Deocamdată, de câteva câteva săptămâni, livrarea de tancuri grele Leopard 2 de către aliați către Ucraina a fost blocată de Germania. Țară producătoare, trebuie să își autorizeze cumpărătorii să transfere armele fabricate pe teritoriul său către o țară terță.

A trecut o lună de când Ucraina și-a evaluat nevoia de tancuri grele pentru a face față tăvălugului rusesc și câteva săptămâni de când unii dintre aliații săi – în frunte cu Polonia – s-au oferit să livreze tancurile Leopard 2.

Clauzele de reexport

Potrivit unui oficial ucrainean, 12 țări s-au angajat vinerea trecută, în timpul unui summit la baza americană de la Ramstein, în Germania, să livreze în total 100 de exemplare pe front. Dar Germania, care produce aceste tancuri, trebuie să își dea acordul prealabil înainte de orice transfer al tancurilor către o țară terță.

Și se pare că blocajul este profund, pentru că zilele trec și Occidentul încă așteaptă undă verde de la Berlin. Prin urmare, Ucraina trebuie, de asemenea, să aștepte pentru a obține tancurile care i-au fost promise.

Un stat poate avea tancuri Leopard 2, pe care le-a plătit, dar nu le poate trimite după bunul său plac unuia dintre partenerii săi – fie că este vorba de Ucraina invadată. Motivul este simplu – și contractual: contractele de vânzare de echipamente militare sunt întocmite în conformitate cu Tratatul internațional privind comerțul cu arme, la care Germania este semnatară. Aceste documente includ clauze de „reexport”. După cum sugerează și titlul, această dispoziție se referă la transferul armei sau mașinii de război în cauză de la primul destinatar la o altă națiune.

În virtutea acestei dispoziții de „reexport”, cumpărătorul este obligat să solicite aprobarea producătorului înainte de a dona sau revinde echipamentul vizat, în acest caz tancurile Leopard 2.

Ideea este, bineînțeles, ca țara producătoare să păstreze un drept de control asupra acestei tranzacții, pentru a se proteja de riscul ca armamentul său să ajungă în mâini care i-ar fi ostile (sau aliaților săi), în arsenalul unor țări dictatoriale sau aflate sub embargou.

Dincolo de aceasta, este vorba de a nu alimenta un comerț paralel, dar legal, în ceea ce privește revânzarea acestui material ultrasensibil, care ar scăpa astfel de sub controlul său. În plus, exporturile de arme de către guvernul federal către țări din afara Uniunii Europene și NATO (și țări neasimilate NATO)  – cum ar fi Ucraina – sunt în principiu „interzise”, cu excepția cazului în care sunt justificate de „considerații specifice”, prevede textul oficial.

„Exporturile de arme de război către aceste țări sunt interzise, cu excepția cazului în care considerente specifice de politică externă sau de securitate justifică, în cazuri individuale, acordarea unei licențe de export”.

Prin urmare, în cazul unei cereri, Germania trebuie să efectueze o examinare „meticuloasă”, „aprofundată” și „detaliată” a cererii, conform termenilor folosiți de Ministerul german al Economiei, care are ultimul cuvânt. Arbitrajul este guvernat de criterii precise, enumerate de aceeași sursă: „În fiecare examinare detaliată, menținerea păcii, securității și stabilității, precum și respectarea drepturilor omului, sunt de o importanță capitală”. În plus, echipamentele nu trebuie să amenințe să ducă la „agravarea crizelor”.

Tergiversare și de natură politică

Pe lângă domeniul juridic, tergiversarea germană este și de natură politică. Pe de o parte, în timp ce Ministerul Economiei este responsabil în ultimă instanță pentru transfer, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Apărării și Cancelaria sunt, de asemenea, implicate în acest proces. Acest lucru aduce cu sine riscul de încetinire, mai ales că guvernul este încă o mașinărie greoaie într-un sistem german care favorizează coalițiile.

Partidele care alcătuiesc alianța de guvernare sunt legate de un „contract de coaliție (…) în care totul este scris: de la economie la ecologie, fără a uita armata, armele și politica militară a Germaniei”.

Zăpăceala din ultimele zile este de înțeles. Astfel, Annalena Baerbock, ministrul Afacerilor Externe (Verzii), a dat asigurări duminică seara că „Germania nu se va opune” trimiterii de tancuri Leopard în Ucraina dacă Polonia – și națiunile care doresc să acționeze după exemplul său – o vor cere în mod explicit. Executivul polonez a răspuns rapid, afirmând că solicitarea a fost făcută, adăugând că poate renunța la aprobarea Berlinului în cazul în care aceasta nu va fi primită. Iar marți, a fost rândul socialistului Boris Pistorius, ministrul Apărării,  să „încurajeze” țările furnizoare de Leopard 2 să instruiască tanchiștii ucraineni în utilizarea tancului.

Cu toate acestea, fără a merge până la o autorizare explicită. Acesta este un alt semn – întărit de lipsa de entuziasm a lui Olaf Scholz – că ecologiștii germani sunt mai proactivi în trimiterea de tancuri decât colegii lor din SPD.

„Nu sunt o baghetă magică”

De la începutul războiului din Ucraina, ambele tabere au suferit pierderi grele de tancuri de luptă sovietice și post-sovietice. Pe măsură ce proviziile se diminuează de partea ucraineană, ar putea sosirea tancurilor occidentale pe teren să schimbe cursul războiului?

Potrivit lui Johannes Andersen, membru al Agenției suedeze de cercetare în domeniul apărării, lucrurile nu sunt atât de simple.

„Nu sunt o baghetă magică”, spune el. „Nu este ceva care va schimba radical cursul războiului. La nivel tactic, eficacitatea depinde, de asemenea, de sprijinul din partea vehiculelor de luptă ale infanteriei. Există o mulțime de factori care trebuie luați în considerare. Trebuie să te asiguri că ai totul la locul lui în jurul tancurilor principale de luptă”, a estimat acesta, notează Euronews.

Logistica, întreținerea și interoperabilitatea diferitelor vehicule militare sunt esențiale pentru a obține maximum de la tancuri, deși vehiculele de fabricație occidentală par a fi „mult superioare tancurilor rusești în diverse domenii”, a spus expertul.

„Dar trebuie să țineți cont și de context și de modul în care sunt desfășurate”, a adăugat el, menționând că tancul Leopard de fabricație germană este utilizat pe scară largă în mai multe țări europene și NATO. Acest lucru poate facilita reparațiile și aprovizionarea.

Pe lângă aceste vehicule germane, Ucraina ar trebui să primească în curând tancuri mai ușoare, considerate, de asemenea, foarte eficiente: Bradley american și AMX francez.

Deși calitățile și neajunsurile celor mai recente tancuri rusești sunt greu de evaluat, experții estimează că Ucraina ar avea nevoie de aproape 500 de tancuri de luptă suplimentare pentru a face diferența pe teren, luând în considerare potențialele pierderi grele.