UE dorește ca, până în 2030, energia solară să devină cea mai importantă sursă de energie. Ar însemna aproape triplarea capacității sale de generare a energiei solare în următorii șapte ani.

Cu toate acestea, după cum a reamintit comisarul pentru energie, Kadri Simson –  care și-a petrecut ultimul an coordonând eforturile blocului pentru a se dezlipi de gazul rusesc – mai mult de trei sferturi din importurile de panouri solare ale UE în 2021 „au provenit dintr-o singură țară”. Această țară, China,  este un furnizor esențial pentru tranziția ecologică a Europei.

În condițiile în care administrația Biden pompează sute de miliarde de dolari în subvenții pentru energie curată sub auspiciile Legii de reducere a inflației(IRA), unii oficiali europeni pledează pentru o renaștere industrială acasă.

Răspunsul Comisiei Europene a fost de a introduce Net Zero Industry Act, menită să stimuleze fabricarea de tehnologii „strategice”, inclusiv a infrastructurii solare și a altor infrastructuri de energie regenerabilă.

Există deja avertismente că propunerile sunt nerealiste. „Nu ne putem extinde suficient de repede pentru a satisface cererea europeană”, spune Steven Xuereb, director al companiei de asigurare a calității energiei solare PI Photovoltaik-Institut Berlin.”Toată lumea este entuziasmată de noua centrală Enel din Sicilia, care va produce 3 GW. Dar giganții chinezi anunță noi fabrici de 20GW.”

Companiile europene de energie solară au nevoie de mai multe fonduri pentru a aduce industria la acest nivel. De asemenea, acestea spun că măsurile din legea propusă, care vizează prioritizarea producției locale în contractele de achiziții publice și pentru subvențiile acordate consumatorilor, ar putea crește costurile într-o măsură care să afecteze adoptarea.

„Dacă este prost concepută, NZIA riscă să trimită sectorul înapoi cu 20 de ani”, avertizează Kareen Boutonnat, director executiv pentru Europa la Lightsource,  unul dintre cei mai mari dezvoltatori de energie solară din regiune. „Nimeni nu este interesat de energiile regenerabile costisitoare”.

Ironia istoriei

Europa a fost cândva cel mai mare producător de energie solară din lume, asigurând 30 % din totalul panourilor fotovoltaice în 2007.

Însă un impuls important în materie de politică industrială a determinat creșterea producției chinezești și scăderea prețurilor, chiar în momentul în care Europa suferea de pe urma crizei financiare din 2008.

În 2012, Comisia Europeană a lansat o investigație antidumping privind importurile de panouri solare chinezești; în anul următor, a impus o taxă de aproape 50 de procente pe aceste importuri.

Această decizie a aruncat UE în cea mai mare dispută comercială cu China de până acum. Autoritățile chineze au  amenințat cu taxe vamale de retorsiune pentru vin și mașini de lux.

Comisia Europeană a renunțat la propunerile sale inițiale și a convenit cu Beijingul asupra unui preț minim pentru panourile solare, spre nemulțumirea lobby-ului european al producătorilor de energie solară. Prețul minim a fost ulterior abandonat în 2018.

Lupta comercială din 2012-2013 a scos la iveală elemente de tensiune între Europa și China care rămân și astăzi. Statele membre au fost divizate în privința propunerii Comisiei, nedorind să își riște propria relație comercială cu China, beneficiind în același timp de panouri solare ieftine care să reducă presiunea de pe propriile subvenții pentru energia verde.

Rezultatul a fost apariția Chinei drept lider mondial de necontestat în domeniul tehnologiei energiei solare. Din 2011, țara a investit peste 50 de miliarde de dolari în noi capacități de producție de panouri solare, de 10 ori mai mult decât în Europa, potrivit Agenției Internaționale pentru Energie.

Disputele franco-germane cu privire la rolul energiei nucleare în lupta împotriva schimbărilor climatice și la interzicerea motoarelor cu combustie internă în 2035 umbresc summitul șefilor de stat și de guvern din UE de joi și vineri, dedicat modalităților de stimulare a competitivității economiei europene.

O întâlnire bilaterală franco-germană este programată pentru vineri dimineață, în condițiile în care relațiile dintre cele două puteri europene sunt tensionate de luni de zile.

Contextul este dificil pentru președintele francez Emmanuel Macron, confruntat cu manifestații violente acasă pe tema reformei pensiilor. Dar și pentru cancelarul german Olaf Scholz, aflat în dificultate în sondaje și încurcat în diviziunile coaliției sale.

Săptămâna trecută, Parisul și Berlinul s-au confruntat în legătură cu locul energiei nucleare într-o propunere de regulament al Comisiei Europene privind politica industrială.

Franța și o duzină de alte țări, inclusiv România, care se bazează pe această tehnologie doreau să obțină recunoașterea atomului în mijloacele care trebuie susținute pentru decarbonizarea economiei, împotriva opiniei Germaniei și a unei mâini de țări antinucleare.

În cele din urmă, Parisul a reușit să obțină menționarea energiei nucleare, obținând o victorie simbolică. Dar, în practică, acest sector nu va beneficia de aproape niciunul dintre avantajele prevăzute în text, cum ar fi accelerarea procedurilor de autorizare a proiectelor sau facilitățile de finanțare de care vor beneficia energiile regenerabile.

În cadrul Consiliului, care reunește cele 27 de state membre, și al Parlamentului European, este deja în curs o bătălie pentru reformularea textului.

Un alt element al disputei: automobilul. La începutul lunii martie, Germania și-a șocat partenerii prin blocarea unui text cheie al planului UE privind clima, referitor la emisiile de CO2 provenite de la autovehicule, pe care îl aprobase deja.

Textul, care va impune efectiv motoare 100% electrice pentru mașinile noi începând cu 2035, fusese convenit în octombrie între statele membre și negociatorii Parlamentului European și a fost aprobat oficial la mijlocul lunii februarie de către deputații europeni în plen.

Pentru a-și justifica răsturnarea de situație, neobișnuită în acest stadiu al procedurii, Germania a cerut Comisiei Europene să vină cu o propunere care să deschidă calea vehiculelor care funcționează cu combustibili sintetici.

Această tehnologie, care este încă în curs de dezvoltare, ar consta în producerea de păcură din CO2 produs de activitățile industriale cu ajutorul energiei electrice cu emisii reduse de carbon. Promovată de constructorii germani și italieni de automobile premium, ea ar permite continuarea utilizării motoarelor cu combustie internă după 2035.

Executivul UE poartă discuții cu Berlinul pentru a găsi o soluție de ieșire din această criză. Ideea este că va clarifica, într-un text separat, cum va putea UE să dea undă verde în viitor combustibililor sintetici, fără a-și periclita obiectivele de reducere a emisiilor de CO2.

Blocajul german este o inițiativă a liberalilor din FDP, care încearcă să profite de impopularitatea pe care o provoacă sfârșitul mașinilor pe benzină și diesel.