Zgârie-norii cu fațade de sticlă sunt un simbol al modernității în marile orașe ale lumii. Dar acest concept a fost propus pentru prima dată  în 1921 – acum mai bine de un secol –  de un arhitect inovator.

Ludvig Mies van de Rohe s-a născut la 27 martie 1896, fiul unui pietrar din Aachen, Germania, un oraș cu turnuri medievale. Până în 1912, a lucrat ca arhitect la Berlin, îmbrățișând idealurile și proiectele moderniste ale lui Walter Gropius și Le Corbusier, cu care a lucrat.

Acesta a fost începutul epocii zgârie-norilor, posibilă datorită cadrelor de oțel și ascensoarelor de mare viteză. Clădiri precum Flatiron Building din New York și Woolworth Building de 241 de metri au lăsat să se întrevadă posibilitatea giganților care aveau să vină.Acei primii zgârie-nori, printre care se numărau Empire State și Chrysler, foloseau piatră și cărămidă pentru pereții exteriori. Sticla era doar pentru ferestre.

Dar Mies avea alte idei. A conceput o formă de arhitectură  în care doar oțelul susținea greutatea clădirii. Viziunea lui era una de sticlă.

În 1921 a participat la un concurs pentru primul zgârie-nori din Berlin, pe Friedrichstrasse. Și-a numit proiectul „Fagurele de miere”, îmbrăcat în sticlă și care nu mai semăna cu nimic din ce se mai văzuse în lume.

A fost radical, cu siguranță prea radical pentru o Germanie care era pe cale să cadă în nazism,  În anii 1930, Mies devenise director al școlii de design de avangardă, Bauhaus, denunțată de Hitler ca fiind „degenerată”.

Temându-se de ce era mai rău, Mies a părăsit Germania și a plecat în Statele Unite, acceptând un loc de muncă la Illinois Institute of Technology din Chicago, potrivit The National.Vor trece aproape 40 de ani până când proiectul său pentru un zgârie-nori de  sticlă să devină realitate. Devenit cetățean american și având un birou de arhitectură de succes, Mies a fost însărcinat în 1954 să construiască un nou sediu pentru compania de distilerie Seagram pe un amplasament prestigios de pe Park Avenue, în mijlocul orașului.

Seagram Building a inspirat generații întregi de arhitecți. Finalizat în 1958, dreptunghiul de sticlă înalt de 157 de metri a fost descris în revista Architectural Forum ca fiind o provocare pentru „practica acceptată a zgârie-norilor pe toată linia”.

Ultimul proiect al lui Mies a fost un alt gigant dreptunghiular, clădirea IBM de 212 metri de pe North Wabash Avenue din Chicago. A fost finalizată la patru ani după moartea sa, în 1969.

Încă din anii 1980, inventatorii au promis că vor transforma în realitate mașinile zburătoare din „Înapoi în viitor” și „The Jetsons”.

Companii precum Toyota, Airbus, Hyundai și Kitty Hawk, un proiect susținut de co-fondatorul Google Larry Page, încă se întrec în a dezvolta primul vehicul cu decolare și aterizare verticală (VTOL) viabil din punct de vedere comercial – și a profita de o industrie embrionară care, potrivit previziunilor Morgan Stanley, va valora un trilion de dolari până în 2040.Până în prezent, niciuna dintre aceste companii nu a vândut o mașină zburătoare.

Acum, un producător de aeronave VTOL din Australia încearcă să rezolve această problemă prin adoptarea unei strategii folosite de mulți dintre primii producători de automobile din lume.

Anul viitor, Alauda Aeronautics, cu sediul în Adelaide, plănuiește să introducă prima cursă de mașini zburătoare cu echipaj din lume în deșertul australian: o serie cu miză mare numită Airspeeder, care a fost prezentată ca fiind Formula 1 a cerului.

Compania a dezvoltat 11 aeronave VTOL autonome cu propulsie electrică în ultimii șase ani, iar la începutul acestui an a prezentat prima sa versiune cu echipaj, Mk4.Costă 4 milioane de dolari, dezvoltă 1300 de cai putere și atinge o viteză demnă de o mașină de curse: 360 km/h, potrivit AlJazeera.

Începând din 2024, modelul urmează să fie folosit în cursele echipei Airspeeder, care vor fi transmise la nivel mondial de Fox Sports Australia. Alauda concurează deja de doi ani cu VTOL în deșertul Australiei de Sud. Până acum, însă, cursele au atras puțină atenție, deoarece vehiculele au fost pilotate de la distanță de piloți aflați la sol, la fel ca dronele.

Cu toate acestea, VTOL pilotate de oameni înseamnă o tehnogie riscantă, avertizează Andrew Morris, expert în siguranța transporturilor la Universitatea Loughborough din Regatul Unit.

„Nu este nimic în neregulă cu folosirea sporturilor cu motor pentru a stimula inovația”, a precizat el.  “Dar Formula 1 este strict reglementată, iar considerentele legate de siguranță sunt pe primul loc. Trebuie existe o reglementare foarte strictă în ceea ce privește cine poate pilota mașinile zburătoare și unde pot zbura acestea”.

Tulburările civile au provocat pierderi de peste 10 miliarde de dolari în asigurări și reasigurări în întreaga lume începând cu 2015, comparativ cu mai puțin de un miliard de dolari din cauza atacurilor teroriste, speriind asigurătorii și alimentând o creștere a costurilor de acoperire.

Cifrele sunt incluse într-un raport al brokerului de asigurări Howden, care explorează modul în care „nemulțumirea în creștere”, determinată de majorarea costului vieții și de alte presiuni sociale a dus la creșterea frecvenței și a mărimii cererilor de despăgubire pentru greve, revolte și dezordini civile. Aceasta acoperă în mod obișnuit proprietarii de bunuri împotriva daunelor provocate de astfel de episoade.

Raportul evidențiază demonstrațiile din Chile din 2019, care au dus la violență și jafuri în  supermarketuri, farmacii și infrastructura de transport; protestele Black Lives Matter din SUA din anul următor, cu tulburări în mai multe orașe, cu unele acte de vandalism și plăți de asigurări în 20 de state; și o altă lovitură pentru asigurători din cauza tulburărilor din Africa de Sud în 2021.

Prevalența despăgubirilor legate de tulburările civile marchează o schimbare față de anii 1990 și începutul anilor 2000, când terorismul domina piața mai largă a asigurărilor privind  violența politică. De atunci, teroriștii și-au îndreptat atenția spre atacuri împotriva civililor, care au provocat mult mai puține daune de asigurare.

Unii asigurători și reasigurători au reacționat prin retragerea acoperirii, ceea ce a dus la creșterea prețurilor în general. În sectorul mai larg al asigurărilor împotriva violenței politice, care include și polițe care acoperă proprietățile împotriva daunelor cauzate de război, prețurile au crescut cu 80% de la minimul recent din 2018.

Invazia Rusiei în Ucraina a avut un impact serios asupra despăgubirilor pentru clădirile distruse , mai ales în cazul celor deținute de  companii occidentale. De asemenea, o mare parte din pierderi sunt încă necunoscute în această țară devastată de război.

2023 a avut un „început de rău augur”, a declarat Tom Bradbrook, director executiv la Howden’s speciality insurance business, menționând  proteste în Brazilia și Peru care au provocat mai multe pierderi. Între timp, protestele din Franța privind pensiile și tulburările legate de Black Lives Matter în SUA au arătat că perturbările din marile economii reprezintă din ce în ce mai mult o zonă de îngrijorare pentru asigurători.

Un alt raport realizat la începutul acestui an de către asigurătorul german Allianz a subliniat că incidențele grevelor, revoltelor și tulburărilor civile „nu numai că au crescut în ultimii ani, dar au devenit mai intense și mai catastrofale”.