Europa se mobilizează pentru a reduce facturile la energie și pentru a asigura aprovizionarea stabilă cu gaze naturale după ce Rusia a redus fluxurile.

Luna viitoare, UE va deschide prima sa licitație în cadrul căreia întreprinderile și guvernele își pot uni forțele sub forma unui cartel al cumpărătorilor pentru a ajunge la furnizorii mondiali.

Este un obiectiv care s-a dovedit a fi de mult timp greu de atins pentru cele 27 de state membre, fiecare cu propriile companii responsabile de satisfacerea cererii naționale.

Costul pe care Europa îl plătește pentru energia sa a devenit un nod crucial în lupta împotriva Chinei și a SUA în materie de comerț, industria internă luptându-se încă cu prețuri de multe ori mai mari decât înainte de invazia Rusiei în Ucraina, stimulând inflația de consum și afectând performanțele companiilor locale.

Potrivit vicepreședintelui Comisiei Europene, Maros Sefcovic, estimările inițiale arată că cererea comună din partea statelor membre UE se va ridica la 24 de miliarde de metri cubi în următorii trei ani. După ce licitația va fi lansată în aprilie,  se așteaptă ca primele contracte cu furnizorii din SUA până în Orientul Mijlociu și Africa să fie semnate în jurul lunii iunie.

„Este limpede că trebuie să schimbăm cursul economic în Europa”, a precizat Sefcovic . „Vom crea un nou sistem care va crește concurența, va aduce noi furnizori și va împinge prețurile energiei în jos”.

Anul trecut, blocul comunitar a adoptat o serie de reglementări de urgență pentru a se asigura că nu se vor mai repeta creșterile fără precedent ale prețurilor, inclusiv prin introducerea obligativității de a pune în comun cererea de gaz pentru 15% din reumplerea rezervelor.

Aceasta ar însemna aproximativ 13,5 miliarde de tone metrice, încă o fracțiune din cele 338 de miliarde de metri cubi pe care UE le-a importat în 2021.

Sefcovic a afirmat că “a observat interes pentru achiziții comune din partea consumatorilor de gaze industriale din sectoare precum oțelul, aluminiul, ceramica, sticla și producția de automobile”.În ceea ce privește oferta, “peste 50 de companii din întreaga lume sunt interesate să se implice în relația cu Europa prin intermediul platformei energetice”.

În urma primei licitații, UE va organiza mai multe achiziții comune în mod regulat pentru a se asigura că blocul dispune de suficient gaz. În timp ce depozitele Europei sunt încă pline în proporție de aproximativ 61%, în mare parte datorită unei ierni blânde, accentul se pune deja pe refacerea rezervelor înainte următorul sezon de încălzire.

Statele Unite sunt pe cale să își extindă represiunea tehnologică asupra Chinei în domeniul investițiilor, ceea ce ar putea deveni o altă sursă de riscuri în relațiile economice și comerciale dintre cele două țări.

Și va avea un impact negativ asupra investițiilor companiilor americane în China. Potrivit Global Times, președintele american Joe Biden este pregătit să solicite un ordin executiv în bugetul pentru anul fiscal 2024, care ar restricționa investițiile americane în anumite sectoare industriale avansate din China.

În timp ce mișcarea poate marca cel mai recent pas al Statelor Unite de a-și proteja poziția de lider mondial în domeniile economic, militar și tehnologic, astfel de restricții politizate se pot traduce într-un dezavantaj uriaș pentru corporațiile americane, într-un moment în care China este pregătită să își deschidă mai mult piața către restul lumii pe fondul redresării economice din acest an.

Într-adevăr, secretarul american al Comerțului, Gina Raimondo, a ridicat recent astfel de îngrijorări, afirmând că America trebuie să fie „prudentă” în ceea ce privește restricțiile de investiții împotriva Chinei.

În orice caz, miza ar putea fi mare dacă potențialul ordin de restricționare ar submina în mare măsură rentabilitatea capitalului american în China. Investitorii americani au efectuat aproximativ 3.000 de tranzacții pe an în China, dintre care aproximativ 500 au o valoare de peste un milion de dolari, conform unei analize The New York Times.

Mai important este faptul că, în urma interdicției impuse de Washington, este posibil ca unele investiții americane să fie nevoite să se retragă din lanțurile de aprovizionare și industriale din China, cedând spațiul de piață concurenților.

Între timp, este de de așteptat ca Beijingul  să ia contramăsuri și să adopte mai multe produse și tehnologii din alte țări pentru a le înlocui pe cele americane. Noul ministru de externe chinez, Qin Gang, a avertizat că Statele Unite sunt angajate în înăbuşirea şi îngrădirea Chinei mai degrabă decât într-o competiţie corectă sau bazată pe reguli.

Planul lui Biden este păgubos, deoarece afectază atât companiile americane care investesc în China, cât și cele chineze care investesc în SUA.

Dar Washingtonul trebuie să se gândească bine: afaceriștii americani nu o să mai profite de uriașa piață a Chinei pentru a câștiga bani la fel de ușor ca în trecut.

La un an de la invazia Rusiei în  Ucraina, Europa a evitat cel mai rău scenariu al unei crize brutale determinate de energie.

Prețul gazelor naturale a revenit la nivelurile de dinainte de război, producția industrială crește din nou, iar lideri precum gălăgioasa Ursula von der Leyen declară victoria în unitate împotriva lui Vladimir Putin, care „a pierdut războiul energetic pe care l-a început”.

Acum, Europa se confruntă cu o recesiune provocată de ea însăși: o serie de creșteri ale ratelor dobânzii de către bancherii centrali nervoși. Inflația „de bază” din zona euro, excluzând energia și alimentele, a atins un nivel record de 5,6% în februarie, iar Banca Centrală Europeană pare pregătită să majoreze ratele la un nivel record de 4% pentru a se alinia.

Teama este că, fără această înăsprire suplimentară a politicii monetare, se va declanșa un nou cerc vicios de creștere a prețurilor, determinată de salarii, cu recesiunea rezultat final. Potrivit Bloomberg, este posibil ca factorii de decizie politică să greșească prea mult pe partea de pedeapsă, la fel cum în 2021 au greșit prea mult pe partea de mulțumire atunci când inflația părea „tranzitorie”.

Economia zonei euro a evitat până acum recesiunea, dar nu este în plină expansiune, după cum scriau analiștii de la Barclays.

Economia germană s-a contractat cu 0,4% la sfârșitul anului trecut, mai mult decât se aștepta. Șomajul a crescut în mai multe țări, inclusiv în Spania și Italia. Christine Lagarde, de la BCE, spune că intenția nu este de a „rupe economia” cu majorări de rate. Dar fisurile sunt deja vizibile.

„Victoria” de anul trecut împotriva unei creșteri a prețurilor la energie, bazată pe o strategie de reducere a cererii și pe o prăbușire a nivelului de trai și a investițiilor, evident că nu a mulțumit consumatorii și corporațiile.

Dacă recesiunea a fost evitată, nu a fost datorită sincronizării bancherilor centrali, ci pentru că statele au întreprins eforturi uriașe de cheltuieli – în valoare de aproape 1.000 de miliarde de euro – pentru a proteja gospodăriile și a facilita inversarea dependenței Germaniei de gazul rusesc.

Repetarea acestei strategii în 2023 va fi o luptă teribilă: cheltuielile sunt puse deoparte, în timp ce costurile de împrumut cresc vertiginos.

Desigur, inflația globală de 8,5% este încă dureros de ridicată (deși a încetinit în ultima vreme). Scăderea puterii de cumpărare înseamnă că europenii mănâncă mai puțin, nu doar se încălzesc mai puțin. Consumul mediu de alimente a scăzut cu 4,6% anul trecut în Franța – ceea ce nu s-a mai văzut de la începutul înregistrărilor în 1960 – și va alimenta proteste care amenință să blocheze țara.

„Șoimii” inflației consideră că, în lipsa unui medicament dur în ceea ce privește ratele, efectele ajutorului pentru energie se vor infiltra în restul economiei, de la prețuri mai mari la salarii mai mari.

Dar astfel de creșteri trebuie să fie puse în context. Corporațiile au fost remarcabil de rapide în a majora prețurile: marjele brute de profit, care indică puterea de stabilire a prețurilor, au crescut în medie în ultimul an pentru cele mai mari firme din zona euro. Între timp, salariile muncitorilor nu au ținut pasul cu inflația.

Instrumente de  politică guvernamentală ar fi mai bune decât ciocanul creșterilor agresive ale ratelor, care promit să zdrobească investițiile și creșterea economică alături de inflație.

Ultimul lucru de care are nevoie Europa în acest moment este o încetinire determinată de BCE. Într-un moment în care Statele Unite folosesc subveții de aproape 400 de miliarde de dolari pentru a combate inflația și în care China este pe cale să devină al doilea exportator mondial de autoturisme,blocul comunitar trebuie să investească pentru a recupera un deceniu pierdut și pentru a rămâne în fruntea celui următor.

Investițiile din SUA au crescut cu 35,9% între primul trimestru al anului 2008 și jumătatea anului 2022, în timp ce în Europa cifra a fost de 4,8%, potrivit lui Nicolas Goetzmann, economist șef la administratorul de active Financiere de la Cite.

Poate că factorii de decizie politică europeni vor realiza că o integrare fiscală mai strânsă este esențială pentru a-și satisface nevoile de cheltuieli.Dar ar putea fi utilă și o atitudine mai prudentă din partea bancherilor centrali.

Mulți investitori, precum Gordon Ritter, fondator al Emergence Capital, cu sediul în San Francisco, consideră că evoluțiile recente în domeniul inteligenței artificiale reprezintă un regres tehnologic semnificativ.

Scepticismul reflectă o tensiune în rândul directorilor din Silicon Valley, prinși între entuziasmul față de IA și o încetinire mai amplă a sectorului Big Tech, care a dus la scăderea investițiilor în start-up-uri în ultimul an.

Dar lansarea recentă a unor instrumente de „inteligență artificială generativă”, cum ar fi chatbotul ChatGPT de la OpenAI, a dus la un nou entuziasm cu privire la potențiala apariție a unui nou grup de firme care să definească industria.

Financial Times a dezvăluit că Andreessen Horowitz a condus o investiție de peste 200 de milioane de dolari în Character.AI, evaluând producătorul de chatbot-uri la aproximativ 1 miliard de dolari.

Între timp, Inflection AI, o companie înființată în 2023 de  de cofondatorul DeepMind, Mustafa Suleyman, și de creatorul LinkedIn, Reid Hoffman, se află în discuții pentru a strânge până la 675 de milioane de dolari, după ce anul trecut a strâns deja 225 de milioane.În ianuarie, Microsoft a confirmat o „investiție de mai multe miliarde de dolari” în OpenAI, producătorul ChatGPT.

Cu toate acestea, mulți investitori în capital de risc își exprimă prudența, descurajați nu numai de evaluările amețitoare, ci și de volumul  de bani de care au nevoie grupurile de inteligență artificială pentru a construi „modele de bază” – sisteme de învățare automată care necesită cantități uriașe de date și putere de calcul pentru a funcționa.

Salturile recente în domeniul inteligenței artificiale generative sunt comparabile cu o aterizare pe Lună: o realizare tehnică impresionantă, care poate fi reprodusă doar de cei care dispun de o avere la nivel de stat național.

O altă problemă este că jucătorii din sector sunt supraevaluați și cheltuie sume colosale, fără a fi siguri de protitabilitatea chatboților.

La începutul acestei luni, Google a plătit 300 de milioane de dolari pentru a prelua o participație de 10% în Anthropic, într-un moment în care start-up-ul de inteligență artificială cumpăra resurse de calcul substanțiale de la divizia de cloud computing a motorului de căutare.Acordul dintre Microsoft și OpenAI asigură accesul companiei la platforma de cloud computing Azure a gigantului tehnologic.

Agitația în jurul IA a crescut pe măsură ce consumatorii au putut să se joace cu tehnologia, conversând cu ChatGPT pentru a scrie discursuri sau folosind programe text-imagine precum Dall-E.

În timp ce tot mai multe persoane încep să utilizeze programele, a crescut și prevalența erorilor și a răspunsurilor nedorite. Și sunt considerate inacceptabile în sectoare sensibile precum sănătatea și apărarea, ceea ce înseamnă că o aplicație fundamental perturbatoare poate face multe pagube.