Producătorii globali privesc dincolo de China, iar India pregătește să profite de acest moment.

Guvernul premierului Narendra Modi cheltuiește 20% din buget pentru investiții de capital, cel mai mult în cel puțin un deceniu.Modi este mai aproape decât orice predecesor de a putea afirma că India își atinge în sfârșit potențialul economic.

„India se află în pragul unei schimbări uriașe”, a declarat Nandan Nilekani, unul dintre fondatorii Infosys Ltd., una dintre cele mai mari companii de servicii tehnologice din țară.

Contextul rivalității dintre SUA și China este favorabil Indiei – și va fi marele beneficiar, deoarece, potrivit analiștilor, marile companii se îndreaptă spre o strategie „China plus unu”.

În timp ce țări dezvoltate se confruntă cu încetinirea creșterii economice, miza este tot mai mare pentru a găsi o altă națiune echipată pentru a propulsa economia globală.

Morgan Stanley preconizează că India va conduce o cincime din expansiunea mondială în acest deceniu, poziționând această națiune ca fiind una dintre cele doar trei care pot genera o creștere anuală a producției de peste 400 de miliarde de dolari.

Teza se reflectă pe piețele globale de acțiuni, indicele indian Sensex tranzacționându-se în ultimul trimestru la cel mai ridicat nivel din ultimul deceniu față de S&P 500. În raport cu alte piețe emergente, acțiunile indiene nu au fost niciodată mai mari.

Desigur, aspirațiile lui Modi în domeniul producției nu sunt noi. Campania sa „Make in India” a demarat în 2014, căutând să imite China și tigrii din Asia de Est – de la Singapore la Coreea de Sud și Taiwan – care au urcat în rândul economiilor bogate.

Dar, în calitate de președinte al Grupului celor 20 de națiuni, India are un impuls. O strategie externă construită pe alianțe multiple și pe un interes propriu a făcut ca această țară să crească de 33 de ori achizițiile de petrol rusesc, ignorând presiunile Washingtonului.

Există chiar și unele semne de pragmatism atunci când vine vorba de relația tensionată cu China vecină – mai mult de o duzină de furnizori chinezi ai Apple primesc autorizația inițială de la New Delhi pentru a-și extinde operațiunile, susținând eforturile gigantului tehnologic de a redirecționa producția către India.

Bloomberg Economics se așteaptă ca venitul pe cap de locuitor al Indiei să crească la nivelul țărilor dezvoltate în zece ani, în timp ce PIB-ul va atinge 8,5% la începutul deceniului viitor.

Centrul pentru Economie și Cercetare în Afaceri prezice că India va deveni o economie de 10 trilioane de dolari până în 2035.

Banca Centrală Europeană  pare să nu mai poată convinge investitorii, fie că este vorba de a le crește sau a le reduce așteptările privind rata dobânzii.

Băncile centrale au întâmpinat deseori dificultăți în a trimite mesaje clare și  consecvente piețelor în ultimii doi ani, în care inflația a crescut vertiginos din cauza impactului pandemiei, războiului din Ucraina și crizei energetice.

Dar dificultățile cu care se confruntă BCE au fost accentuate de schimbările constante ale mesajului, au declarat patru analiști pentru Reuters. Unul dintre ei numește o cacofonie în rândurile oficialilor instituției financiare.

Pur și simplu, BCE nu este consecventă în comunicare. Mesajul se schimbă mereu, ceea ce dezamăgește piețele și investitorii, a precizat Carsten Brzeski, directorul departamentului de macroeconomie la ING.

Cu nici un an în urmă, președintele BCE,Christine Lagarde,  încă încerca să convingă investitorii că s-au înșelat pariind pe o creștere a costurilor creditelor. Dar, în cele din urmă, a trebuit să recunoască faptul că accelerarea inflației a fost mai persistentă, chiar înainte de ofensiva Rusiei în Ucraina.

Această conștientizare târzie a dus la o pierdere de credibilitate în ochii observatorilor, care sunt acum sceptici când Lagarde spune că BCE va continua să majoreze ratele de dobândă într-un ritm constant pentru a readuce inflația la obiectivul de 2% în următorii doi ani.

Piețele monetare se așteaptă în prezent ca rata depozitelor BCE să atingă un maxim de 3,3% în iulie. Analiștii spun că instituția cu sediul la Frankfurt s-a pregătit pentru eșec atunci când Lagarde a declarat luna trecută că  informațiile disponibile indicau o creștere de 50 de puncte de bază.

„BCE se confruntă cu contradicția de a spune că va urma precaută ședință cu ședință, în timp ce se angajează să majoreze mai multe rate”, spune Frederik Ducrozet, economist la Pictet Wealth Management.

Pentru Piet Christiansen, economist-șef la Danske Bank, BCE nu are un lider de opinie clară, capabil să ghideze piețele așa cum a făcut fostul președinte Mario Draghi. „Cacofonia vocilor divergente și lipsa de claritate a mesajelor continuă să afecteze reputația BCE”.

A fost multă veselie pe internet atunci când Departamentul de Justiție al SUA a anunțat arestarea fondatorului schimbului de criptomonede Bitzlato săptămâna trecută.

Bitzlato părea un pește mărunt, un nothingburger. Faptul că Bitcoin și-a reluat marșul peste 21.000 de dolari părea să confirme acest lucru. Dar începutul de an arată altceva.

La 3 ianuarie, o declarație comună a autorităților de reglementare bancară din SUA a avertizat industria cu privire la riscurile criptografice care se strecoară în sistemul bancar.

Apoi a urmat o înțelegere de 100 de milioane de dolari cu Coinbase Global Inc. din cauza controalelor interne slabe, un proces împotriva Gemini și a brokerului Genesis al gemenilor Winklevoss pentru că ar fi vândut valori mobiliare neînregistrate și o înțelegere de 45 de milioane de dolari cu platforma de împrumuturi Nexo (care și-a încetat operațiunile din SUA). “Citațiile sunt în zbor”, notează The Washington Post.

Roțile justiției se învârt încet – plângerea Gemini și Genesis a venit prea târziu pentru clienții care se luptă să recupereze 900 de milioane de dolari în fonduri blocate – dar acum se accelerează.

Prăbușirea FTX a demonstrat eșecurile lumii cripto, dar și beneficiile unei linii stricte de reglementare a burselor, cum ar fi atunci când Autoritatea de reglementare a pieţelor financiare americane(SEC) a intervenit în spatele scenei în 2021 pentru a împiedica Coinbase să își lanseze propriul produs de cripto-împrumut.

Este posibil să existe numeroase dezbateri cu privire la faptul dacă jetoanele criptografice se aseamănă mai mult cu titlurile de valoare, mărfurile, serviciile bancare din umbră sau jocurile de noroc, însă obiectivul actual este de a se asigura că problemele criptografice nu se extind în sistemul financiar.

În timp ce încercările legislative de a elabora norme privind criptomonedele menite să prevină un alt „moment Lehman Brothers” se lovesc de întârzieri procedural, autoritățile de reglementare cu memorie lungă sunt cu ochii țintiți pe expunerea cripto a băncilor, ca un adevărat indicator de risc.

Compania Silvergate Capital deja zdrobită de expunerea sa la FTX, pare să fi înțeles mesajul și a redus valoarea activelor stablecoin pe care le-a cumpărat de la Diem și Meta Platforms – în valoare de aproape 200 de milioane de dolari la momentul respectiv – la practic nimic.

Acțiunea Bitzlato face parte din acest demers. Carol Van Cleef, un avocat cu o experiență îndelungată în domeniul activelor digitale, vede un plan pentru viitor, inclusiv determinarea de către Trezoreria SUA că acest schimb este o „preocupare primară în materie de spălare a banilor”, ceea ce îl transformă efectiv într-un paria internațional.

Reglemantarea are critici. Unii se tem de o depășire a limitelor; alții cred că este contraproductiv de a construi garduri de protecție în jurul activelor digitale.Dar spălarea de bani, frauda, manipularea pieței și evaziunea fiscală nu sunt riscuri care se rezolvă de la sine.

După cum a subliniat Fabio Panetta de la Banca Centrală Europeană, autoritățile de reglementare consideră că prețurile activelor digitale nereglementate pentru societate sunt ridicate și necesită mai multe măsuri. Represiunea este în mod clar abia la început; cei care sunt dornici să se scufunde din nou în cripto, chiar dacă tocmai au făcut o baie, ar trebui să ia aminte.

Germania este încă la ani distanță de înlocuirea importurilor de gaze rusești prin conducte cu capacități de gaz natural lichefiat.

Germania a învățat lecția de la dependența prea mare de Rusia, a declarat cancelarul Olaf Scholz, dar țara trebuie să-și „construiască rezerve” fără a importa de la ruși.

Și va fi nevoie până în 2026 pentru ca să instaleze 56 de miliarde de metri cubi de capacitate internă de import de GNL, cam cât a importat prin conducte din Rusia în 2021, conform estimărilor  Ministerului Economiei.

Până în 2030, aceste capacități sunt văzute la 76,5 miliarde de metri cubi, adică aproximativ 80% din consumul total de gaze al Germaniei în 2021.

Până în prezent, Germania a reușit să își reducă dependența de Rusia prin reducerea consumului general, importul de GNL prin intermediul țărilor europene vecine și prin creșterea livrărilor prin conducte din Norvegia și Olanda.

O parte din această aprovizionare este incertă, în contextul în care anul viitor se intenționează închiderea câmpului de gaze olandez de la Groningen.

„Adevărul este că, în următorii trei-patru ani, nu va fi suficientă capacitate de producție de GNL în lume pentru a satisface cererea în creștere”, a avertizat Christian Leye, un deputat al Partidului Die Linke(Stânga).

„Așa că strategia tacită este că Germania va continua să plătească prețuri nebunești, iar alte țări, mai puțin bogate, vor rămâne cu mâinile goale.”

Preţurile de referinţă la gaze pe piaţa din Europa fluctuează, în timp ce livrările din Norvegia ar urma să se reducă la cel mai redus nivel din ultimele două luni, deoarece temperaturile sunt scăzute şi duc la majorarea cererii.

Preşedintele Consiliului European, Charles Michel, le-a cerut liderilor din blocul comunitar să avanseze cu discuţiile privind folosirea celor 300 de miliarde de euro reprezentând activele confiscate ale Băncii Centrale a Rusiei pentru reconstrucţia Ucrainei.

„Este o chestiune de dreptate și corectitudine”, a spus Michel într-un interviu pentru Financial Times. Ideea este de a administra activele confiscate pentru a genera profituri, care ar putea fi apoi folosite pentru eforturile de reconstrucţie.

Costul reconstrucției și redresării economice în Ucraina a fost estimat în septembrie anul trecut la puțin sub 350 de miliarde de euro de Bruxelles și Banca Mondială.

Suma probabilă necesară a crescut de atunci, deoarece atacurile săptămânale cu rachete și drone rusești au deteriorat infrastructura civilă critică, cum ar fi centralele electrice și locuințele.

Oficialii de la Bruxelles  a sugerat că activele subiacente nu vor fi confiscate definitiv conform planului, ci vor fi returnate statului rus dacă ar fi semnat un acord de pace.

Apelul lui Michel vine în ciuda scepticismului profund din partea unor state europene cu privire la compatibilitatea confiscării activelor bancare rusești cu noțiunea de drept și a avertismentelor că orice acțiune în acest sens trebuie să fie coordonată cu atenție de către aliați.

Unii susțin că s-ar crea un precedent periculos, alimentând riscurile de stabilitate financiară prin ridicarea unor întrebări cu privire la statutul de active sigure al rezervelor valutare. De asemenea, ar putea necesita o nouă legislație în jurisdicțiile implicate în înghețarea activelor – inclusiv în SUA.

Discuțiile privind activele sunt în paralel cu încercările Comisiei de a facilita confiscarea bunurilor oligarhilor ruși care se află sub incidența sancțiunilor. Un element-cheie este asigurarea faptului că eludarea sancțiunilor constituie o infracțiune în întreaga UE, ceea ce facilitează confiscarea activelor subiacente.

„Aceste speculații conform cărora nu vom putea, de exemplu, să folosim activele înghețate, mă sperie cu adevărat, pentru că eu cred că Rusia trebuie să aibă o responsabilitate deplină”, a declarat comisarul european Virginijus Sinkevicius. “Țara care trebuie să finanțeze reconstrucția Ucrainei este Rusia.”