Trump a declarat pe 8 august că se va întâlni cu președintele rus Vladimir Putin în Alaska vinerea viitoare, în 15 august de ziua Adormirii Maicii Domnului.
După luni de discuții periodice între Trump și Putin (3 convorbiri telefonice confirmate și altele neconfirmate) pe tema războiului Rusiei împotriva Ucrainei – și un moment de frustrare a lui Trump la începutul lunii iulie, când Trump a spus că Putin îl hrănește pe el și echipa sa de la Casa Albă cu „o mulțime de prostii” – această întâlnire este un „moment decisiv” pentru cei doi lideri. Trump îi dăduse lui Putin un termen limită de 50 de zile pentru a ajunge la un acord de pace cu Ucraina. În urmă cu doisprezece zile, Trump a spus că va scurta termenul limită la „10 sau 12 zile”. Remarcând că deja știe care va fi răspunsul lui Putin, Trump a spus: „Nu există niciun motiv să așteptăm”.
Ca întotdeauna, o mare întrebare este dacă Putin va tergiversa negocierile sale legate de Ucraina cu Trump. Fostul consilier pe probleme de securitate națională (devenit critic) al lui Trump, John Bolton, a prezis într-un interviu recent că Putin va „profita” de întâlnire, eventual avansând propriul său plan de soluționare a războiului, „pentru ca Trump să-l ducă” la Kiev „și să vadă dacă Zelenski îl respinge”. Ce știm acum este că în concordanță cu dexteritatea sa diplomatică, Putin prezintă acum un plan de pace obscur care i-ar permite să preia controlul asupra întregului est al Ucrainei, evitând în același timp orice angajamente, altele decât acela de a înceta lupta pentru moment. Putin sugerează, de asemenea, că Rusia ar putea adopta o lege care să declare că nu va lansa niciun atac asupra Ucrainei sau Europei – o promisiune pe care ar putea-o încălca înainte ca cerneala să se usuce măcar. Cert este că Lenin ar fi de acord cu planul lui Putin.
O altă întrebare importantă este dacă Putin a calculat greșit în relațiile sale cu Trump. Părerea mea este că Putin a greșit continuând atacurile asupra orașelor ucrainene în fața cererilor lui Trump de pace – o mișcare care l-a jenat pe președintele SUA. Pe măsură ce Trump și-a schimbat tonul față de Putin în ultimele săptămâni, acesta „nu a devenit brusc un om care crede în alianțele transatlantice tradiționale prețuite de predecesorii săi ca o contrapondere la Moscova. Trump nu a dezvoltat o nouă afecțiune pentru Ucraina sau pentru președintele acesteia, Volodimir Zelenski. Mai degrabă, Trump a fost insultat de duplicitatea evidentă a lui Putin. Trump a intrat în funcție crezând că poate asigura un armistițiu durabil între Ucraina și Rusia în 24 de ore, mizând pe relația sa cu Putin, pe care o considera bună.
Timp de luni de zile, nu a fost, hai să zicem pe placul europeniștilor (care la noi în România l-au beștelit prin media), el situându-se aproximativ de partea Moscovei în războiul său împotriva Ucrainei, absolvind Rusia de inițierea conflictului și amenințând că va abandona Kievul, deoarece acesta se apăra disperat. L-a mustrat pe Zelenski în Biroul Oval în februarie și a încetat pentru scurt timp să mai împărtășească informații cu Ucraina. El credea că, pe lângă colaborarea cu omologul său rus pentru a pune capăt războiului, ar putea reseta relațiile și să creeze noi legături economice între cele două țări. A avut chiar în vedere un mare summit pentru a anunța un acord de pace. Dar Putin a respins apelurile repetate ale americanilor de a-i opri atacurile. Discuțiile Rusiei cu emisarul lui Trump, Steve Witkoff, nu au dus nicăieri. Trump și-a retras eforturile diplomatice. În ultimele săptămâni, Trump s-a înfuriat mai tare pe Putin și a pus capăt unei scurte pauze a Pentagonului în trimiterea de arme către Ucraina. Între timp, Zelenski a lucrat la repararea relației sale cu Trump și a fost de acord cu o propunere de încetare a focului din partea SUA. În propriile cuvinte ale lui Trump, Putin a început să-l „provoace” respingând același acord, declanșând în același timp unele dintre cele mai mari bombardamente ale războiului. Trump și Putin au vorbit de vreo șase ori în ultimele șase luni, iar Trump a devenit din ce în ce mai frustrat. El le-a spus consilierilor săi în primăvara aceasta că începe să creadă că Putin nu vrea ca războiul să se termine, o evaluare la care agențiile de informații americane au ajuns acum mai bine de un an.
Când Trump și-a intensificat recent apelurile pentru un armistițiu – la un moment dat scriind pe rețelele de socializare „Vladimir, STOP!” – Putin a ales să-l sfideze escaladând din nou atacurile asupra Ucrainei. Președintele a fost tulburat de cea mai recentă convorbire cu Putin, avută la începutul acestei luni, în care liderul rus și-a reiterat obiectivul de a „elibera” teritoriul ucrainean despre care crede că aparține Rusiei. Linia frontului conflictului rămâne în mare parte înghețată, dar oficialii americani și europeni cred că Putin plănuiește o ofensivă de vară și va lansa mai multe atacuri asupra civililor din orașele Ucrainei. Întrucât Putin continuă să ignore apelurile sale pentru un acord, Trump s-a simțit umilit, temându-se că pare slab. Trump a anunțat că va autoriza trimiterea pe câmpul de luptă a unui număr mai mare de arme americane, inclusiv până la 17 baterii de rachete Patriot, care vor spori dramatic capacitatea Ucrainei de a doborî rachetele și dronele rusești care se apropie. Șaptesprezece ar fi o sarcină dificilă; până acum, Statele Unite au furnizat două astfel de baterii în trei ani de război.
Există încă o întrebare cu privire la nivelul de interes al lui Putin pentru relații calde cu Trump? Da, dar se refera la relația Moscova-Washington. Ucraina nu este introdusă în această relație. Atunci când Trump s-a declarat „dezamăgit” de Putin și a amenințat cu tarife vamale severe dacă Rusia își va continua războiul, Moscova a considerat-o fanfaronada. Dar există oare un motiv mai profund pentru răspunsul disprețuitor? Nu știm , uneori bănuim alte ori pur și simplu încercăm să ghicim. După luni de eforturi eșuate de a ajunge la un acord, mai întâi prin constrângerea Kievului și mai târziu prin curtarea lui Putin, Trump a ajuns la convingerea că presiunea economică sporită asupra Moscovei ar putea fi singura modalitate de a obține un acord. Pentru a-l influența pe Putin, Trump a adoptat o cale mai conflictuală, amenințând cu sancțiuni asupra țărilor care achiziționează energie rusească. El a vizat India, un cumpărător major de petrol rusesc, cu tarife de 50% pentru bunurile sale expediate către SUA. Alte națiuni care importă petrol și gaze rusești, inclusiv China, ar putea vedea taxele majorate până la termenul limită stabilit de Trump pentru un acord. Casa Albă lucrează la organizarea unei întâlniri cu Putin, dar ar dori o întâlnire tripartită cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski, a declarat secretarul de presă al Casei Albe, Karoline Leavitt. „Președintele Trump ar dori să se întâlnească atât cu președintele Putin, cât și cu președintele Zelenski, deoarece își dorește ca acest război brutal să se încheie”, a spus ea. Liderul rus a declarat că este deschis doar „în principiu” la discuții cu Zelenski. „Suntem încă departe de a crea astfel de condiții”, a spus Putin, care a pus frecvent sub semnul întrebării legitimitatea lui Zelenski.
O altă provocare pentru Trump va fi navigarea în discuții cu un lider rus care are un sfert de secol de experiență în relaționarea cu diverși președinți americani și s-a dovedit a fi priceput în influențarea lor. Dacă Trump se întâlnește cu Putin și iese cu mâinile goale, va trebui să decidă dacă va crește presiunea asupra Rusiei, în ciuda scepticismului său că mișcările economice sau militare ar modifica calculele Kremlinului, sau va pune în aplicare o amenințare pe care a făcut-o în mod repetat de a abandona procesul de pace. În orice caz războiul continuă să se prelungească. Părerea mea este că oamenii au înțeles greșit abordarea lui Trump. Nu este vorba că lui Trump i-ar plăcea dictatorii. El crede că America trebuie să coexiste cu Rusia. Din moment ce America nu mergem la război, cum se vor descurca cu ei, cu rușii? În mod surprinzător, propunerea de pace dată de americani nu oferă Rusiei ceea ce și-a dorit constant: nu include nicio garanție privind ne-extinderea NATO și nu promite oprirea sprijinului militar occidental pentru Ucraina. Cât privește extinderea NATO situația este clară. Nu se mai extinde. Aprovizionarea cu arme și ea este clară: nu americanii aprovizionează ci europeni. Vârtejul diplomatic care a urmat întâlnirii de la Kremlin nu făcut decât să adâncească misterul. Imediat după discuția Witkoff-Putin, Donald Trump a avut convorbiri telefonice cu președintele Volodimir Zelenski și cu mai mulți lideri europeni. Putin și Trump s-au întâlnit de șase ori în timpul primului mandat al lui Trump. John Bolton, fostul consilier a lui Trump pe probleme de securitate națională, a spus că opinia lui Trump era că va putea rezolva situații diplomatice dificile atâta timp cât va avea relații personale bune cu liderii altor țări. Bolton a susținut că liderul rus dorea ca întâlnirea să proiecteze o imagine de legitimitate internațională și să-l aducă pe Trump înapoi în orbita sa. Dar a pus la îndoială dacă președintele a înțeles toate complexitățile situației. Putin va „profita” de întâlnirea cu Trump a spus Bolton. Sigur asta și inteționează. Trump și Putin au stat împreună ultima dată în 2019 la un summit G20 în Japonia, în timpul primului mandat al lui Trump.
Post Scriptum: (1)Lovitură cumplita dată de Trump lui Putin. Liderul azer Ilham Aliev și premierul armean Nikol Pașinian au fost primiți vineri, 8 august, la Casa Albă, pentru semnarea unui acord de pace istoric, sub egida președintelui american Donald Trump. Acordul pune capăt unui conflict teritorial vechi de secole și care s-a intensificat în ultimii ani, relatează AFP. Acolo Rusia se consideră putere dominantă. Președintele american Donald Trump i-a primit separat pe cei doi lideri de stat pentru semnarea unor acorduri economice bilaterale cu fiecare, întrevederi urmate de o reuniune trilaterală pentru semnarea tratatului de pace. Poza întlnirii seamănă izbitor cu cea cu Bill Clinton, Yitzhak Rabin și Yasser Arafat, surprinși la Casa Albă pe 13 septembrie 1993. Este o lovitură de imagine aplicată de Trump lui Putin.
(2) Președintele Ucrainei critică declarația lui Trump conform căreia un acord de armistițiu cu Rusia va implica „un schimb de teritorii”. „Răspunsul la chestiunea teritorială ucraineană se află deja în Constituția Ucrainei”, a declarat Zelenski într-o postare pe Telegram. Ucraina nu va „oferi” teritorii Rusiei ca parte a unui acord de armistițiu, a declarat sâmbătă dimineață,9 august, președintele ucrainean Volodimir Zelenski. Fostul ofițer KGB aflat la putere în Rusia timp de peste 25 de ani a exclus, de asemenea, purtarea de discuții cu Zelenski în această etapă.
(3) Liderii europeni au emis o declarație comună în noaptea de sâmbătă 9 august spre duminică 10 august, afirmând că „doar o abordare care combină diplomația activă, sprijinul acordat Ucrainei și presiunea asupra Federației Ruse pentru a pune capăt războiului său ilegal poate avea succes”. Aceștia au salutat eforturile lui Trump, spunând că sunt pregătiți să ajute pe plan diplomatic – prin menținerea sprijinului acordat Ucrainei, precum și prin susținerea și impunerea de măsuri restrictive împotriva Rusiei. „Linia actuală de contact ar trebui să fie punctul de plecare al negocierilor”, se arată în declarație, semnată de lideri din Franța, Germania, Italia, Polonia, Marea Britanie, Finlanda și șefa Comisiei UE, Ursula Von Der Leyen, fără a oferi mai multe detalii. De asemenea, aceștia au spus că o rezoluție „trebuie să protejeze interesele vitale de securitate ale Ucrainei și Europei”, inclusiv „necesitatea unor garanții de securitate robuste și credibile care să permită Ucrainei să își apere eficient suveranitatea și integritatea teritorială”. „Calea către pace în Ucraina nu poate fi decisă fără Ucraina”, au spus ei.
(4) Singurul element al poziției raportate a lui Putin, comun tuturor rapoartelor, este cererea ca Ucraina să se retragă din zonele neocupate ale regiunii Donețk – o concesie ucraineană majoră. Acceptarea unei astfel de cereri ar forța Ucraina să abandoneze „centura sa de fortărețe”, principala linie defensivă fortificată din regiunea Donețk din 2014 – fără nicio garanție că luptele nu vor fi reluate. Centura de fortărețe a Ucrainei a împiedicat avansurile Rusiei în regiunea Donețk în 2014 și 2022 și încă împiedică eforturile Rusiei de a cuceri restul regiunii Donețk în 2025. Centura de fortărețe este un obstacol semnificativ în calea actuală de avansare a Rusiei spre vest în Ucraina, iar predarea restului regiunii Donețk ca premisă a unui armistițiu fără angajamentul unei soluții finale de pace ar poziționa forțele ruse extrem de bine pentru a-și relua atacurile în condiții mai favorabile (adică ar putea folosi tancurile și transportoarele pe o zonă de câmpie către Kiev), evitând o luptă lungă și sângeroasă pentru teren.
Planul prevede vânzarea pe piață de la 5% până la 15% din acțiuni, ceea ce ar putea aduce statului un câștig imediat de zeci de miliarde de dolari. Pentru președintele Trump, ar fi o victorie politică și economică — un pas major spre promisiunea de a „elibera” aceste companii din tutela guvernului.
Dacă în termen de 3 ani de la data comunicării procesului-verbal de constatare a contravenției, amenda nu a fost achitată, organul fiscal local transmite procesul verbal de constatare a contravenției la judecătoria de pe raza căreia își are domiciliul contravenientul pentru ca instanța să dispună transformarea în muncă în folosul comunității sau transformarea în amendă penală, cu termen de plată 60 de zile. Organele fiscale locale pot cesiona creanțele fiscale rezultate din neachitarea amenzilor contravenționale către executori judecătorești sau către operatori economici specializați în recuperarea creanțelor, în vederea colectării acestora, se mai arată în proiectul legislativ.
Analistul John Stevenson, de la Peel Hunt, explică faptul că oamenii renunţă la investiţii mari, dar îşi permit obiecte mai mici, cu impact imediat asupra stării de spirit: ”Nu îţi permiţi o canapea nouă, dar poţi lua o pătură sau câteva perne. Nu redecorezi casa, dar schimbi faţa de masă.”
În timp ce restul lumii se reorientează sau prioritizează energia clasică, produsă de combustibilii fosili, Uniunea Europeană își continuă drumul spre tranziția verde. Invocarea sănătății populației și, mai ales, a obținerii independenței energetice nu prea are legătură cu realitatea. Pentru o zonă fără resurse de materii prime rare, esențiale pentru regenerabile, independența clamată este deja o glumă proastă. Conștientă de impasul în care se află UE, Rețeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică (ENTSO-E) a atras atenția Comisiei Europene că este nevoie de finanțare uriașă pentru a adapta rețelele existente la energia regenerabilă. Astfel, sunt necesare investiții masive de peste 800 de miliarde de euro până în 2050, în rețele transfrontaliere și hibride, pe lângă dezvoltarea rețelelor naționale.
Guvernul britanic, prin vocea vicepremierului Angela Rayner, cere explicații urgente pentru paginile „ascunse” din documentația tehnică – zone întregi din Cultural Exchange Building și Embassy House rămânând acoperite de blocuri de culoare gri. Pentru oficiali, aceste porțiuni lipsă nu sunt doar un detaliu estetic, ci un semnal de alarmă cu implicații de securitate.
După ce ne-a adus în sapă de lemn, cu măsuri de austeritate prelungite și înăsprite, cu majorări de biruri, cu incapacitatea de a stopa creșterea prețurilor la energie și cu o explozie a tuturor prețurilor, coaliția de guvernare a decis să facă ordine în țară și să-i forțeze pe amărâți să-și plătească impozitele și taxele locale. Astfel, primii vizați au fost beneficiarii de venit minim de incluziune, stabilit la ”imensa” sumă de 533 de lei, în total 209.856 de oameni.
Niciun stat nu s-a aruncat mai mult în această cursă decât Pakistanul, care a angajat șapte firme de lobby diferite, de la giganți ai industriei la jucători de nișă cu conexiuni în Congres. Oficialii de la Islamabad sperau să evite tarifele uriașe pe exporturile de textile și echipamente sportive, care amenință să lovească direct economia țării.
