea Britanie. Vizita este emblematică pentru o tendință care a văzut cum pivotul geopolitic al Europei se deplasează spre est.
Cândva, centrul de greutate al Europei se afla la vest de Elba. Acest lucru a fost subliniat de realitatea Războiului Rece, de puterea economică, de ascendența militară a Europei Occidentale, consolidată de prezența fizică a Statelor Unite și de accentul pus de Occident pe integrarea europeană.
A rămas valabil și la începutul perioadei de după Războiul Rece, când statele din Europa Centrală și de Est s-au grăbit să se alăture comunităților europene.
Asimetria, notează The Spectator a fost consolidată pe măsură ce o Uniune Europeană tot mai hegemonică, condusă de Occident, și-a răspândit influența în Europa Centrală și de Est, fără a ține cont de tradițiile și culturile naționale și, mai ales, de dorințele popoarelor locale.
Rezultatul a fost o confruntare în ultimii ani între alianța statelor de la Visegrad (Polonia, Republica Cehă, Ungaria, Slovacia) și țările vestice care intenționează să mențină o viziune a postnaționalismului, o dominație occidentală.
Polonia a devenit purtătorul de cuvânt al grupului de la Visegrad. Are a șasea economie ca mărime și o politică externă și de apărare dinamică pro-NATO și pro-SUA. Și a fost din ce în ce mai energică în contestarea dominației occidentale a UE.
De când au ieșit de sub ocupația sovietică, statele din Europa Centrală și de Est și-au păstrat suspiciunea față de intențiile geostrategice ale Rusiei, iar Polonia și Slovacia au crescut cheltuielile de apărare peste nivelul de 2% al NATO.
În schimb, vestul continentului european s-a grăbit să culeagă dividendele păcii de după Războiul Rece prin reducerea cheltuielilor de apărare, acomodarea cu Rusia, concentrarea pe o integrare mai profundă și promovarea unor politici progresiste care, fără îndoială, au exacerbat diviziunile interne și au distras atenția de la realitățile geopolitice. Războiul Rusiei împotriva Ucrainei a scos la iveală impotența establishmentului vest-european.
Vizita președintelui Biden în Polonia este percepută ca o corecție a dominației exagerate a statelor membre occidentale în politica UE. Comisia Europeană s-a simțit obligată să reducă presiunea asupra Varșoviei pentru refuzul de a se supune dictaturilor culturale ale Bruxelles-ului; Polonia este considerată prea importantă pentru securitatea europeană.
Ne aflăm în fața unei realinieri în politica UE? Statele membre vestice vor trebui să accepte un parteneriat mai echilibrat cu Europa de Est? Vremea în care un președinte francez precum Jacques Chirac putea să le spună statelor din Europa de Est că ar fi bine să tacă a trecut de mult. Biden va ține cont de asta.
Moneda digitală, visul periculos al băncilor centrale
Monedele digitale ale băncilor centrale(CBDC-urile) sunt mai asemănătoare cu monedele stabile. Din nefericire, potențialul lor de a eroda libera inițiativă este prea real.
Controlul asupra modului și a momentului în care sunt transferați banii nu este un domeniu în care organismele guvernamentale ar trebui să concureze, cu un avantaj masiv, împotriva restului sistemului monetar.
Banca Angliei a publicat recent o consultare de 80 de pagini, urmată de un discurs despre lira digitală ținut de viceguvernatorul Jon Cunliffe.
Potrivit The Washington Post, cercetarea a costat deja zeci de milioane de lire sterline, care vor crește vertiginos, dar există o logică de netăgăduit în a fi în pas cu evoluția tehnologiei. Până în 2025 se va lua o decizie cu privire la oportunitatea de a continua în mod serios, pentru o finalizare preconizată până la sfârșitul deceniului.
Banca Centrală Europeană își va face publice planurile unui euro digital în octombrie, iar Rezerva Federală a SUA derulează cel puțin două proiecte. Testele de la Banca Populară Chineză sunt deja foarte avansate, deși cu un succes limitat.
Un CBDC pare a fi ceva ce ar trebui să salutăm, mai degrabă decât să lăsăm Big Tech sau Big Finance să domine domeniul criptografic.Dar perspectiva ca băncile centrale să poată impune rate negative ale dobânzii și să reducă în mod activ economiile oamenilor este cu adevărat înfricoșătoare.
Există o altă problemă legată de trecerea la moneda digitală. În ultimul deceniu, tranzacțiile cu numerar în Marea Britanie, de exemplu, au scăzut de la mai mult de jumătate la abia 15%. Teoretic, un CBDC ar putea fi operat fără un cont bancar, dar acest lucru este inutil dacă nu există puncte de vânzare cu amănuntul care să accepte numerar. Trebuie să existe o lecție din faptul că atât San Francisco, cât și New York au luat măsuri pentru a interzice magazinele fără numerar.Cetățenii care nu dețin un cont bancar riscă să fie complet excluși nu doar din sistemul financiar, ci și din societate.
Ar putea fi un argument pentru facilitarea tranzacțiilor digitale între instituțiile financiare și companii, dar crearea de portofele digitale cu amănuntul la băncile centrale ar echivala cu o intervenție directă a agențiilor guvernamentale în comerțul electronic.
Experimentele digitale ale băncilor centrale de până acum au eșuat din cauza lipsei de acceptare, dar riscul cel mai mare este acela că, în caz de criză, acestea absorb brusc toată lichiditatea din sistemul monetar.
Explorarea unor sisteme de plată mai rapide, mai sigure și mai bune poate fi realizată în timp, fără a introduce o cheie de rezervă complet nouă, controlată la nivel central.
CBDC-urile plasează băncile centrale pe o pantă alunecoasă către o încălcare nejustificată a libertăților civile și o invadare a pieței. Pentru prima dată, atât marile bănci comerciale, cât și start-up-urile au interese comune pentru a se opune excesului de reglementare.
Intrarea tentaculelor băncii centrale în sistemul bancar tradițional riscă să îl sufoce.