Una dintre cele mai cunoscute persoane care au avut de suferit de pe urma războiului din Ucraina este omul de afaceri Alisher Usmanov. Aflat pe lista celor mai bogați 100 de oameni de afaceri din lume, miliardarul de origine uzbecă respinge cu tărie eticheta de „oligarh”. În timp ce alți miliardari fug de sancțiunile impuse după izbucnirea războiului din Ucraina sau se ascund la propriu, Usmanov se luptă pentru a i se face dreptate și își exprimă disponibilitatea de a continua să sprijine proiectele caritabile.

Într-un amplu interviu acordat jurnaliștilor italieni de la tgcom24, Alisher Usmanov vorbește despre prigoana sancțiunilor la care a fost supus el și familia lui, despre investițiile majore realizate de-a lungul timpului, dar și despre acțiunile caritabile care fac diferența între el și oligarhii lui Putin. Usmanov susține că imperiul clădit de el nu a beneficiat de cadourile Puterii de la Kremlin. „Oricine crede că sunt oligarh este doar ignorant. Eu trăiesc în interesul țării mele de origine”, punctează miliardarul uzbec.

După ce a trăit ani de zile în Rusia, unde a studiat și a făcut avere din producția de pungi de plastic, Usmanov s-a întors în țara natală, Uzbekistan. Și-a anunțat retragerea din afaceri și acum se dedică în principal acțiunilor de caritate. Chiar și în Italia, unde, pentru donațiile sale în domeniul artistic și cultural, a fost decorat cu Ordinul de Merit al Republicii Italiene de către președintele Sergio Mattarella și a primit cetățenia de onoare din partea municipalității din Arzachena.
Cu toate acestea, odată cu războiul din Ucraina, miliardarul uzbec a fost plasat pe lista oligarhilor apropiați de Putin și care fac obiectul sancțiunilor europene. Iahtul Dilbar, în valoare de 600 de milioane de euro, folosit de Usmanov, se află sub sechestru în portul Hamburg.

Domnule Usmanov, puteți descrie noul Uzbekistan și cele mai importante schimbări care au avut loc în țara dumneavoastră?

În viața mea am cunoscut trei Uzbekistan. Prima este țara care a făcut parte din Uniunea Sovietică și în care m-am născut. Apoi, începând cu 1991, Uzbekistanul independent. În timp ce recent, în 2016, s-a născut noul Uzbekistan. Odată cu obținerea independenței în 1991, puterea de facto în această regiune a fost preluată de foștii lideri comuniști, iar în această regiune a domnit atât ordinea socială, cât și economia, nu stagnarea, ca în întreaga Uniune Sovietică, ci degradarea totală în plan social, economic etc.

Astfel, se poate spune că, după 30 de ani de dezvoltare independentă, echipa de astăzi, condusă de președintele Shavkat Mirziyoyev, începe o reorganizare colosală a structurii economice a statului. O reformă extraordinară este în curs de desfășurare pentru a restabili funcționarea normală a economiei țării, pentru a îmbunătăți bunăstarea cetățenilor săi și, cel mai important, pentru a permite Uzbekistanului să obțină o poziție respectată nu numai în regiune, ci și la nivel mondial. După părerea mea, această perioadă este cu adevărat un semn de speranță pentru un viitor măreț al țării. Cele mai mari schimbări le văd în faptul că activitățile de investiții au luat avânt, țara s-a deschis, iar noul președinte Mirziyoyev a reușit să ridice sufletul oamenilor și să le elibereze inimile. Acum își propune să îi determine pe cetățeni să lucreze într-un mod modern pentru a construi o nouă țară.

Ați făcut investiții majore în diverse sectoare din Uzbekistan. Ce altă contribuție ați dori să aduceți la dezvoltarea patriei dumneavoastră în următorii ani?

Ca să vă spun adevărul, nu-mi place să vorbesc despre contribuția mea, deși, desigur, mă număr printre cei care susțin programul de reforme al noului președinte. În ceea ce privește investițiile companiilor în care am fost implicat, ne-am concentrat asupra companiilor uzbece legate de activitățile comerciale ale holdingului nostru. Acestea sunt, în principal, telecomunicațiile și sectorul tehnologic. În general, din cauza sancțiunilor, este foarte complicat acum, dar nu mă opresc din proiectele de caritate și încerc să lucrez în continuare. Așa că, bineînțeles, îmi voi pune toată puterea și resursele pentru a ajuta Uzbekistanul și pentru a fi util țării mele. Acesta este marele meu obiectiv, pentru care am renunțat la administrarea afacerilor și chiar la participarea la multe dintre proiectele mele în calitate de acționar. Uzbekistanul, împreună cu Kazahstanul, va fi adevăratul lider al Asiei Centrale, devenind locomotiva dezvoltării acestei regiuni în direcția stabilită de cetățenii săi. Și sunt convins că această țară va reuși.

Dle Usmanov, după izbucnirea războiului din Ucraina, ați fost supus sancțiunilor UE, deoarece erați considerat un oligarh. De ce respingeți această definiție?

Nu numai că nu sunt de acord, dar am intentat un proces în acest sens. Cred că cei care au luat decizia de a mă identifica drept oligarh au dat dovadă de ignoranță. Oligarhii sunt oameni de afaceri care fac bani cu ajutorul puterii. În primul rând. În al doilea rând, sunt oameni care, câștigând bani, influențează autoritățile. Acesta nu este deloc cazul meu. Nu am primit niciodată cadouri din partea autorităților. În cadrul holdingului nostru, tot ceea ce am făcut a fost făcut în condițiile pieței. Oligarhii sunt definiți ca fiind acei oameni care, profitând de prima fază a dezvoltării capitalului în Rusia, au primit resurse uriașe aproape fără niciun cost. Dimpotrivă, am achiziționat totul pe bază de competiție.

Da, am bunuri, da, am recunoaștere în Rusia, da, sunt și cetățean rus, dar trăiesc în interesul țării mele de origine. Am ieșit la pensie, fac acte de caritate, primesc dividende din investițiile mele. Ce vină poate avea o persoană care își declară toate veniturile până la ultimul bănuț?

Din fericire, în Italia, cel puțin ei citesc documentele furnizate de avocații noștri. În unele țări europene nu vor să le citească deloc, ci spun pur și simplu că ești vinovat și atât. Iar când vine vorba de impunerea de sancțiuni împotriva surorilor mele, care au trăit toată viața lor în Uzbekistan și care nu au nimic de-a face nici cu Federația Rusă, eu nu accept acest lucru! Slavă Domnului, autoritățile europene au ridicat deja sancțiunile impuse uneia dintre surorile mele. Cu toate acestea, lupta este încă departe de a se fi încheiat. Sper că justiția va prevala, cel puțin în instanță, chiar dacă nu am vrut și nu vreau un proces. Și voi iubi Italia indiferent de ce se va întâmpla.

Cum vă apărați de acuzația de legături strânse cu Putin?

Ei bine, vedeți, această întrebare este a doua parte a acuzației că nu sunt doar un oligarh, ci și oligarhul „favorit” al lui Putin. Nu am avut niciodată astfel de legături. Am trăit în Rusia peste 35 de ani. În acest timp, am parcurs un drum lung, de la un tânăr student la unul dintre cei mai importanți și mai bogați oameni de afaceri din țară, timp de mai mulți ani. Probabil că am fost primul din istoria Rusiei care a fost ales președinte al unei organizații sportive internaționale (Federația Internațională de Scrimă, n.r.) care se află sub auspiciile CIO.

În plus, eu personal, fondurile mele de investiții și fundația noastră caritabilă donăm sute de milioane de dolari în fiecare an în activități filantropice și donații, în proiecte culturale, sportive și științifice. Iar această recunoaștere cred că am obținut-o nu numai în Rusia, ci și în țara mea natală, Uzbekistan, și într-o țară apropiată de noi – Kazahstan. Am mulți prieteni și simt că sunt tratat cu respect în aceste țări, în Orientul Mijlociu și în Europa.

În același timp, orice s-ar întâmpla, nu trebuie să renunțăm la drumul nostru în viață și nu o voi face. Apropo, mai este un lucru care m-a frapat. În organizația noastră sportivă, Federația Internațională de Scrimă, după ce mi-au fost impuse sancțiunile, am avut motive să fiu mândru de toți scrimerii din lume. Nici măcar nu știam… peste 100 de țări au scris acum șase luni o petiție către președintele Comitetului Olimpic în care îi cereau să mă ajute. Ce alt sens poate avea viața decât să te arăți demn de încrederea acestor oameni?

Ce părere aveți despre războiul din Ucraina?

În ceea ce privește impresiile despre război, ca pentru toată lumea, este un șoc la început. Cum să nu fii șocat de ceea ce se întâmplă? În secolul XXI, războiul nu va aduce niciun beneficiu pentru nimeni în ceea ce privește obiectivele umanității. Dar nu este treaba mea, nu sunt politician, nu vreau să fac politică. Și probabil de aceea cred că orice conflict ar trebui să se încheie în pace și, mai ales, fără victime. Asta este ceea ce simt eu personal în legătură cu acest lucru. Vorbesc despre mine acum.

Pentru că, mai devreme sau mai târziu, conflictele se vor încheia, iar dreptul va fi restabilit, și sper că și în Europa. Și toată lumea va înțelege acest lucru, sper din tot sufletul. Dar, în același timp, cred că recunoașterea pe care am obținut-o în întreaga lume (inclusiv în Europa) îmi dă speranța că nu mi-am trăit viața în zadar. Și în viitor voi încerca să ajut oamenii, omenirea, țările, inclusiv Uzbekistan, Rusia, Kazahstan, Tadjikistan. Și cu siguranță voi încerca să fac bine Italiei, cel puțin orașului Arzachena, cel puțin regiunii Sardinia.

Aveți o relație specială cu Italia. Când a început și de ce vă place?

Subliniez faptul că iubesc această țară. Spre deosebire de alții care au pierdut acest sentiment odată cu adoptarea sancțiunilor. Am iubit Italia încă de când eram copil pentru cântece și pentru fotbal. Și mai târziu pentru scrimă, care este deja a treia pasiune care mă leagă de Italia. Este țara celor mai buni scrimeri din lume, începând cu Mangiarotti, Montano și mulți alții. Inclusiv cei contemporani: Vezzali și, desigur, mulți alți tineri învingători de astăzi. Îi cunosc bine pe toți, cu excepția, bineînțeles, a lui Mangiarotti.

Cea mai mare dragoste a mea este Sardinia. Această regiune a Italiei păstrează, de asemenea, urme de popoare orientale. Când am ajuns acolo pentru prima dată, am simțit spiritul și demnitatea deosebită a oamenilor pe care îi văd și îi aud în țara mea natală, Uzbekistan. Sunt mândru de faptul că mulți italieni pe care i-am cunoscut și cu care m-am împrietenit nu au renunțat la cineva ca Alisher Usmanov, dimpotrivă. Le sunt recunoscător tuturor din toată inima. A fost încă o confirmare a faptului că italienii sunt prieteni adevărați. Când am auzit că primarul din Arzachena nu mi-a revocat titlul de cetățean de onoare, m-a atins în adâncul inimii și voi fi pentru totdeauna, atât timp cât voi trăi, cetățean al Arzachenei. Voi face tot ceea ce are nevoie acest oraș.

CINE ESTE ALISHER USMANOV

Uzbecul Usmanov s-a făcut remarcat prin investiții timpurii în sectoarele internetului și telecomunicațiilor, înainte de a deveni un pionier al metalurgiei ecologice inovatoare. În timp ce activitățile sale de afaceri și caritabile s-au desfășurat pe tot globul, el a pus un accent deosebit pe sprijinirea dezvoltării și finanțarea inițiativelor sociale în Uzbekistan, țara sa natală. Este unul dintre puținii miliardari din spațiul post-sovietic care și-au construit afacerile în întregime pe baza activelor de piață și a concurenței, fără a face afaceri cu statul.

La inițiativa lui Usmanov, Metalloinvest a devenit prima companie din Rusia care a început să transforme metalurgia feroasă într-o industrie ecologică, concentrându-se pe producția de fier brichetat la cald (HBI), care nu afectează mediul înconjurător. Această transformare a avut loc la mijlocul anilor 2000 – cu mult înainte ca schimbările climatice să devină cea mai presantă problemă a lumii.

Personalitate publică și filantrop

În 2012, după ce a suferit o serie de operații la ochi care i-au pus viața în pericol, Usmanov a anunțat că, atunci când va ajunge la „vârsta profetului” – 63 de ani – se va retrage din activitatea de afaceri și va transfera acțiunile companiei sale managerilor care l-au ajutat să își construiască imperiul. De atunci, el a predat managementul holdingului USM partenerilor săi pentru a se dedica filantropiei. Pasionat de sport, Usmanov a fost, de asemenea, președinte al Federației Internaționale de Scrimă (FIE) timp de peste un deceniu, din 2008 până în 2022, când și-a suspendat atribuțiile până la ridicarea sancțiunilor împotriva sa. În timpul în care a condus FIE, Usmanov a fost apreciat de președintele Comitetului Internațional Olimpic, Thomas Bach, ca fiind „un factor esențial în dezvoltarea scrimei în întreaga lume”. Usmanov a fost și acțional al clubului de fotbal Arsenal.

Usmanov este și unul dintre cei mai mari filantropi din lume, conform unor publicații internaționale precum Forbes și Bloomberg. În 2021, The Sunday Times l-a numit cel mai generos filantropist din istoria de 20 de ani a listei sale de donații. În ultimii 16 ani, Usmanov, personal, precum și prin intermediul fundațiilor sale caritabile și al companiilor în care este acționar, a donat aproximativ 6,4 miliarde de dolari pentru a sprijini diverse proiecte caritabile, sociale și de mediu din întreaga lume.