Fermierii din România, Bulgaria și Polonia sunt afectați de afluxul de cereale din Ucraina după ridicarea taxelor vamale decisă de Uniunea Europeană în urma invadării țării de către Rusia.

Comisia Europeană a anunțat că îi va sprijini pe acești fermieri, cu o „rezervă de criză” în valoare de 56,3 milioane de euro, finanțată de Politica Agricolă Comună(PAC).  Măsura are drept scop „compensarea pierderilor economice datorate creşterii importurilor de cereale şi oleaginoase venite din Ucraina şi limitarea impactului dezechilibrelor pieţei”.

Bruxellesul propune să aloce Poloniei 29,5 milioane de euro, Bulgariei 16,75 milioane şi României 10,05 milioane şi, în plus, autorizează cele trei ţări să dubleze aceste sume prin ajutoare de stat, a precizat comisarul pentru agricultură, Janusz Wojciechowski.

Propunerea este înaintată celor 27 de state membre, care ar trebui să o voteze în cadrul unei reuniuni tehnice la 30 martie, potrivit executivului european, care speră să vadă primele plăți până la sfârșitul lunii septembrie.

În mai, UE a suspendat timp de un an taxele vamale pentru toate produsele importate din Ucraina, pentru a sprijini economia țării, și – în sectorul agricol – pentru a-i permite să își exporte stocurile de cereale după închiderea căii maritime pe Marea Neagră.

Ca urmare, statele vecine ale UE au înregistrat o creștere a sosirilor de porumb, grâu și semințe de floarea-soarelui, destabilizând piețele locale în detrimentul agricultorilor lor , a precizat Wojciechowski.

Polonia şi Bulgaria înregistrează o importantă „ofertă excedentară” care afectează preţurile, în timp ce România, „centrul coridoarelor de solidaritate pentru exportul producției ucrainene către restul lumii”, suferă din cauza presiunii asupra structurilor sale logistice.

Pe de altă parte, Ungaria şi Slovacia nu au fost considerate suficient de afectate pentru a beneficia de acelaşi sprijin.

În ceea ce privește măsurile comerciale în favoarea Ucrainei și posibila lor prelungire, „va fi mai ușor să se activeze o clauză de siguranță” pentru a limita anumite importuri în cazul în care acestea „cresc în mod disproporționat”, a adăugat Wojciechowski.

Războiul din Ucraina a contribuit, de asemenea, la creșterea prețurilor la îngrășăminte și combustibili. Dar ajutorul anunțat luni nu este destinat să compenseze această inflație a costurilor pentru agricultori, pentru care există deja posibilități de acordare a unor ajutoare de stat.

Preluarea de către UBS a Credit Suisse, o bancă prea mare pentru a da faliment, a readus în centrul atenției dificultatea de a salva așa-numitele instituții „sistemice” aflate în criză.

Anunțul făcut de autoritățile elvețiene în weekend nu a liniștit în totalitate piețele, arătând marea febrilitate a sistemului financiar în fața șocurilor.

Ce este o bancă sistemică?

Credit Suisse a fost una dintre cele mai mari 30 de bănci sistemice, numite „prea mari pentru a da faliment”, potrivit Consiliului pentru Stabilitate Financiară, un organism înființat în urma prăbușirii băncii americane Lehman Brothers pentru a supraveghea reformele internaționale ale sistemului financiar.

Băncile franceze BNP Paribas, Credit Agricole și Societe Generale se află pe listă, alături, de exemplu, de banca americană JPMorgan, banca britanică Barclays, banca germană Deutsche Bank și banca spaniolă Santander.

Aceste instituții sunt atât de mari și de interconectate încât o dispariție bruscă ar avea consecințe devastatoare pentru sistemul financiar în ansamblu și, în cele din urmă, pentru economia reală, fie că este vorba de gospodării sau de întreprinderi.

Problema, potrivit lui Thierry Philipponnat, economist-șef al ONG-ului Finance Watch, este că „astăzi, toate băncile au devenit sistemice”, autoritățile fiind obligate să intervină în toate direcțiile la cea mai mică zdruncinătură.

Drept dovadă, falimentele băncilor regionale din Statele Unite din ultimele săptămâni au necesitat intervenția guvernamentală pentru a împiedica propagarea panicii, cu un succes mixt.

De ce pare să fie salvată Credit Suisse

În ultimii doi ani, a doua cea mai mare bancă din Elveția a trecut de la un scandal major la altul și, dintr-o dată, a avut dificultăți în a accesa lichidități la prețuri rezonabile.

Eșecul SVB în SUA, din motive specifice, a reaprins temerile pentru sectorul bancar în general, iar apoi, miercuri, Saudi National Bank, cel mai mare acționar al Credit Suisse, a creat panică declarând într-un interviu că nu dorește să o sprijine prin majorarea capitalului.

În timp ce rezervele băncii nu erau rele, preluarea de către UBS a fost menită să „asigure încrederea”, potrivit președintelui Confederației Elvețiene, Alain Berset, înainte ca prăbușirea financiară să se transforme într-o criză de lichidități.Clienții Credit Suisse au retras 10 miliarde de franci elvețieni într-o singură zi la sfârșitul săptămânii trecute.

Ce lecții pot fi învățate?

Dacă preluarea băncii numărul doi de către banca numărul unu, încurajată puternic de autorități, a fost „probabil cea mai evidentă soluție” pe termen scurt, pe termen lung, apar întrebări.

A face băncile și mai mari nu face decât să înmulțească fenomenul de hazard moral,  în care managerii și investitorii nu sunt încurajați să adopte o gestiune riguroasă știind că instituțiile vor fi oricum salvate.”Nu este clar că acesta este cel mai eficient model pe termen mediu și lung”, susține Philipponnat.

În plus, Credit Suisse a îndeplinit criteriile de solvabilitate, spre deosebire de băncile americane care au căzut sub radarul autorităților de reglementare din cauza dimensiunii lor modeste.

În fața unei crize de încredere, experiența arată că toate măsurile puse în aplicare din 2008 încoace (și au fost multe) nu au prea multă greutate.

Recenta dramă bancară, care a început cu Silicon Valley Bank la începutul lunii și s-a extins la Credit Suisse Group săptămâna trecută, a zguduit piețele, stârnind temeri legate de o nouă contagiune. Nimic din toate acestea nu este o veste bună pentru marile companii europene de lux, în frunte cu cea mai mare din lume, LVMH Moet Hennessy Louis Vuitton.

În condițiile în care consumatorii europeni și americani se află sub presiune, cumpărătorii chinezi au și mai multă nevoie să preia ștafeta bling-bling-ului și nu există nicio garanție că aceștia se vor răzbuna și vor cheltui ca acum trei ani. Fluctuațiile bursiere rămân ca o amenințare.

Industria luxului se descurcă bine atunci când clienții săi se simt fericiți și bogați. Șocurile sunt deosebit de dureroase. Cumpărătorii și-au redus apetitul pentru gențile Louis Vuitton și pantofii Prada atât după criza financiară din 2008, cât și după reprimarea de către China a consumului ostentativ în 2015.

Deja, companii precum Burberry și Kering, proprietarul Gucci, au semnalat o încetinire a cererii în rândul clienților mai tineri, în special în SUA.

Potențialele pierderi de locuri de muncă în domeniul financiar, pe lângă reducerile din sectorul tehnologic, fac ca perspectivele clasei de mijloc să fie și mai incerte. Aceasta este o veste proastă pentru tipurile de comercianți cu amănuntul care se adresează acestora, cum ar fi Hugo Boss.

Potrivit Bloomberg, marele pericol este dacă această precauție se extinde la cei foarte bogați. Până acum, aceștia au trăit într-o lume economică diferită, aparent netulburată de inflație și de amenințarea unei recesiuni majore.

Dar înclinația lor de a cumpăra este strâns corelată cu performanța claselor de active, cum ar fi proprietățile și acțiunile. Pe fondul unor turbulențe financiare sau al unei recesiuni, este posibil ca aceștia să nu dorească să se răsfețe, chiar dacă își pot permite.

Până în prezent, companiile de lux au avut un impact redus, dincolo de încetinirea deja evidentă din SUA. Dar merită urmărit dacă imaginea se va deteriora în următoarele zile sau săptămâni. O mare parte va depinde de măsura în care problemele din sectorul bancar vor fi stăpânite.

Produsele noi de lux, de la ceasuri Rolex la genți Chanel, s-au scumpit în ultimul an. Poate deveni mai greu să împingi costurile și mai mult dacă nu există cozi în afara magazinelor pe străzile comerciale.

Dacă preocupările legate de stabilitatea financiară afectează cererea de top, nu toate grupurile de lux vor fi afectate în mod egal.Hermes International pare cel mai bine plasat. Are o expunere mare în Asia – aproape 60% din vânzări anul trecut- și cu liste lungi de așteptare pentru gențile sale Kelly și Birkin.

Între timp, LVMH este expusă în mod deosebit pieței americane în scădere: 27% din vânzările sale au venit din SUA în 2022. Dar deține două dintre cele mai mari nume ale industriei, Louis Vuitton și Dior.Companiile aflate în redresare, precum Burberry și Kering, par cele mai vulnerabile.

Chiar înainte de criza băncilor, investitorii se așteptau ca cererea atât din Europa, cât și din SUA să se modereze în acest an. Dar turbulența riscă o aterizare mai grea. Acest lucru pune mai multă presiune asupra cumpărătorilor chinezi să intervină pentru a cumpăra ceasuri Cartier și genți Dior. Se pune întrebarea dacă piața luxului se va mai baza pe ei, pentru că europenii nu se mai răsfață.

Clasamentul pentru 2023 realizat de  Finacial Times/Statista listează acele companii europene care au atins cea mai mare rată de creștere anuală compusă a veniturilor între 2018 și 2021.

Rata minimă de creștere medie necesară pentru a fi incluse pe listă a fost de 36,2%, puțin mai mică decât cea de 36,5% din ultima rundă.

Compania britanică de jocuri video Tripledot Studio se află pe primul loc în topul FT 1000 al întreprinderilor cu cea mai rapidă rată de creștere anuală compusă(CAGR)din Europa, de 794,7 procente.

Marshmallow, o  afacere din domeniul tehnologiei de asigurare, tot britanică, se află pe locul al doilea(659,8%), în timp ce producătorul de baterii de litiu WeCo din Italia ocupă poziția a treia, cu un CAGR de 433,1%.Topul 10 este completat de Silverstream Technologies, Gift&Go, GT Classic Car, Illimity Bank, Inkitt, Onto și Elettrosmart.

În clasamentul FT1000 din acest an, 356 dintre companiile prezentate au fost clasate și în 2022, iar 125 se află pe listă de trei ani consecutiv.Deși Marea Britanie găzduiește patru din primele cinci grupuri din clasament, rămâne a treia țară cea mai reprezentată, cu 155 de companii cu creștere rapidă, în urma Italiei, cu 260, și a Germaniei, cu 217 – clasamentul pe țări rămânând neschimbat față de anul trecut.

Dar Londra și-a păstrat poziția de oraș cu cel mai mare număr de companii cu creștere rapidă, pentru al șaptelea an consecutiv, cu 83 de întreprinderi listate, urmată de Paris (34) și Milano (33).

Investitorii au pompat un capital de risc record de 109 miliarde de euro în companii europene în 2021, potrivit furnizorului de date privind tranzacțiile PitchBook, mai mult de o treime din această sumă fiind concentrată în domeniul IT și software, pe măsură ce cererea de tehnologie bazată pe cloud a crescut.

Cu toate acestea, inflația persistentă, sfârșitul împrumuturilor ieftine și o scădere a valorii acțiunilor tehnologice îi fac pe investitori mai precauți.

Investițiile de capital de risc au scăzut cu 16% în 2022, la 91,6 miliarde de euro. O combinație de inflație ridicată, rate ale dobânzilor în creștere, creștere economică slabă și tensiune geopolitică reînnoită au afectat încrederea oamenilor de afaceri,  ceea ce înseamnă că unele start-up-uri vor trebui să lupte mai mult pentru finanțare.