2022 a fost un an istoric. Dolarul american s-a consolidat față de aproape orice altă monedă majoră la niveluri nemaivăzute în decenii, deoarece Rezerva Federală (Fed) a majorat agresiv ratele dobânzilor în încercarea de a combate inflația.

În ansamblu, US Dollar Index – care este utilizat pentru a măsura valoarea dolarului în raport cu un coș de valute larg utilizat în comerțul internațional – s-a apreciat cu peste 12%. O ascensiune care a prăbușit euro, yenul japonez și lira sterlină.Cu toate acestea, de atunci, dolarul a avut o tendință de slăbire, ceea ce a provocat valuri pe piețele valutare din întreaga lume.

Un motiv cheie pentru care randamentele Trezoreriei americane ar putea însemna mai puțin pentru comercianții de valută este faptul că perspectivele de inflație din zona euro sunt mult mai înfricoșătoare, iar analiștii se așteaptă ca Banca Centrală Europeană să majoreze rata dobânzii cu jumătate de punct luna aceasta.

Într-adevăr, inflația de bază din Europa a ajuns la  un ritm anual record de 5,6% în ianuarie, în timp ce indicatorul similar din SUA a atins un vârf în septembrie și a încetinit timp de patru luni consecutive.Comercianții de valută ar putea să se orienteze spre  euro dacă această divergență continuă și stimulează diferențele de randament să se miște împotriva dolarului.

Investitorii pot considera că ce e mai bun pentru dolar a fost și a trecut. Au retras pentru 840 de milioane de dolari în ultimele patru luni din cel mai mare Exchange Traded Fund(ETF) din lume. În ciuda faptului că ETF-ul și-a revenit cu 3,9% de la minimele din februarie, faptul că ieșirile nu au scăzut încă trimite un semnal de prudență pentru „dollar bulls”.

„Confluența de factori care s-a dovedit atât de favorabilă dolarului la începutul anului 2022 s-a inversat de atunci. Piețele evaluează acum în mod agresiv relaxarea Fed pe fondul semnelor tot mai mari de dezinflație”, a declarat Meera Chandan, Global FX Strategist la J.P. Morgan.

Răcirea inflației este doar unul dintre catalizatorii care duc la slăbirea dolarului. Celălalt motor ar fi îmbunătățirea așteptărilor privind creșterea economică în afara SUA, în special în China și Europa.

Dar un dolar slab ar fi un avantaj pentru exportatori. Iar companiile multinaționale cu sediul în SUA, cu operațiuni în străinătate, care au avut de suferit de pe urma efectelor negative ale conversiilor valutare în acest an, ar primi o ușurare.

De asemenea, investitorii interesați să profite de chilipirurile pe care le reprezintă acțiunile internaționale, care se tranzacționează, în medie, mai mult decât câștigurile, comparativ cu acțiunile americane, au mai multe șanse să își vadă randamentele sporite de conversia valutară pozitivă.

Cash nu mai înseamnă trash.Acesta este verdictul celor 404 investitori profesioniști și de retail care au participat la cel mai recent sondaj MLIV Pulse. Două treimi dintre respondenți au declarat că numerarul din portofoliile lor va susține mai degrabă decât să le diminueze performanța în acest an.

Faptul că banii lichizi au un asemenea farmec spune multe despre mediul financiar și economic instabil. Temerile legate de o potențială piață bear, de creșterea continuă a ratelor de către Rezerva Federală a SUA –  alături de Banca Centrală Europană –  și de o recesiune iminentă îi fac pe investitori să fie nervoși, îngrijorați că 2023 ar putea fi o reluare a loviturii brutale din 2022 asupra portofoliilor.

Michael Wilson, strategul șef al Morgan Stanley pentru acțiuni, a declarat săptămâna trecută pentru Bloomberg TV că indicele S&P 500 ar putea scădea cu aproximativ 20% din cauza veniturilor slabe ale companiilor.

În acest context, banii gheață par a fi un refugiu sigur, mai ales că randamentele recente ale bonurilor de trezorerie pe termen scurt sunt suficient de ridicate pentru a depăși portofoliul clasic 60/40 de acțiuni și obligațiuni pentru prima dată din 2001.

„Îi încurajăm pe oameni că este în regulă să dețină numerar”, spune Leo Kelly, director executiv la Verdence Capital Advisors. „Poți obține un randament frumos și va exista multă volatilitate pe piețe și multe șanse de a pune la treabă acei bani lichizi la niveluri atractive.”

Banii pe care investitorii îi vor plasa pe piețe în acest an vor merge mai degrabă către fonduri pasive decât către fonduri mutuale gestionate activ.

În schimb, investitorii de retail sunt mai predispuși să plaseze bani în fonduri pasive (46%), urmate de investițiile internaționale (38%) și de fondurile gestionate activ (22%).

În timp ce majoritatea respondenților cred că acționarii vor continua să piardă cota de piață în favoarea fondurilor pasive, ei nu se așteaptă ca managerii activi să dispară în 10 ani. Doar 25% au spus că vor înceta să mai existe în următorul deceniu, în timp ce trei sferturi cred că vor supraviețui din motive de la supraperformanță la inerție.

După convulsiile din 2022, piața europeană a gazelor pare să fi intrat într-o nouă fază. Există două moduri de a descrie mediul actual: cea cu paharul pe jumătate plin vede prețurile în scădere cu 85% față de nivelul maxim, iar cea cu paharul pe jumătate gol spune că acestea sunt duble față de nivelurile de dinainte de criză. Ambele sunt adevărate și înseamnă noua normalitate energetică europeană.

În această nouă normalitate, gazul european se vinde la prețuri cuprinse între 45 și 50 de euro pe megawatt/oră. Pentru mulți factori de decizie politică, care au asistat la creșterea prețurilor la aproximativ 350 de euro în august și s-au temut de pene de curent și de înghețarea locuințelor, este un motiv de sărbătoare. Criza s-a încheiat, așa cum se crede de la Bruxelles la Londra.

Europa a câștigat, Vladimir Putin a pierdut. Pare simplu. Pentru întreprinderi, care au plătit în medie 20 de euro pentru gazul lor între 2010 și 2020, este mai complicat. Pentru cele mai multe, notează Bloomberg, prețurile actuale sunt încă dureroase, deși probabil că le pot rezista cu câteva măsuri suplimentare de strângere a curelei.

Pentru industriile energofage din regiune, cum ar fi companiile chimice și producătorii de sticlă, prețurile rămân catastrofal de ridicate.Situația este similară pe piețele de energie. Prețurile energiei electrice pe termen scurt din Regatul Unit par să se fi stabilit la puțin sub 150 de lire sterline (180 de dolari) pe megawatt oră.

Confruntându-se cu ceea ce pare a fi o creștere pe termen lung, și poate permanentă, a costurilor, întreprinderile cresc prețurile pentru a-și proteja marjele. Și stimulează inflația în Europa, în special pentru servicii și producători.

Banca Centrală Europeană și Banca Angliei sunt la ananghie: în ciuda unei creșteri economice care poate fi descrisă ca fiind cel mult anemică, piața anticipează noi majorări ale ratelor dobânzilor.

„Prețurile ridicate ale energiei pun acum o povară suplimentară asupra profitabilității și competitivității”, a avertizat Martin Brundermuller, directorul gigantului chimic BASF.

Cât de durabilă este noua normalitate energetică europeană? Mai întâi veștile bune.Europa a rezistat iernii mult mai bine decât prognozau analiștii economici, în ciuda lipsei celei mai mari părți a aprovizionării rusești obișnuite.

Cu patru săptămâni înainte de sfârșitul iernii, rezervoarele europene de gaz sunt pline în proporție de 61%, cel mai ridicat nivel înregistrat vreodată în această perioadă a sezonului. Cu excepția cazului în care vremea devine neobișnuit de rece, Europa va ieși din iarnă cu rezervele de gaze cel puțin la jumătate.

Acum vestea proastă: Europa se va strădui să repete această performanță iarna viitoare. O mare parte din economisirea cererii – și, prin urmare, din scăderea prețurilor care a urmat – s-a datorat norocului (vreme caldă)  și industriilor care au redus producția, inclusiv de produse alimentare.

Greg Molnar, analist în domeniul gazelor naturale la Agenția Internațională pentru Energie, estimează că 80% din economiile de gaze realizate anul trecut s-au datorat acestor factori nestructurali. În special, „primele noastre estimări arată că vremea mai blândă a reprezentat aproximativ o treime din scăderea cererii înregistrată în 2022”.

Doar 20% din economiile de gaze s-au datorat eficienței energetice și schimbării comportamentului consumatorului. GNL a fost abundent, deoarece China, afectată de blocaje draconice, nu cumpăra. Probabil că situația nu se va repeta în acest an și până în 2024.

Dar este sigur ca prețurile să rămână mai ridicate pentru mai mult timp în comparație cu nivelurile de dinaintea crizei, ceea ce înseamnă că întreprinderile europene se confruntă cu o pierdere de competitivitate pe termen lung, iar regiunea se confruntă cu o inflație mai înrădăcinată. Nu este nimic de sărbătorit.

Indicele de încredere a consumatorilor folosit de  Comisia Europeană ar putea fi văzut ca o încercare de umor negru a unui economist – de când a fost lansat în anii 1980, indicatorul a fost întotdeauna negativ, fluctuațiile reflectând doar nuanțe relative.

În timp ce acest indice sugerează că, în prezent, consumatorii din zona euro sunt doar moderat descurajați (cu un nivel de minus 19 puncte în februarie, față de minus 29 în septembrie anul trecut), alte reflecții ale tabloului macro al Europei au devenit însorite.

Randamentele de două cifre ale piețelor de acțiuni europene de până acum în acest an depășesc cu ușurință cele ale piețelor dezvoltate. Între timp, datele economice au surprins puternic așteptările în sens pozitiv. Cu doar câteva luni în urmă, majoritatea analiștilor vedeau o recesiune în 2023.

Riscul din ce în ce mai mare în prezent este că investitorii presupun pur și simplu că tendințele optimiste vor continua. Dar este probabil ca forțele macro și de piață să se estompeze pe măsură ce anul avansează.

În primul rând, impulsul dat activității economice de redeschiderea Chinei după blocajele Covid să va  dovedi a fi mai degrabă o situație punctuală decât un sprijin susținut pentru creșterea europeană.

Având în vedere că Asia reprezintă în prezent peste 20% din veniturile Euro Stoxx 600, potrivit JPMorgan, iar China singură reprezintă aproximativ 10% din totalul exporturilor europene, nu este surprinzător faptul că cererea chineză reprimată ajută sentimentul acțiunilor europene și activitatea regională.

Dar, spre deosebire de cea mai mare parte a lumii dezvoltate, unde o explozie post-pandemică a cheltuielilor a fost întărită de transferuri fiscale mari, consumatorii chinezi par să revină rapid la o poziție mai prudentă. Aceștia se confruntă cu incertitudini în ceea ce privește sectorul imobiliar critic, care stă la baza creării unei mari părți a bogăției gospodăriilor chinezești.

În al doilea rând, fundalul monetar din Europa se va înăspri semnificativ, în condițiile în care și lichiditatea globală este retrasă, subliniază Financial Times. Luna aceasta va începe o lichidare a portofoliului de obligațiuni al Băncii Centrale Europene. Și, având în vedere că inflația rămâne de mai multe ori peste ținta băncii centrale, este probabil să continue creșterile de rate pentru a duce politica monetară și mai departe în teritoriu restrictiv. BCE „ajunge din urmă” Rezerva Federală a SUA – impactul înăspririi viitoare urmând să se simtă din ce în ce mai mult în acest an.

În al treilea rând, și o parte din provocarea BCE, va fi direcția prețurilor la gazele naturale, care rămâne foarte incertă. Europa a beneficiat în mod clar în ultimele luni de o vreme de iarnă mai blândă decât se aștepta și de eforturile întreprinderilor de a limita consumul de gaze.

La sfârșitul lunii februarie, prețurile de referință la gazele naturale cu ridicata au coborât sub 50 de euro pe megawatt/oră, cel mai scăzut nivel din septembrie 2021 și o fracțiune din maximul istoric de 320 de euro atins în august anul trecut.

Cu toate acestea, prețurile rămân cu mult peste mediile pe termen lung din 2022. Vor scădea și mai mult livrările de gaze rusești? Cât de mult va concura China pentru aprovizionare? Acesta nu este un suport macro pe care ar trebui să se conteze.

În al patrulea și ultimul rând, Europa – la fel ca și SUA – are în față o potențială luptă fiscală în acest an. Pactul de stabilitate și creștere al UE, care impune prudență fiscală, a fost suspendat în 2020, dar urmează să reintre în vigoare în 2024.

Există speranța că o reformă a normelor fiscale ar putea contribui la reducerea poverii guvernamentale, în special pentru țările mai îndatorate, cum ar fi Italia, unde raportul datorie/PIB a crescut la aproape 150% (față de obiectivul pe termen lung de 60% al blocului).

Chiar și în cazul unor reforme modeste și al unui potențial sprijin economic din partea BCE prin intermediul instrumentului său de achiziționare de obligațiuni de protecție a transmisiei, probabila strângere a curelei fiscale anul viitor va coincide cu rate ale dobânzilor mai ridicate și cu un sprijin mai redus al creșterii externe din partea Chinei și a SUA.

Toate aceste motive îi vor face pe mulți investitori din Europa să devină din nou pesimiști.