Directorul general al Fondului Monetar Internațional, Kristalina Georgieva, a declarat că zilele în care instituția pe care o conduce a retrogradat în mod regulat creșterea globală sunt aproape de sfârșit.

„Nu văd o retrogradare acum, dar creșterea în 2023 va încetini”, a declarat Georgieva la Forumul Economic Mondial de la Davos, Elveția.

„Proiecția noastră este că vom merge cu o jumătate de punct procentual în jos față de 2022. Vestea bună însă este că ne așteptăm ca creșterea să atingă un nivel minim în acest an, iar 2024 să fie un an în care vom vedea în sfârșit economia mondială pe o pantă ascendentă”.

Fondul Monetar Internațional și-a revizuit în scădere prognoza de creștere de trei ori din octombrie 2021.

În ceea ce privește chestiunea unei potențiale reduceri a ratelor dobânzilor de către băncile centrale, Georgieva a menționat că „nu suntem încă acolo”, deoarece inflația încetinește, dar rămâne „încă destul de ridicată”.

„Băncile centrale trebuie să fie atente să nu ridice prea devreme piciorul de pe frână”, a adăugat ea. Săptămâna trecută, în SUA, rata inflației a atins cel mai scăzut nivel din octombrie 2021, în timp ce inflația din zona euro a scăzut pentru a doua lună consecutiv în decembrie.

Un „loc mai bun” pentru China în 2023?

Revenind la China, Georgieva a repetat proiecțiile FMI potrivit cărora țara va înregistra o creștere a PIB-ului, dar nu va reprezenta o parte atât de mare din creșterea globală ca în trecut.

Ratele Chinei nu se vor întoarce la vremurile în care economia sa a furnizat aproximativ 40% din creșterea mondială. A înregistrat în 2022 o creștere sub medie pentru prima dată în ultimii 40 de ani.

În cazul în care China își menține cursul cu agenda actuală de redeschidere,  va atinge proiecțiile de creștere ale FMI de 4,4% până la sfârșitul anului.

Comentariile directorului general vin la o zi după ce FMI a publicat un nou raport în care se afirmă că fragmentarea ar putea costa economia globală până la 7% din PIB.

Până de curând, economiștii nu au acordat o atenție deosebită contractelor de muncă. Dar ceea ce este scris în aceste documente modelează în liniște modul în care funcționează piețele muncii – și nu neapărat în bine.

Povestea începe în SUA, unde economiști și profesori de drept precum Evan Starr și Orly Lobel au cartografiat măsura în care clauzele de angajare asociate în mod tradițional cu directorii de top s-au răspândit de fapt în rândul forței de muncă. Acorduri de confidențialitate, clauze de nedivulgare, clauze de neconcurență – mulți angajați sunt acum prinși într-o capcană.

Clauzele de neconcurență au atras cea mai mare atenție, precizează Financial Times. Aproape o cincime dintre lucrătorii americani sunt legați de aceste clauze, care le interzic să se angajeze sau să înființeze o afacere concurentă într-o anumită perioadă de timp după ce și-au părăsit locul de muncă.

Criticii consideră că astfel de măsuri restrictive înăbușă inovația și piața muncii, împiedicând lucrătorii să se deplaseze liber acolo unde ar fi mai productivi. Practicile de neconcurență reprezintă o modalitate prin care capitalul poate să se poziționeze în mod discret împotriva forței de muncă.

Dar povestea nu se termină aici. În Europa, mulți analiști au presupus că este un fenomen exclusiv american. Dar pare să nu fie adevărat. Un studiu recent realizat de economiști italieni a constatat ceea ce Andrea Garnero, unul dintre autori, a numit „modele uimitor de asemănătoare” în ceea ce privește utilizarea neconcurenței în Italia și în SUA. Un sondaj realizat în Japonia, un alt tip de economie, a găsit modele similare.

Este din ce în ce mai popular ca angajatorii să folosească un limbaj sofisticat, ceea ce poate duce la clauze mai restrictive decât sunt cu adevărat necesare pentru majoritatea personalului.

Dar, indiferent dacă s-au răspândit din greșeală sau nu, efectul acestor clauze asupra productivității, salariilor, inovației și mobilității este semnificativ. Aspectele ascunse ar putea avea un mare impact asupra modului în care înțelegem lumea de astăzi.

Începe anul  și este momentul să te gândești să iei decizii financiare avantajoase pentru banii tăi.

În contextul inflației,  scăderii puterii de cumpărare și recesiunii, câteva măsuri simple vă pot ajuta să preluați controlul asupra banilor și să vă readuceți finanțele pe drumul cel bun.

Economisire suficientă

Este absolut esențial să economisiți o parte din venitul dumneavoastră în fiecare lună. Se recomandă adesea să puneți deoparte 15% din venit. Dar, în funcție de câștiguri, acest procent poate varia de la 10% la 20%.

Aceste economii nu ar trebui obligatoriu să rămână în contul  curent. Banii puși deoparte pot fi plasați în diferite investiții, în funcție de modul în care îi veți utiliza.

Planificați pentru neprevăzut

O parte din economii ar trebui să fie transferată într-o investiție cu capital garantat pentru a constitui o rezervă  de precauție și a plăti orice cheltuieli neprevăzute.Dacă nu ați făcut-o deja, constituirea unui fond de urgență în 2023 ar trebui să se afle pe lista dumneavoastră de rezoluții bune.

Nu cumpărați nimic pe credit

Dacă cheltuielile neprevăzute trebuie să fie anticipate, același lucru este valabil și pentru cheltuielile curente sau mai excepționale, dar previzibile. Creditul de consum este unul dintre cei mai mari dușmani ai portofelului.

Dacă este posibil, ar trebui să economisiți întotdeauna banii de care aveți nevoie pentru a vă finanța achiziția într-o investiție cu capital garantat și să așteptați până când veți avea banii de care aveți nevoie pentru a vă cumpăra un nou computer sau o mașină, de exemplu.

Închideți conturile latente

Nu înmulțiți conturile bancare în mod inutil. De multe ori este mult mai avantajos să se mențină doar unul sau cel mult două conturi curente, deoarece deținerea mai multor conturi poate fi prea complicată de gestionat și deosebit de costisitoare, cu un amalgam de comisioane de administrare și metode de plată.

Când Decathlon, un petrolier cu o lungime de 274 de metri, a intrat luna trecută în portul german Wilhelmshaven, a fost o dovadă tangibilă a puterii geopolitice americane.

Cu câteva zile mai devreme, a intrat în vigoare un embargo al UE asupra țițeiului rusesc transportat pe mare, amenințând cu noi perturbări pe piețele energetice mondiale. În timp ce Decathlon își descărca marfa, petrolul american sosea la fix.

Invazia Rusiei în Ucraina a precipitat o criză energetică globală – iar SUA au fost printre cei mai mari beneficiari, subliniază Financial Times. În timp ce Moscova a redus livrările de gaze naturale către Europa, iar sancțiunile occidentale au vizat petrolul său, exporturile americane de ambele tipuri au crescut vertiginos.

Aproximativ 500 de tankere încărcate cu petrol american au navigat spre Europa din februarie 2022, potrivit firmei de date OilX, ajutând exporturile americane de țiței să atingă un nivel record.

Această piatră de hotar a marcat apogeul revoluției șisturilor – o bulversare energetică și tehnologică de 15 ani în care fracturarea a făcut ca cel mai mare consumator de petrol și gaze din lume să devină și cel mai mare producător.

Creșterea producției de petrol de șist a ajutat la calmarea piețelor volatile  – chiar dacă Primăvara Arabă a adus tulburări producătorilor din Orientul Mijlociu și a izbucnit un nou conflict în nordul Irakului și Peninsula Arabă, inclusiv atacuri asupra infrastructurii petroliere saudite. Astăzi, flotila exporturilor americane de petrol și gaze care traversează Atlanticul a contribuit la neutralizarea războiului energetic al lui Vladimir Putin.

Epoca de aur a șisturilor „a propulsat Statele Unite înapoi în fruntea clasamentului în ceea ce privește importanța geopolitică”, spune David Goldwyn, fost consilier principal pe probleme de energie al lui Barack Obama și director al Goldwyn Global Strategies, o companie de consultanță din Washington. „Statele Unite nu mai sunt în poziția în care trebuie să se preocupe de aprovizionarea fizică cu petrol sau gaze. Și asta le oferă o libertate de acțiune mult mai mare în afacerile internaționale”.

În plus, petrolul continuă să-i protejeze pe americani de prețurile galopante ale gazelor naturale și ale combustibililor care au zguduit alte economii dezvoltate. Și consumatorii mondiali nu-și pierd setea de petrol. Agenția Internațională pentru Energie estimează că lumea va mai arde încă 1,7 milioane de barili pe zi în 2023, atingând un nivel record de aproape 102 milioane de barili zilnic. Goldman Sachs prevede un salt al cererii în acest an de 2,7mn b/d, ceea ce va împinge prețul petrolului din nou peste 100 de dolari pe baril.

Pe măsură ce ordinea energetică globală stabilită se destramă rapid, se va declanșa o fază de volatilitate și mai mare a pieței petrolului, avertizează analiștii și directorii de companii.

Aceasta va fi o problemă pentru țările importatoare de petrol, dar o eră de putere reînnoită pentru altele, în special pentru Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și celelalte petrostate care formează grupul de producători Opec. SUA intră în acest grup exclusivist, pentru că a devenit o sursă de creștere pentru aprovizionarea cu aur negru la nivel mondial.

Scenariul e deja plicticos: sosirea elitelor politice și financiare la Davos, în Elveția, pentru reuniunea anuală a Forumului Economic Mondial (WEF). O adunare obraznică: într-o criză a costului vieții, imaginile cu stațiunea de lux și cu delegații care consumă șampanie nu sunt o imagine bună. 

De fapt, se așteaptă ca un singur lider G7 să se prezinte la Davos: cancelarul german Olaf Scholz. Între timp, naivii așteaptă ca petrecerile fastuoase și extravaganța care au devenit sinonime cu conferința să fie reduse. Oxfam a ieșit deja la rampă cu raportul său anual privind inegalitatea, concentrându-se în acest an pe câștigurile de avere de la pandemie și pe criza costului vieții.

Dar dacă există o problemă de imagine la Davos, nu este nimic nou, relatează The Spectator. Reuniunea anuală a WEF a avut întotdeauna o astfel de problemă, și asta dintr-un motiv întemeiat: este exemplul perfect, nu al capitalismului de piață liberă, ci al capitalismului de cumetrie.

Este mult mai probabil ca înțelegerile încheiate între guverne și companiile internaționale – care își pot cumpăra intrarea la Davos – să aibă ca rezultat politici protecționiste care să mențină jucătorii mari în top, îngreunând concurența pentru întreprinderile nou-înființate și cele mai mici.

Planurile de reducere a extravaganțelor publice de la conferința din acest an au sens din punct de vedere al relațiilor publice, dar acest lucru nu va rezolva marea problemă a Davos.

Pretenția conferinței de a fi „neutră din punct de vedere climatic pentru al șaselea an consecutiv”, de exemplu, nu distrage atenția de la modul în care participanților le place să călătorească în avioane private. Ipocrizia se înrăutățește.

Nici raportul Oxfam privind inegalitatea nu este o noutate. Acesta este publicat în fiecare an pentru a promova impozitele pe avere (adesea cu calcule discutabile pentru a produce cifrele principale, în trecut fiind folosite metodologii care au considerat efectiv că un absolvent de Harvard cu datorii la Universitate este mai sărac decât un țăran chinez).

Fără îndoială, participanții din acest an vor cita din acest raport pe tot parcursul săptămânii, în efortul de a părea sensibili și conștienți de criza economică iminentă. Dar nu au făcut mare lucru pentru a aborda rădăcinile profunde ale sărăciei și politicile guvernamentale care îi mențin pe oameni la capătul inferior al scalei veniturilor.

Tema de anul acesta de la Davos este „Cooperarea într-o lume fragmentată” – o temă care garantează că subiectele cu adevărat dificile nu vor fi discutate. WEF este în mod clar hotărât să nu dea apă la moară.Capitalismul de piață liberă –  antidotul testat pentru combaterea sărăciei –  este aproape sigur că va fi un subiect interzis.

Ar fi o greșeală să credem că Davos-ul din 2023 este diferit de oricare altul. Participanții sunt doar puțin mai conștienți de problema de imagine din acest an. În rest, clientelismul și ipocrizia sunt vii și sănătoase.

Banca Centrală Europeană  urmează să majoreze ratele până la un nivel care să înceapă să limiteze creșterea, iar vârful acestora va depinde de răspunsul economiei la ciclul de înăsprire monetară, a declarat economistul-șef al BCE, Philip Lane.

Banca centrală a majorat deja ratele cu un total de 250 de puncte de bază începând din iulie, în încercarea de a stopa o creștere istorică a inflației, dar oficialii au subliniat că mai sunt necesare eforturi suplimentare pentru a readuce creșterea prețurilor la ținta de 2% până în jurul anului 2025.

„Trebuie să creștem ratele în continuare”, a subliniat Philip Lane într-un interviu acordat Financial Times. „Anul trecut puteam spune că este clar că trebuie să creștem ratele la niveluri mai normale, iar acum spunem, de fapt, că trebuie să le ducem în teritoriu restrictiv.”

În condițiile în care piețele se așteaptă ca rata depozitelor, în prezent de 2%, să atingă un maxim de aproximativ 3,3% în această vară, Lane a fost mai prudent, afirmând că răspunsul întreprinderilor, gospodăriilor și guvernelor la măsurile BCE va fi esențial.

De asemenea, el a spus că guvernele din zona euro vor trebui să joace un rol mai important în combaterea inflației, cu “o ajustare fiscală semnificativă în anii următori”.

Inflația va scădea rapid în acest an, dar acest lucru se va datora în mare parte unui „efect de bază”, iar dificultatea ar putea consta în asigurarea etapei finale a dezinflației.

„Întrebarea este cum să ajungem de la o rată medie de 3% la sfârșitul anului 2023 la ținta de 2% în timp util”, a precizat economistul. „Politica monetară va fi importantă  pentru a se asigura că se realizează ultimul kilometru pentru o revenire la țintă”.

“Odată ce ratele vor fi suficient de ridicate pentru a limita creșterea economică, BCE va trebui să echilibreze riscul de a face prea mult și prea puțin, iar această problemă ar putea să se prelungească în următorul an sau doi”, a adăugat el.