SNTGN Transgaz SA a aniversat 15 de ani de la listarea la Bursa de Valori București. Acțiunile companiei se tranzacționează la Bursă începând cu 24 ianuarie 2008 sub simbolul bursier TGN, la categoria Premium.

În contextul dezvoltării pieței de capital, listarea la Bursa de Valori București a unicului operator licențiat pentru transportul gazelor naturale din România a reprezentat o decizie strategică și de mare importanță atât pentru viitorul companiei cât și pentru creșterea capitalizării bursiere. Astfel, capitalizarea companiei a crescut de peste 2 ori, față 2008 anul listării, ajungând în prezent la o valoare de 3,2 miliarde lei, respectiv 656 milioane Euro.

Totodată, SNTGN Transgaz SA este una dintre societățile cu politică atractivă de dividend, acestea fiind distribuite în conformitate cu prevederile OG nr.64/2001 și precizările OMFP nr. 144/2005, care stipulează faptul că minim 50% din „profitul contabil rămas după deducerea impozitului pe profit” se repartizează sub formă de dividende. Valoarea dividendelor plătite acționarilor în cei 15 ani de la listarea la Bursa de Valori București a fost de aproximativ 4 miliarde lei.

SCURT ISTORIC PRIVIND IPO-UL SNTGN TRANSGAZ SA

SNTGN Transgaz SA a fost cea de-a doua mare companie cu capital majoritar de stat din sectorul utilităților care, a promovat o ofertă publică inițială primară de vânzare acțiuni, respectiv 10% din capitalul social majorat.

IPO – ul derulat a fost de mare succes pentru piața de capital din România, prin prisma a trei aspecte importante, respectiv cea mai mare valoare a unei oferte pusă în vânzare, cea mai mare cerere de acțiuni din România, primul IPO din România căruia i-a fost atașat un nou instrument financiar numit „drepturi de alocare”, scriindu-se în acest fel o pagină importantă în istoria și evoluția companiei.

În urma IPO-ului, structura acționariatului Transgaz devenit următoarea:

• Ministerul Economiei și Finanțelor – 75%;
• Fondul Proprietatea SA București – 15% ;
• Alți acționari persoane fizice și juridice (free-float) – 10%.

SCURT ISTORIC PRIVIND SPO-UL SNTGN TRANSGAZ SA

În perioada 4 aprilie -16 aprilie 2013, SNTGN Transgaz SA a vândut pe piața de capital un pachet  de acțiuni reprezentând 15 % din capitalul social al companiei, prin ofertă publică secundară de vânzare acțiuni.  SPO-ul derulat de companie a fost autorizat de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare și s-a desfășurat în conformitate cu prevederile legislației pieței de capital.

În urma SPO-ului, structura acționariatului Transgaz și participarea acestuia la capitalul social a devenit următoarea:

• Ministerul Economiei – 58,5097 %;
• Fondul Proprietatea S.A. – 14,9876 %;
• Persoane Juridice și Fizice (free-float) – 26,5027%.

 EVOLUŢIA NUMĂRULUI DE ACŢIONARI TRANSGAZ ÎN PERIOADA 2008-2022

Exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor ce decurg din calitatea de acționar al Statului Român la Societatea Națională de Transport Gaze Naturale Transgaz SA se realizează de către Statul Român prin Secretariatul General al Guvernului.

Numărul de acționari înregistrați în registrul acționarilor TGN a fluctuat pe parcursul celor 15 ani de tranzacționare. Astfel, la data de 29.12.2022 erau înregistrați un număr de 12.216 acționari, cu 2.882 acționari mai mult față de data de 31.12.2008 când în registrul acționarilor Transgaz erau înregistrați 9.334 acționari.

EVOLUȚIA ACȚIUNII TGN

Evoluția prețului de închidere/acțiune (close price) – Valoarea medie anuală a prețului de închidere/acțiune (close price) în intervalul 2008-2022 a urmat un trend preponderent ascendent, înregistrând în anul 2022 o valoare cu aproximativ 18% mai mare comparativ cu 2008, anul listării.

Evoluția volumelor acțiunilor tranzacționate – Volumul anual al acțiunilor tranzacționate a avut o creștere explozivă în anul 2013 care s-a datorat SPO-ului din luna aprilie 2013 și a vânzării în luna decembrie 2013 a întregului pachet de acțiuni deținute de SC Fondul Proprietatea SA în capitalul social al Transgaz. Ulterior, în anii 2014-2019 volumele tranzacțiilor TGN au avut valori superioare datorate interesului ridicat al investitorilor pentru acțiunea TGN pe fondul distribuirii unor dividende maxime istorice aferente perioadei listate, respectiv de 46,33 lei/acțiune și 45,38 lei/acțiune.

În contextul pandemiei provocată de apariția virusului SARS Cov-2, prețul acțiunii TGN a scăzut, ceea ce a avut o influență pozitivă asupra lichidității acțiunii, astfel că volumul anual al tranzacțiilor efectuate în anul 2020 a înregistrat o valoare superioară comparativ cu anul precedent, apropiindu-se de valorile atinse în perioada 2016-2018. Ulterior, în anul 2021, volumul anual al tranzacțiilor efectuate a înregistrat o ușoară scădere comparativ cu anul precedent, înregistrându-se un volum anual de 751.207 acțiuni. În anul 2022 s-au tranzacționat 481.742 acțiuni, în descreștere comparativ cu anul precedent, volumul acțiunilor TGN tranzacționate apropiindu-se de valoarea atinsă în anul 2019.

Evoluția valorii tranzacțiilor – Valoarea totală anuală a tranzacțiilor acțiunilor TGN în perioada 2008-2022 a evoluat similar cu cea a volumelor tranzacționate. În perioada 2021-2022 valoarea tranzacțiilor a menținut compania în Top 15 tranzacționare în funcție de valoare la Bursa de Valori București, cu o valoare a tranzacțiilor de 206.060.031,50 lei în 2021, respectiv 111.545.499,20 lei în anul 2022.

Evoluția capitalizării bursiere – În cei 15 ani de  prezență la BVB capitalizarea SNTGN Transgaz SA a crescut de peste 2 ori, ajungând în prezent la o valoare de 3,2 miliarde lei respectiv 656 milioane Euro.

Din primul an de tranzacționare la BVB și până în decembrie 2010, capitalizarea bursieră a SNTGN Transgaz SA a înregistrat un trend ascendent, ca mai apoi începând cu anul 2011 să urmeze un trend descendent influențat de efectele negative ale crizei financiare internaționale, trend care s-a menținut și pe parcursul anului 2012, accentuat în 2013 de vânzarea întregului pachet de acțiuni deținute de SC Fondul Proprietatea SA în capitalul social al Transgaz. Ulterior, începând cu anul 2014 capitalizarea bursieră a înregistrat un trend ascendent, care s-a menținut până la finalul anului 2017 când a înregistrat valoarea maximă a întregii perioade analizate. În anul 2018 capitalizarea bursieră a înregistrat un trend ușor descendent față de anul 2017 ca mai apoi în anul 2019, aceasta să înregistreze valori apropiate de valoarea maxima atinsă în anul 2017.

La sfârșitul anului 2020, capitalizarea bursieră a companiei a înregistrat o scădere comparativ cu anul precedent, trend care s-a păstrat și în anul 2021. Ulterior la sfârșitul anului 2022, capitalizarea bursieră a companiei a crescut cu 17% față de anul precedent, de la valoarea de 2.778.627.184 lei (561.497.632 euro) înregistrată la 30.12.2021, la valoarea de 3.243.694.022 lei (655.636.096 euro) înregistrată la data de 30.12.2022.

Prin listarea la Bursa de Valori București, SNTGN Transgaz SA a câștigat foarte mult în ceea ce privește capitalul reputațional, atât din prisma know-how-ului managerial, cât și a rigorilor de transparență, comunicare și relații cu investitorii și a întregii experiențe acumulate conlucrând în condiții excelente cu toate instituțiile pieței de capital.

Prețurile europene la gazele naturale ar putea „mai mult decât să se dubleze” anul viitor din cauza penuriei cauzate de scăderea exporturilor rusești, potrivit unei estimări a băncii Goldman Sachs.

Capacitățile de stocare mai mari și o iarnă neobișnuit de caldă au contribuit la scăderea bruscă a prețurilor la gazele naturale în Europa în ultimele luni.

Contractele futures pe gaze din cadrul Dutch Title Transfer Facility, contractul de referință la nivel european, se tranzacționa vineri la 52,70 euro (55,81 dolari) pe megawat oră. Aceste contracte au atins un nivel record de aproximativ 343 de euro pe megawatt/oră în luna august.

Europa, care a fost grav afectată de întreruperea aprovizionării cu gaze din Rusia în urma conflictului din Ucraina, a reușit să treacă iarna fără o criză majoră de aprovizionare.

Cu toate acestea, „deficitul structural” din bilanțurile europene de gaze naturale nu a fost încă rezolvat și prezintă un risc de creștere a prețurilor la gaze din regiune, subliniază analiștii Goldman Sachs.

Ei susțin că „abia în 2025 ne așteptăm ca criza energetică europeană să găsească o soluție mai sustenabilă, când va începe să intre în funcțiune următorul val de proiecte globale de aprovizionare cu gaze naturale lichefiate, aflate în prezent în construcție”.

UE ar putea înregistra un deficit de aproximativ 27 de miliarde de metri cubi (mld. mc) de gaze în acest an, dacă livrările rusești vor scădea la zero, iar importurile de GNL ale Chinei vor reveni la nivelurile din 2021. Țările europene au semnat în ultimele luni mai multe acorduri de import de GNL cu SUA și cu țările din Golf.

Recenta scădere a prețurilor gazelor ar putea fi trecătoare, capacitățile europene sunt deja vândute pe piețele futures, mult mai scump. Se tranzacționează la un nivel dublu față de anul trecut și chiar mai ridicat față de mediile pe termen lung.

De asemenea, prețurile energiei din întreaga lume au crescut brusc, pe măsură ce economiile au revenit la normal după pandemie.

Pe măsură ce națiunile europene încetează să mai cumpere gaze din Rusia, ele trebuie să își reducă drastic propriile exporturi, ceea ce pune și mai multă presiune asupra aprovizionării internaționale.

Comisia Europeană a avertizat că prețurile ridicate ale energiei au devenit un element structural al economiei europene – și globale – din cauza unei nepotriviri persistente între cerere și ofertă care a fost declanșată de ridicarea blocajelor Covid-19 și a fost ulterior exacerbată de războiul Rusiei în Ucraina.

Înainte de război, Rusia a furnizat 75% din gazul de care avea nevoie Europa și 55% din petrol. Pe termen lung, energiile regenerabile vor înlocui importurile rusești ca furnizor cheie al necesarului de energie al Europei, dar această perspectivă mai are de așteptat câțiva ani. Și nu reprezintă singura soluție pentru cerințele energetice ale continentului în viitorul imediat.

Este limpede că invazia Rusiei în Ucraina va continua să reverbereze pe piețele energetice pentru o perioadă îndelungată. Amenințarea de a închide conductele de gaz poate că a fost o armă pe care Rusia a putut să o folosească doar o singură dată, dar impactul macroeconomic se va resimți ani de zile.

Germania, cea mai mare economie europeană, a pus deoparte peste 260 de miliarde de euro (275 de miliarde de dolari) pentru a face față riscurilor imediate ale unei crize energetice declanșate de războiul Rusiei în Ucraina, dar soluția finală va fi mult mai costisitoare – dacă țara va reuși să o rezolve.

Potrivit BloombergNEF, se preconizează că prețul estimat pentru pregătirea sistemului energetic german pentru viitor se va ridica la peste 1.000 de miliarde de dolari până în 2030. Costurile includ investiții în modernizarea rețelelor electrice și, mai ales, în generarea de energie nouă pentru a gestiona eliminarea treptată a centralelor nucleare și a celor pe cărbune.

Tranziția va necesita instalarea de panouri solare care să acopere echivalentul a 43 de terenuri de fotbal și 1 600 de pompe de căldură în fiecare zi. De asemenea, este nevoie de construirea a 27 de noi centrale eoliene onshore și a patru centrale eoliene offshore pe săptămână.

Conform estimărilor autorității de reglementare a rețelelor din Germania și ale grupului de reflecție Agora Energiewende, va trebui instalată o capacitate nouă de aproximativ 250 de gigawați până în 2030, când se așteaptă ca cererea de energie electrică să fie cu aproximativ o treime mai mare decât în prezent.

Pentru a pune în context amploarea provocării, producția necesară este suficientă pentru a acoperi cererea actuală a gospodăriilor pentru toate cele 448 de milioane de persoane din Uniunea Europeană.

Adaosurile vor fi un amestec de surse regenerabile și centrale pe gaz – care într-o zi ar putea fi convertite pentru a funcționa cu hidrogen.

Va fi un drum lung pentru a ajunge acolo. Berlinul a anunțat că va pregăti licitații în acest an pentru centralele pe gaz care reprezintă aproximativ o zecime din această capacitate. În ceea ce privește extinderea energiei regenerabile, instalarea unui singur pilon eolian poate dura până la șapte ani.

În centrul dilemei Germaniei se află planurile politice de eliminare treptată a anumitor surse de energie fără a stabili în mod clar calea de înlocuire a acestora.

Ultimele trei centrale nucleare ale țării vor fi închise până la jumătatea lunii aprilie. Se propune renunțarea la cărbune până în 2030. Provocarea a fost intensificată după ce Rusia – principalul furnizor de energie al Germaniei înainte de războiul din Ucraina – a redus fluxurile de gaz.

Cu energia nucleară și cărbunele scoase din discuție, Germania a demarat o dezvoltare rapidă a terminalelor pentru importul de gaz natural lichefiat, mai scump, în încercarea de a se asigura că are energia necesară pentru a-și alimenta industria.

Dar trebuie să își dea seama cum va genera electricitate în afară de vânt și soare. Până în prezent, planul guvernului implică pregătirea unei flote de noi centrale pe gaz care să poată funcționa ulterior cu hidrogen, deși se luptă să găsească investitori dispuși să se ocupe de proiecte atât de costisitoare.

Unii dintre cei mai importanți investitori din lume pariază că ce a fost mai rău a trecut, după ce dolarul american a bulversat economia globală într-un mod care a avut puține paralele în istoria modernă.

Crescând vertiginos în 2022 până la maxime generaționale – adâncind sărăcia și accelerând inflația din Pakistan până în Ghana – dolarul a intrat acum în ceea ce unii economiști numesc începutul unui declin de mai mulți ani.

Investitorii spun că dolarul american este pe cale să scadă, deoarece majorarea ratelor de dobândă ale Rezervei Federale a luat sfârșit, iar aproape toate celelalte monede se vor întări pe măsură ce băncile lor centrale vor continua să înăsprească politica monetară.

În timp ce datele recente i-au determinat pe comercianți să regândească cât de sus vor ajunge ratele din SUA, o reorientare către activele de risc, de la acțiuni la piețele emergente, este deja în curs de desfășurare, pe baza pariurilor că puterea dolarului se va atenua.

„Apogeul dolarului american a trecut cu siguranță și ne așteaptă un dolar structural mai slab”, a declarat George Boubouras, șeful departamentului de cercetare al fondului de hedging K2 Asset Management.

Un indicator cheie al inflației din SUA a arătat vineri cât de dureroasă poate fi forța dolarului american: a urcat aproape de maximele anului până în prezent, în timp ce activele mai riscante, cum ar fi monedele și acțiunile de pe piețele emergente, s-au prăbușit în general.

Ușurarea pe care un dolar american mai slab ar aduce-o economiei mondiale nu poate fi supraestimată. Prețurile de import pentru țările în curs de dezvoltare vor scădea, contribuind la reducerea inflației globale. De asemenea, este posibil să crească prețul tuturor produselor, de la aur la acțiuni și criptomonede.

Acest lucru ar putea ajuta la atenuarea unora dintre pagubele din 2022, când un dolar mai puternic a lăsat în urma sa o dâră de distrugere: inflația a crescut pe măsură ce costul alimentelor și al petrolului a sărit în sus, națiuni sărace sau în curs de dezvoltare au fost împinse în pragul unei situații de neplată a datoriei, în timp ce investitorii în acțiuni și obligațiuni au fost împovărați cu pierderi supradimensionate.

Forța monedei americane va scădea odată cu prima de randament a Fed, pe măsură ce alte bănci centrale manifestă o hotărâre similară în ceea ce privește încetinirea creșterii prețurilor. Factorii de decizie politică din zona euro semnalează că sunt necesare mai multe majorări ale ratelor pentru a învinge inflația.

Indicele Bloomberg Dollar Spot Index a scăzut cu aproximativ 8% de la revenirea la un nivel record în septembrie. În tandem, luna trecută, investitorii au cumpărat obligațiuni și acțiuni de pe piețele emergente în cel mai rapid ritm din ultimii aproape doi ani.

“Dolarul american a ajuns la apogeu și a început deja o  tendință de scădere pe mai mulți ani”, susține Siddharth Mathur, economist-șef pentru piețele emergente din Asia-Pacific al BNP Paribas. El se așteaptă ca euro „să avanseze în continuare”.

Există un entuziasm uriaș în legătură cu noua jucărie a inteligenței artificiale, dar ceea ce face în principal este să producă conținut la cerere, distilat din informații culese de pe internet.

Atunci de ce băncile interzic ChatGPT în birourile lor? America Corp. și Goldman Sachs Group  s-au alăturat JPMorgan Chase & Co. și au spus personalului că nu trebuie să îl folosească în „scopuri profesionale”.

Poate că bancherii seniori cred că juniorii lor vor deveni leneși. Cel mai probabil, departamentele de conformitate se agită în legătură cu riscurile implicate, mai ales după ce au fost amendate de autoritățile de reglementare pentru utilizarea WhatsApp de către bancheri.

S-a demonstrat că ChatGPT și alte modele lingvistice fac greșeli și înțeleg lucrurile greșit, sau chiar inventează domenii inexistente de cercetare științifică, de exemplu.

„Dacă un raport de cercetare al analiștilor din partea vânzătorilor s-ar dovedi a avea evoluții sectoriale plauzibile, dar cu totul fantastice, care amenință sau avantajează o companie cotată la bursă, presupun că ar arăta rău”, spune Paul Davis, analist la Bloomberg.

„ChatGPT ar putea fi folosit și pentru a scrie coduri de calculator. Cu toate acestea, băncile ar fi nebune dacă l-ar lăsa să se apropie de codul lor. Ar exista oricum obstacole pentru băncile care au încă părți mari din sistemele lor construite pe limbaje de codare proprietare pe care ChatGPT ar trebui să le învețe”.

Dar, în afară de aceasta, autoritățile de reglementare bancară și clienții au o toleranță extrem de scăzută față de eșecurile sistemelor bancare – tranzacțiile trebuie să fie confirmate și decontate, plățile trebuie efectuate, iar companiile și oamenii trebuie să aibă acces la banii lor. Băncile trebuie să fie destul de sigure că tot ceea ce se întâmplă pe computerele lor este fiabil și de încredere.

Unul dintre principalele argumente de vânzare pentru comercianți, bancheri de investiții și analiști de cercetare este propriul conținut intelectual.

Companiile îi plătesc cu sume mari de bani pentru a le oferi consultanță cu privire la preluări sau la creșterea capitalului, deoarece aceștia cunosc lucruri despre firmele rivale și despre apetitul pentru risc pe piețe.

Din motive similare, investitorii plătesc băncile pentru a cumpăra și a vinde active sau pentru a le ajuta să construiască tranzacții cu instrumente financiare derivate pe măsură, cu o multitudine de beneficii.

Ați fi vrut să plătiți atât de mult dacă ați fi crezut că un robot care răscolește internetul ar fi fost cel care v-a redactat prezentarea afacerii?

În zorii zilei de 24 februarie, președintele rus Vladimir Putin a ordonat trupelor sale să intre în Ucraina. A declanșat o baie de sânge, o avalanșă de sancțiuni – și, probabil, prima criză energetică cu adevărat globală.

Șocul a alimentat inflația la nivel mondial, a redirecționat vaste fluxuri de petrol, gaze și cărbune și a afectat iremediabil relații comerciale de lungă durată, provocând o reconfigurare a hărții energetice care ar putea eclipsa chiar și consecințele crizei petroliere din anii 1970.

După zeci de ani în care și-a construit reputația de furnizor credibil, decizia Rusiei de a invada o țară vecină și de a-și înarma principalul export a modificat modelele de consum, a împiedicat producția viitoare și a accelerat dramatic tranziția ecologică globală.

Petrolul și gazele naturale finanțează mașinăria de război a Kremlinului și determină capacitatea acestuia de a face ravagii. Dar nu își va recăpăta influența din trecut.

Deși cea mai mare parte a măsurilor occidentale privind petrolul au început să vină abia la sfârșitul anului trecut, efectul se face deja simțit: veniturile Rusiei din ianuarie din petrol și gaze naturale au scăzut cu 46% față de anul precedent, o scădere abruptă chiar dacă sancțiunile nu sunt singura cauză.

Și totuși, după o scădere inițială, producția a rezistat. Există puține semne că plecarea marilor firme occidentale afectează deocamdată forajul, cu atât mai puțin volumele de export – o demonstrație a rezistenței rușilor și a forței continue a cererii în țările emergente.

Se vede de greu este pentru restul lumii să renunțe la petrol și gaze, desenând noi legături geopolitice între Sudul global avid de energie și exportatorii autoritari de petrol dornici să găsească noi piețe.

Poate că Putin se înșeală crezând că poate rezista mai mult sancțiunilor Occidentului, dar asta nu înseamnă că timpul este de partea adversarilor săi.

Șocurile energetice au consecințe neașteptate. Una dintre cele mai îngrijorătoare acum este opacitatea crescândă a afacerilor Rusiei, pe măsură ce hidrocarburile care ies și banii care intră devin tot mai greu de urmărit.

Veniturile din petrol devin, de asemenea, greu de urmărit, iar flotele din umbră domină mările. Fenomenul nu este nou, dar amploarea sa este fără precedent.

Reducerile de petrol pe care Rusia le intenționează – 5% din producție în martie – pot fi dureroase pentru piață, dar nu sunt lipsite de costuri pentru Moscova.

Restricții mai profunde ar afecta un buget dependent de hidrocarburi, ar întinde capacitatea de stocare și ar pune în pericol producția viitoare, având în vedere natura câmpurilor îmbătrânite ale țării și costurile repornirii acestora.

Institutul Oxford pentru Studii Energetice estimează că producția de gaze rusești în 2022 a scăzut cu 90,2 miliarde de metri cubi, aproape 12% și cea mai mare scădere din 1990 încoace. Rusia trebuie să găsească o modalitate de a înlocui o piață europeană –  o mare provocare.

S-a dovedit a fi mai rezistentă decât se așteptau mulți, nu pentru că este mai puternică, ci pentru că țările non-occidentale sunt mult mai mari și piețele lor sunt mult mai vitale decât în anii trecuți. Acestea au rezistat în mare măsură alinierii cu Occidentul, lăsând mult mai multe oportunități de evitare a sancțiunilor.