De Valentine’s Day în 1945, președintele american Franklin Delano Roosevelt s-a întâlnit cu regele saudit Abdul Aziz Ibn Saud pe crucișătorul USS Quincy. A fost începutul uneia dintre cele mai importante alianțe geopolitice din ultimii 70 de ani, în care securitatea SUA în Orientul Mijlociu a fost schimbată pentru petrolul fixat în dolari.

Dar  și vremurile se schimbă, iar 2023 ar putea fi amintit ca anul în care acest mare târg a început să se destrame, pe măsură ce o nouă ordine energetică mondială între China și Orientul Mijlociu a prins contur.

În timp ce China cumpără de ceva timp cantități tot mai mari de petrol și gaze naturale lichefiate din Iran, Venezuela, Rusia și din anumite părți ale Africii în propria monedă, întâlnirea președintelui Xi Jinping cu liderii saudiți și ai Consiliului de Cooperare din Golf din decembrie a marcat „nașterea petroyuanului”, după cum a afirmat analistul Zoltan Pozsar de la Credit Suisse.

Beijingul vrea să rescrie regulile pieței globale a energiei,  ca parte a unui efort mai amplu de a de-dolariza așa-numitele țări BRIC –  Brazilia, Rusia, India și China.

Ce înseamnă asta în practică? Pentru început, mult mai mult comerț cu petrol se va face în yuani. Xi a anunțat că, în următorii trei până la cinci ani, China nu numai că va crește dramatic importurile din statele membre ale Gulf Cooperation Council(GCC) dar va lucra în vederea unei „cooperări energetice pe toate dimensiunile”.

Planul ar marca o schimbare masivă în comerțul global cu energie. După cum subliniază Pozsar, Rusia, Iranul și Venezuela reprezintă 40% din rezervele dovedite de petrol din lume și toate acestea vând petrol Chinei cu un discount foarte mare. Țările CCG reprezintă alte 40% din rezerve. Restul de 20% se află în nordul și vestul Africii și în Indonezia, regiuni aflate pe orbita Rusiei și a Chinei.

China aruncă momeala

China nu se bucură de același nivel de încredere la nivel mondial sau de lichiditate a monedei de rezervă ca SUA, ceea ce face puțin probabil ca alte țări să dorească să facă afaceri în yuani.

Dar piața petrolului este dominată de națiuni care au mai multe în comun cu China (cel puțin în ceea ce privește economiile lor politice) decât cu SUA. Mai mult, chinezii au oferit un fel de plasă de siguranță financiară prin faptul că au făcut ca yuanul să fie convertibil în aur la bursele  din Shanghai și Hong Kong.

Deși asta nu face din yuan un substitut pentru dolar ca monedă de rezervă, comerțul cu petroyuan vine totuși cu implicații economice și financiare importante pentru factorii de decizie politică și investitori.

În primul rând, perspectiva energiei ieftine atrage deja întreprinderile industriale occidentale în China. Să luăm în considerare recenta decizie a gigantului german BASF de a-și reduce dimensiunea fabricii principale din Ludwigshafen și de a-și muta operațiunile chimice la Zhanjiang.

China încearcă să capteze mai multă producție cu valoare adăugată la nivel local, folosind energia ieftină ca momeală.

Dacă petroyuanul va decola, ar alimenta focul dedolarizării. Controlul Chinei asupra mai multor rezerve de energie și a produselor care decurg din acestea ar putea fi un nou contribuitor important la inflația din Occident. Este o problemă cu ardere lentă, dar poate nu atât de lentă pe cât cred unii participanți pe piață.

Contracția economică a Marii Britanii din 2023 va fi aproape la fel de profundă ca cea din Rusia, avertizează economiștii, în contextul unei scăderi dramatice a nivelului de trai al gospodăriilor.

În perspectivele sale macroeconomice pentru acest an, Goldman Sachs a prognozat o contracție de 1,2% a PIB-ului real al Marii Britanii, mult sub toate celelalte economii majore din G-10.

Cifra plasează Marea Britanie doar cu o mică diferență în fața Rusiei, care, potrivit previziunilor băncii, va înregistra o contracție de 1,3% în 2023, în condițiile în care continuă să ducă un război în Ucraina și să facă față sancțiunilor economice punitive din partea puterilor occidentale.

Gigantul de pe Wall Street prognozează o expansiune a economiei americane de 1% în 2023 și de 1,6% în 2024. Germania – următoarea cea mai slabă performanță în rândul economiilor majore, după Rusia și Marea Britanie – este așteptată să înregistreze o contracție de 0,6% în acest an, apoi să se extindă cu 1,4% anul viitor.

Previziunile Goldman pentru Marea Britanie sunt sub ceea ce citează ca fiind un consens de piață care schițează o contracție de 0,5% în 2023 și o expansiune de 1,1% în 2024.

Cu toate acestea, OCDE a prognozat, de asemenea, că Marea Britanie va rămâne semnificativ în urma altor națiuni dezvoltate în anii următori, în ciuda faptului că se va confrunta cu aceleași dificultăți macroeconomice, ceea ce plasează Londra mai aproape, din punct de vedere al performanțelor, de Rusia.

Atât zona euro, cât și Marea Britanie se află deja în recesiune, a concluzionat economistul-șef al Goldman, deoarece ambele au suportat o „creștere mult mai mare și mai îndelungată a facturilor energetice ale gospodăriilor”, care va duce inflația la vârfuri mai mari decât cele observate în alte părți.

Oficiul independent pentru responsabilitatea bugetară din Marea Britanie estimează că țara se confruntă cu cea mai puternică scădere a nivelului de trai din istorie:  venitul disponibil real al gospodăriilor – o măsură a nivelului de trai – va scădea cu 4,3% în acest an.

Yael Selfin, economist șef la KPMG UK, a precizat că majorarea prețurilor la alimente și energie și inflația generală mai mare au redus deja puterea de cumpărare a gospodăriilor.

Banca Angliei a majorat dobânzile cu 50 de puncte de bază până la 3,5% în decembrie, în încercarea de a ține în frâu inflația.